Binele și Răul în Maestrul și Margareta

Principalul scop al acestui eseu este sa demonstreze complexitatea binelui și a răului în opera Maestrul și Margareta a lui Mihail Bulgakov. Desi răul este un simbol comun în literatură, Bulgakov reușește prin acest roman să înfățișeze contrariul. ”Maestrul și Margareta este un exemplu generos de operă deschisă, care invită la nenumărate interpetări.” . Bulgakov oferă literaturii universale un roman cu rădăcini profund filosofice, care explorează semnificațiile binelui și răului și cum aceste concepte se reflectă în viața pe care o trăim. Mai mult, această opera subliniază faptul că ele nu pot exista independent, ci sunt într-o relție de simbioză. Moralitatea nu se rezumă la o divizare simplă între acești doi poli, ci la întrepătrunderea acestora, lucru pe care îl putem deduce de la începutul romanului unde Bulgakov introduce un citat din Faust: ”Cine ești tu, la urma urmei, spune?/ O parte din acea putere/ Ce veșnic răul îl voiește/ Și veșnic face numai bine."

Unul dintre personajele cheie ale acestei opera este Woland, figura umanizată a diavolului, personaj menit să șocheze și să distorsioneze realitatea Moscovei staliniste. În opinia mea, Woland este un univers în sine, un personaj complet care însumează atât bine cât și rău, fapt ce îl transformă în cheia înțelegerii acestui roman. Antiteza dintre eceste elemente primare este atât de subtil prezentată încât cititorul trebuie să decidă dacă faptele lui Woland sunt de natură pur malefică sau sunt doar o mascaradă în spatele căreia se află de fapt binele. Rusia secolului XX oferă un spațiu și un context prielnic dualității pe care i-o oferă Bulgakov acestui personaj. Instabilitatea politică și religioasă, haosul pe care omenirea îl oglindește îi lasă lui Woland ocazia de a-și etala calitățile, de a manipula și amăgi oamenii după bunul plac.

Jocul pe care acesta îl controlează are ca scop denigrarea și pedepsirea societății staliniste. O scenă reprezentativă este spectacolul pe care Woland și suita sa îl pun în scenă la teatrul de varietăți. Lăcomia și snobismul sunt evidențiate prin intermediul ”magiei negre” atunci când femeile din audiență sunt răsplătite cu bani, bijuterii și haine, iar în momentul în care acestea părăsesc teatrul, toate obiectele primite dispar. De asemenea, spectacolul de magie neagă aduce și o notă morbid-umoristică odată cu episodul decapitării: ”Da-ți-mi capul înapoi, capul... Luați casa, luați tablourile, numai dați-mi capul înapoi!...” Senzaționalul mistic al acestor evenimente, învăluit în orori și cruzime, este în aparență dovada clară a răului și a faptului că omenirea îl merită din plin. Woland se îndepărtează de portretul binecunoscut al Satanei. Diavolul există pentru a tenta omenirea, pentru a o determina să comită păcate, nu pentru a o pedepsi pentru săvârșirea acestora. Din această schimbare putem deduce faptul că intețiile acestui personaj nu sunt malefice, contrar rolului pe care îl joacă. Linia dintre bine și rău se subțiază pe măsură ce acțiunea avansează și romanul Maestrului capătă o formă.

1. Cf. Ana-Maria Brezuleanu, Cumpăna veacurilor, București, Ed. F.C. Est-Vest, 2005

2. Mihail Bulgakov, Maestrul și Margareta, București, Editura Humanitas, 2012

3. M.H Abrams, A Glossary of Literary Terms, 5th edition, Fort Worth: Holt, Rinehart

4. and Winston, Inc., 1988, p.167

5. Axinia, Crasovschi, Prozatori ruși secolele XIX-XX, Editura Universității din București, 2008