Simbolismul european și românesc

Simbolismul este un vechi limbaj catalizator universal care releva complicate percepte si credinte, impartasind informatii si starnind emotii mai puternice decat un intreg dosar.Este intradevar o forma internationala de comunicare ce depaseste barierele de limba, istorie, nationalitate, cultura si religie. La baza acestui limbaj vor sta mereu semnele si simbolurile.Deci, ce sunt semnele si simbolurile ? In general vorbind, semnul este un indicator care reprezinta un obiect sau o directie, in timp ce simbolul are o anumita implicatie, starnind raspunsuri emotionale si reprezinta indirect un obiect sau o fiinta.

Cuvantul ,,simbol" provine din grecescul ,,symbolon"(=semn de recunoastere).El tine locul obiectului simbolizat si ii indeplineste functiile, desi intre simbol si obiect exista o diferenta de structura si de substanta.Orice simbol e incarcat de afectivitate si dinamism.Aspectul afectiv iese puternic in evidenta in spatiul artei.In literatura, un rol esential de simbol il joaca insusi cuvantul, dar mult mai importante sunt simbolurile-imagini, sintagme sau inlantuiri de cuvinte care se ofera direct sensibilitatii cititorului, indicand fenomene senzoriale sau intelectuale, opuse cunoasterii rationale.

Asadar, fiecare simbol este un microcosmos, poate fi receptat ca fiind expresia unui macrocosmos, pentru ca fiecare incorporeaza, reflecta si conecteaza structura dinamica a cosmosului si a mintii umane.Privite in esenta lor, toate pot imbraca forma de simbol: orice imagine, persoana, obiect sau cuvant poate reprezenta altceva.Mai mult chiar, desi simbolurile contin in forma lor o bogata mostenire de milenii a experientelor si perceptelor umanitatii, folosirea, prezentarea si interpretarea lor nu ramane una statica, pentru ca noile asociatii si, astfel, imaginile proaspete se adauga in mod constant entitatii fluide, dinamice, luata drept vocabularul nostru simbolic colectiv.

Aurora:lumina rosie-portocalie, produsa de soare dimineata, inainte de a rasari, apare in toate civilizatiile lumiii ca simbol al bucuriei, sperantei, trezirii la viata, ca semn al tuturor promisiunilor si posibilitatilor viitorului.Este semnul puterii zeului celest si al victoriei asupra intunericului.Aurora boreala reprezinta lumina feerica a noptilor polare, sugereaza existenta unei alte vieti dupa moarte, o existenta luminoasa si plina de mister.In folclorul romanesc, simbolul aurorei diminetii e cuprins in imaginea poetica a zorilor (dalbe), prezente in colinde, in cantecele de nunta, in bocete si in cantecele lirice.

Injuratura:este o forma a magiei verbale, o varianta degradata a descantecului si blestemului.Din punct de vedere psihologic, injuratura atesta nevoia de descarcare emotionala a omului, dar si un gen de inclinatie spre blasfemie, care il situeaza cumva in afara obisnuitului si a normalitatii, oferindu-i valente demonice.De aici rezulta si ambivalenta injuraturii in cultura populara: cel care injura isi asuma un risc al pacatului iar, pe de alta parte, injuratura este, in mentalitatea romanului, si o proba a barbatiei:" Baiatul care nu-i deprins sa suduie(sa injure) macar de mama se va insura cu mare greutate, ca cica are mai multe coaste de femei".

Tutunul:planta adusa din America, era folosita de vechile populatii amerindiene in diferite ritualuri de sacrificiu si in diverse ceremonii religioase.Insa, in Europa, tutunul a capatat insusirile unei plante infernale, fiind asociata cu Diavolul considerata astfel singura planta creata de acesta.In mitofolclorul romanesc exista si o divinitate a tutunului numita Paca sau Pafa.

Blond:se refera atat la culoarea deschisa a parului, cat si la persoana care are un astfel de pir.Este un semn al regalitatii, al fortei psihice emanand de la divinitate si de la astrul zilei, Soarele.Regele David era blond-roscat, cum este si Iisus Hristos in numeroase opere de arta.Cu parul blond (balai) apar si eroi ca Fat-Frumos sau Ileana Cosanzeana din basmele romanesti.

Lumanarea:lumanarea aprinsa are semnificatie in multe religii si culturi ca simbol al luminii, al vietii si spiritualitatii, dar are o importanta particulara in crestinism unde simbolizeaza lumina divina a lui Hristos si insasi credinta.este mult folosita in ritualurile liturghiei catolice.In ritualurile funerare, lumanarile reprezinta lumina raiului.Lumanarile aprinse de credinciosi in fata altarelor pot simboliza sufletele celor plecati sau o cerere de iluminare a celui ce se roaga.Cand incadreaza crucea de pe altar, lumanarea reprezinta dubla natura a lui Hristos-atat umana, cat si divina.

