Multiculturalism și educație

,, EDUCATIA INTERCULTURALA "

Se stie, ca educatia este, in principal, o activitate de transmitere si difuzare a culturii. Gratie acesteia, cultura se propaga de la o generatie la alta, imbogatindu-se si diversificandu-se continuu, fiind un fenomen dinamic, care se reconstituie permanent, pe baza experientelor concrete ale diferitelor generatii. Cultura, in sens larg. reprezinta un ansamblu de: mituri, valori si norme; obiceiuri si traditii; modele de actiune; comportamente si atitudini.

Educatia interculturala vizeaza o abordare pedagogica a diferentelor culturale, strategie prin care se iau in consideratie specificitatile spirituale sau de alt gen (diferenta de sex, diferenta sociala sau economica etc.), evitandu-se, pe cat posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, si mai grav, tendintele de atomizare a culturilor. Abordarea interculturala, se arata intr-o lucrare editata de Consiliul Europei (Antonio Perotti, 1992), nu este o noua stiinta, nici o noua disciplina, ci o noua metodologie ce cauta sa integreze, in interogatia asupra spatiului educational, datele psihologiei, antropologiei, stiintelor socialului, politicii, culturii, istoriei. Discursul asupra interculturalului isi extrage seva din perspec?tivele deschise de conexiunile disciplinare.

Educatia intercul?turala vizeaza dezvoltarea unei educatii pentru toti in spiritul recunoasterii diferentelor ce exista in interiorul aceleasi societati si se refera mai putin (sau deloc) la realizarea unei educatii pentru culturi diferite, ceea ce ar presupune staticism si o izolare a grupurilor culturale. Educatia interculturala privilegiaza interactiunea si dialogul, curajul de a iesi din sine si dorinta de proiectie in celalalt. O educatie conceputa in perspectiva interculturala va resemnifica relatiile dintre scoala si alte spatii educative; ea va deborda zidurile scolii, prelungindu-se si insinuandu-se in activitatile informale, in viata de zi cu zi. Cum multiculturalul nu se regaseste doar in perimetrul scolii (adesea acesta este dincolo sau dupa scoala), trebuie sa ne pregatim in prealabil pentru a-l intampina si valoriza.

Educatia interculturala propune o abordare pedagogica a diferentelor culturale, strategie prin care se iau in consideratie specificitatile spirituale (diferente culturale) sau de alt gen (diferenta de sex, diferenta sociala sau economica etc.), evitindu-se, pe cit posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi sau, si mai grav, tendintele de atomizare a culturilor. Abordarea interculturala nu este o noua stiinta, nici o noua disciplina, ci o noua metodologie ce cauta sa integreze, in interogatia asupra spatiului educational, datele psihologiei, antropologiei, stiintelor socialului, politicii, culturii, istoriei." (Cucos, 2000). Educatia interculturala se refera la teme ca "acceptare si participare" "invatarea convietuirii - a invata sa traiesti impreuna", evitarea "stereotipiilor si a prejudecatilor" si propune solutii pentru promovarea valorilor democratiei si interculturalitatii /multiculturalitatii. Dezvoltarea abilitatilor de comunicare interculturala presupune invatarea acestora atat in cadrul organizat (educatia formala), cat si in si prin activitati de educatie non-formala si informala.

Consiliul Europei si Comunitatea Europeana propun politici de promovare a educatiei interculturale prin promovarea dialogului intercultural pentru intarirea democratiei; acordarea dreptului de a participa la dialogul intercultural si asumarea unui rol in determinarea politicilor si practicilor educationale; afirmarea diversitatii culturale si lingvistice si facilitarea invatarii limbilor straine.

Este evident ca rezultatele tuturor acestor influente educative, fie in termeni de cunostinte, atitudini, valori, sau comportamente, poarta amprenta caracteristicilor definitorii ale celor trei tipuri de influente educative prezentate. Ele sunt rezultatul interferentelor intre stimulii si solicitale mediului concret in care traim, dar si ale capacitatilor, potentialitatilor individuale si motivatiile fiecaruia dintre noi. Cercetarile asupra rolului educatiei formale, nonformale sau informale se afla inca in cautarea unor teorii explicative sau practici eficiente pentru educatia interculturala. Totusi, avand in vedere specificul interactiunilor intercultuarle, se pare ca zona "informalului" reprezinta cea mai semnificativa sursa a invatarii care poate fi explotatata maximal din perspectiva educatiei permanente. Educatia interculturala, de fapt atat premisele cat si consecintele invatarii interculturale se afla in aceasta zona a informalului si apar atunci cand ne confruntam in mod spontan cu oameni noi, cu situatii in care trebuie sa interactionam cu altii, mai mult sau mai putin diferiti de noi.

