Liderul este ilustrat ca o personalitate fiind înzestrat cu o multitudine de caracteristici bazate pe poziția și atitudinea sa în raport cu alți indivizi, în funcție de nevoile grupului și de situațiile cu care se confruntă.
Există mai multe tipologii de lideri, evidențiate de diverși teoreticieni: lideri bazați pe propriile interese sau lideri bazați pe datoria îndeplinirii sarcinilor. Sunt remarate și diferite stiluri de conducere, bazate pe modul de luare a deciziilor și realizarea acestora, fiind conducători democratici care iau decizii împreună cu grupul, conducători autoritari care iau deciziile singuri, fară a se consulta și conducători liberi care iau decizii la voia întâmplării.
În cele ce urmeaza este analizat comportamentul ultimului președinte al Statelor Unite ale Americii, Barack Obama.
Barack Hussein Obama al II-lea este al 44-lea Președinte al Statelor Unite ale Americii, fiind primul afro-american ales în această funcție, în urma alegerilor prezidențiale din 4 noiembrie 2008, alături de Joe Biden ca vicepreședinte. A fost învestit în funcție la 20 ianuarie 2009 și l-a înlocuit pe predecesorul său George W. Bush. În 2012, a fost reales, rămânând astfel în funcție pentru încă 4 ani.
În Dreams from My Father, Obama descrie experiențele sale și educația primită într-o familie aparținând clasei mijlocii americane. Cartea descrie dificultatea tânărului Obama de a reconcilia percepțiile sociale în legătură cu moștenirea sa multirasială, și faptul că în timpul adolescenței a făcut uz de alcool, marijuana și de cocaină, „pentru a evita să mă întreb cine eram”.
Cu tatăl kenyan și mama americană albă, copilăria petrecută în Honolulu și Jakarta, și educația la școli din Ivy League, experiențele din copilărie și tinerețe ale lui Obama diferă semnificativ de cele ale altor politicieni afro-americani care și-au început carierele în anii 1960 prin participarea la mișcarea pentru drepturi civile. Exprimându-și mirarea la întrebările dacă este „suficient de negru”, Obama a spus în august 2007, la o întâlnirea a Asociației Naționale a Jurnaliștilor Negri că discuția nu este nici despre aspectul său fizic, nici despre opiniile exprimate în probleme de interes pentru alegătorii negri. Obama a spus că „suntem încă blocați în această idee că dacă ai un mesaj pentru albi, atunci trebuie că e ceva în neregulă”.
Evocând discursul inaugural al lui John F. Kennedy, Obama și-a prezentat imaginea tinerească într-un discurs de campanie din octombrie 2007, afirmând că: „N-aș fi aici dacă, în mod repetat, ștafeta nu s-ar preda mai departe unei noi generații”.
Obama a fost lăudat ca bun orator de seama altor oratori renumiți din trecut, cum ar fi Martin Luther King, Jr. Discursul său, intitulat Yes We Can (în traducere, Da, putem), care a fost și pus pe muzică într-un popular videoclip produs Will.i.am, a fost urmărit de 10 milioane de oameni pe Youtube în prima lună, și a primit un Premiu Emmy. Profesorul Jonathan Haidt de la Universitatea Virginia a cercetat eficacitatea discursurilor publice ale lui Obama și a concluzionat că o parte din excelența acestora este datorată capacităților politicianului de a inspira sentimente înălțătoare, dorinței de a acționa moral și de a face bine altora.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
