Uneori, simți că nu mai poți, simți că nu mai ai putere. Uneori, simți că îți fuge pământul de sub picioare, simți că totul se clatină în jurul tău, și nu mă refer la obiecte, mă refer la persoane, sentimente, chiar și la vise..
Uneori, simți că nu ai motiv să trăiești, nu mai ai motivația care o aveai cândva. Nimic nu te mai impresionează, nimic nu te mai satisface. Sunt acele momente de singurătate, în care tot ce îți dorești să faci e să stai singur, departe de lume și de zgomot, departe de rutină și de societate... uneori departe și de tine..
Motivul ? Motive pot fi o sumedenie. Unele dintre ele sunt : certuri în familie, rutina zilnică, probleme în cuplu, despărțiri, prietenii pierdute, oameni plecați prea devreme, distanța, neînțelegerea. Acestea pot fi unele dintre motivele care cauzează aceste stări, și sunt doar câteva..
Toți trecem prin stări de genu, ce contează este cum trecem peste ele, ce învățăm, ce îmbunătățim la noi și ce îmbunătățim in relațile cu ceilalți.
În primul rând nu trebuie să îți pierzi ambiția, orice s-ar întămpla, nu-ți pierde ambiția. Nu o să îți vină să crezi ce poți face sprijint de ea, și bineînțeles de oamenii dragi inimii tale.
Orice suferință, problemă ai avea, să nu o ții prea mult pentru tine. Ea trebuie exteriorizată, pentru că dacă o ții prea mult în tine, îți faci singur rău, și asta nu e bine. Caută o modalitate prin care te poți liniștii, trebuie să existe, doar caută, caută în tine.
Tu în adâncul tău știi că există cel puțin o persoană cu care ai putea discuta despre perioada în care treci. Dar, totuși, nu treci la acțiune. De ce ? Pentru că într-un fel îți place durerea, te face să simți că trăiești, pe de altă parte îți e frică că nu vei fi înțeles, vei fi judecat. Pentru că majoritatea oamenilor judecă sinceritatea...
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.