Pot fi evaluate doua dimensiuni ale abordarii interculturale. Prima vizeaza nivelul realitatii, al descrierii obiective si stiintifice, cea de a doua proiectul de educatie si de organizare sociala. Din perspectiva interculturala sunt posibile: recunoasterea diversitatii reprezentarilor, referintelor si valorilor; dialogul, schimbul si interactiunile dintre aceste diverse reprezentari si referinte; dialogul si schimbul intre persoanele si grupurile ale caror referinte sunt diverse, multiple si, adesea, divergente; dinamica si relatia dialectica, de schimbari reale si potentiale, in timp si spatiu.

Odata cu dezvoltarea comunicarii, culturile si identitatile se transforma si fiecare participa la transformarea altor culturi

Educatia, definita in termeni de proces, semnifica o transformare intentionata, pozitiva si pe termen lung a fiintei umane, in perspectiva unor finalitati explicit formulate, elaborate la nivelul macrostructurii societatii.

Modificare teleologica si creatoare a naturii umane, educatia este, deopotriva, un proces individual, de transformare a umanului pe baza aproprierii intelectuale a culturii (de umanizare) si un proces social de transformare a omului pe baza aproprierii pe termen lung si planificat a unor forte esentiale fixate in valorile culturii (de socializare)

Interculturalismul este un nou mod de abordare a realitatii sociale ce presupune asezarea pluralismului cultural in cadrele unei filosofii umaniste, ce vizeaza toate domeniile vietii. In prezent, interculturalismul presupune o analiza factoriala a realitatii contemporane, complexe si fluide, secondata de o hermeneutica filosofica, legata de necesitatea conceptualizarii fenomenului interculturalitatii.

Scolii ii revine rolul de a reflecta in curricula caracteristicile postmodernitatii si ale globalizarii, de a educa formatorii si formabilii pentru a descoperi si a intelege unitatea existentiala a omenirii pe aceasta planeta.

Sarcina scolii de azi este de a forma la elevi o constiinta europeana inca din clasele primare cand, este de dorit sa se cultive respectul si solidaritatea fata de cultura altor popoare. Cateva valori-cheie trebuie sa-si faca loc, fie in programele scolare, fie in procesele de invatamant: aspiratia catre democratie, respectul fata de drepturile omului, fata de drepturile copilului, justitia sociala, echilibrul ecologic, toleranta, pacea, traditiile culturale etc. Invatarea simultana a macar doua limbi straine, difuziunea simbolurilor general-umane, accentuarea valorilor care, mai degraba unesc oamenii decat ii divizeaza, participarea tinerilor la gestionarea comunitatii scolare, integrarea scolilor in diferite proiecte ce au ca scop infratirea la nivel european cu alte scoli, sunt mijloace de sporire a valentelor culturale ale activitatilor educative.

Daca a invata sa te exprimi inseamna a invata sa gandesti, atunci comunicarea in perspectiva interculturala inseamna a renunta la monologul cultural in favoarea dialogului cultural polifonic, si a-ti reprezenta alteritatea pe principiul ,,toti diferiti, toti egali".

- Antonesei, L., (1996) Paideia. Fundamentele culturale ale educatiei., Editura Polirom, Iasi

- Ciolan L. (2000) - ,,Pasi catre scoala interculturala" (Colectia Sanse Egale/Centrul Educatia 2000+), Editura Corint, Bucuresti;

- Cucos, C., (2000) Educatia. Dimensiuni culturale si interculturale., Editura Polirom, Iasi, 2000.

- Dasen P., Perregaux Ch., Rey M. (1999) - ,,Educatia interculturala. Experiente, politici, strategii", Editura Polirom, Iasi;