Zvastica:Astazi, zvastica este strict legata de nazismul secolului XX, dar la origine este un stravechi simbol pozitiv.Inainte ca Hitler sa o preia in 1919 ca Hakenkreuz(cruce cu carlig) ea era un simbol al norocului.Denumirea ei vine de la cuvantul svasti ceea ce in limba sanscrita inseamna ,,bunastare".Zvastica este o cruce echilaterala curbata care se roteste in jurul axei sale.Cand se roteste in sensul acelor de ceasornic, simbolizeaza dinamismul solar si masculin, iar cand cand se roteste in sens contrar este un simbol lunar feminin.Poate sa reprezinte astfel si uniunea contrariilor, dinamica si statica, inceputul si sfarsitul, yin si yang.A fost un simbol stravechi arian si reprezenta soarele.Insa ea mai poate simboliza si polul si stelele, cele patru puncte cardinale, vanturile si anotimpurile, patrarele lunii, roata vietii etc.Acest simbol are in fiecare cultura o anumita semnificatie care este insa strans legata de divinitate.De exemplu, pentru greci ea era un atribut al lui Zeus si Helios;scandinavii o priveau ca pe ciocanul lui Thor;pentru budisti ea face parte dintre cele opt simboluri de bun augur ale ciclului existential, fiind inima lui Buddha.

Numarul 13:In lumea occidentala 13 reprezinta moartea si dupa traditie este cea mai ghinionista cifra.Explicatia conventionala a acestei reputatii vine din Crestinism: la Cina cea de Taina au fsot prezente 13 persoane.In Franta, numarul 13 este cunoscut ca le point de Judas si nu se refera doar la tradarea lui Iuda, ci la faptul ca a fost primul care s+a ridicat de la masa dar si primul care a murit.Litera ,,m" , a treisprezecea litera din alfabetul ebraic aducea ghinion pentru ca in cuvantul ,,mem", moarte in limba ebraica, se gaseste de o parte si d alta a literei ,,e".Astazi numerele caselor sau al etajelor sunt frecvent evitate, si apar astfel numere ca 12 si jumatate, 12A, in timp ce ziua de vineri 13 este zi prevestitoare de rele.Numarul 13 este insa considerat sfant in unele traditii amerindiene in timp ce in Grecia Antica el il reprezenta pe Zeus, al treisprezecelea si cel mai puternic dintre zei.

Ploaia:Este simbolul universal al darurilor datatoare de viata ale zeitelor si astfel simbolul fertilitatii.Deci ea reprezinta viata, dar si purificarea deoarece cade din ceruri avand insusirile purificatoare ale apei.In acest context, potopul poate fi interpretat ca manie a lui Dumnezeu impotriva lumii corupte si ca o vointa de purificare a acesteia.Expresia ,,ploaie de caini si de pisici" deriva din cultura medievala cum ca aceste fiinte sunt familiare vrajitoarelor si sunt capabile sa aduca ploaia.In alte culturi, tot pe acelasi principiu, pisicile erau sensibile la schimbarile de vreme, simbolizand astfel ploile torentiale, in timp ce cainii erau trimisi de zeul vantului, devenind astfel simbolul lui.

Spranceana:Sprancenele prin forma, culoare si asezare dau expresie si trasaturi caracteristice fetei umane si pot indica de asemenea anumite stari emotionale.In China, sprancenele au un simbolism special, iar Lohanii(cei care au obtinut iuminarea)aveau sprancenele crescute pana in pamant.Miscarea sprancenelor era una din cele cateva metode si mai ales abilitati prin care tinerele chinezoaice, insotite de o femeie mai in varsta, puteau sa se exprime liber.De aceea, sprancenele stilizate simbolizeaza dragostea.In traditia populara occidentala, barbatul care are sprancenele impreunate nu prezinta foarte multa incredere.

Lupul:Un animal cu o simbolistica complexa, lupul poate reprezenta raul, cruzimea, salbaticia, zgarcenia si pacatele de moarte, ale lacomiei si dusmaniei, dar si a dragostei materne si a vitejiei-ultimele atribute deriva de la lupoaica ce i-a alaptat pe fondatorii Romei, Remus si Romulus.Datorita vederii lui nocturne, el simbolizeaza lumina si era un atribut al lui Apollo si Ares.Ca si creatura lunara el a fost identificat cu iadul in Grecia si Roma antica.In China, un lup scaru pazeste palatul ceresc, in timp ce mongolii il privesc ca pe stramosul lui Genghis-Han.Americanii bastinasi il considera un prietenos ghid spiritual.In timpurile medievale, lupul a fost privit ca o creatura a lui Satana, calarit de o vrajitoare.Traditia populara a acestui tip de lup, werewolf, este o imagine a violentei ce sustine calmul superficial al civilizatiei.

Arma de foc:Arma de foc, sub orice forma-pistol, revolver, carabina sau mitraliera-este un simbol falic si fobic, forma sa rigida(ca a unei sageti, sabii sau sulite) semnificand potenta masculina si efectul sau de rautate si moarte.Este un simbol de autoritate si dominare, iar cand se trage cu ea, lumina si zgomotul sau reprezinta de assemenea tunetul si fulgerul.O arma care nu face foc poate insemna ipotenta, iar cand este asociata cu un barbat, ipotenta sexuala.Ca arma cauzatoare de rani, semnificatia sa este pur si simplu aceea de rautate si moarte.

Melcul:Ca si scoica, melcul este un simbol al nasterii si reinoirii, dar si al incetinelii. Retragerea lui in cochilie si rapiditatea cu care iese (cochlia lui este adesea comparatu cu o pestera) au adaugat alte simboluri ca figura de ceara si palida luna.Spirala cochliei reprezinta atributele dinamice si cosmice ale acestei forme impreuna cu cele ale labirintului.Unii zei americani nativi ai vantului isi insusesc forma lui pentru ca, la fel ca melcul, vantul poate patrunde in habitatul sau.In culturile Maya si Azteca, melcul era asociat cu zeitati, cum ar fi zeul mexican al vantului.Insa, in crestinism, el este un simbol al lenii si al comportamentului pacatos.

Analizand atent lumea din jurul nostru ajungem la concluzia ca orice poate simboliza ceva, devenind astfel un simbol.Dar ce este de fapt simbolul ? Simbolul este o realitate complexa, dificil de prins intr-o definitie.Faptul acesta l-au resimtit si unii specialisti in retorica si teoria literaturii, pentru care simbolul nu este o figura distincta sau la care intalnim o abordare ezitanta si imprecisa a simbolului ca procedeu literar.Tudor Vianu, de exemplu, avanseaza notiunea de ,,metafora simbolica", sustinand implicit ca simbolul e o varianta a metaforei.In general, simbolurile uzuale si cele individuale coexista in operele poetice.

Indiferent de geneza sa, culturala sau individuala, simbolul ramine insa, mai ales in poezie, o modalitate de a anexa vizibilului invizibilul, de a da pregnanta descoperirilor intuitive ale constiintei.Prin simbol, realitatea capata relief si verticalitate.El este pluridimensional, are capacitatea de a sintetiza contrariile(pamantul si cerul, spatiul si timpul), de a centra existenta individului pe valori fundamentale, de a o totaliza in ultima distanta.In literatura, ca si in celelalte activitati ale spiritului, simbolul indeplineste o functie de explorare a unor spatii la care ratiunea nu are acces, el extindee campul constiintei, e un substitut al conceptelor informulabile.E, in acelasi timp, o forta mediatoare si unificatoare, condensand universul operei literare intr-o sinteza omogena.

Ideologia si estetica simbolismului Din punct de vedere cultural simbolismul este cel mai important curent artistic care s-a manifestat in poezia secolului XIX, ca reactie romantismul retoric, naturalismul pozitivist si parnasianismul rigid (alt curent literar din Franta in secolul XIX ce cultiva perfectiunea formei). El a avut o reactie: ideologica ( impotriva pozitivismului si rationalismului burghez, aderare la filozofia lui Barxon ce reprezinta lipsa de stabilitate , inoirea, concretizarea lirismului in forme variate ), sociala si estetica ( impotriva parnasianismului si o reluare in profunzime a romantismului ).

Asupra caracteristicilor miscarilor simboliste au fost emise mai multe puncte de vedere.Unii cercetatori literari reduc simbolismul la miscarea initiata de Jean Moreas, un poet francez minor care, in 1886, publica un manifest al scolii simboliste.Alti cercetatori dau notiunii de simbolism o aceeptie mult mai ampla, care ii include si pe unii dintre poetii afirmati inainte de 1886.Ei considera ca premisele miscarii simboliste se afla in conceptia despre poezie a romanticului german Novalis si a americanului E.A.Poe, precum si in poetica lui Baudelaire.Acesta din urma este considerat cand presimbolist (deci un romantic de o factura aparte), cand un pioner al simbolismului.De asemenea, mari poeti francezi aparernt inclasificabili, ca Verlaine sau Rimbaud, sunt considerati de multi cercetatori ai poezie secolului XIX drept poeti simbolisti.

Tinand seama de aceste opinii si de faptul ca simbolismul cunoaste mai multe etape ale manifestarii sale, putem spune ca el este curentul poetic dominant care ocupa toata jumatatea a doua a secolului XIX.

Din punctul de vedere al valorii poetilor care au ilustrat curentul, putem vorbi de un simbloism major (reprezentat de Baudelaire, Rimbaud, Verlaine in poezia franceza, si Bacovia in poezia romana) si de un simbolism minor, practicat de poeti ca Ion Minulescu sau Jean Moreas.

Simbolismul este prima miscare poetica ce incearca sa elimine din poezie anecdotica, elementele narative si aspectele apartinand vietii imediate.Curentul refuza aparentele lumii cotingente si urmareste sa ajunga la profunzimi metafizice si refinamente formale neatinse vreodata in poezie.Esentiale pentru simbolism sunt