Folclorul obiceiurilor de iarnă

In multe sate romanesti ( de exemplu in cele maramuresene ), in seara de Craciun ( ca si-n noaptea Sf. Andrei ) se ung cu usturoi vitele si grajdurile, pentru ca sa nu vina cumva pe-acolo si sa le omoare strigoii, moroii si alte duhuri necurate. Usturoiul se pune in coarne, pe frunte, pe spate, facanduli-se vitelor semnul crucii. Se mai ung si oamenii cu usturoi in frunte, la coate si-n genunchi, precum si usorii si ferestrele, pentru a se indeparta demonii noptii.

In dimineata de Craciun e bine sa ne spalam pe fata cu apa curgatoare, luata anume dintr-o vale, in care punem si o moneda de argint, pentru ca tot anul sa fim curati ca argintul, feriti de bube si betesuguri, care vor merge pe ... vale, in jos.

Femeia care face colacii pentru Craciun, se duce in gradina cu mainile pline de aluat si zice catre fiecare pom asa : ,,Mar ( par, prun etc.), astfel de rodnic sa fii cum sta aluatul pe mainile mele .''

Tot in seara de Craciun pana la Anul Nou, fetele care doresc sa-si cunoasca viitorul lor ursit iau din fiecare mancare cate putin si pun intr-o ulcica. Mai apoi, in seara de Anul Nou, inconjoara goale casa de 9 ori ; a noua oara, uitandu-se pe fereastra, il vad pe cel adorat mancand din ulcica.

Prin unele parti, este obiceiul ca in ziua de Ajunul Craciunului, dascalii tineri bisericesti sa umble cu ICOANA. Este vorba de o icoana pe care este zugravita nasterea lui Isus Cristos, in mijlocul staulului. Intrand in casa, unul din dascali asaza marginea de jos a icoanei pe piept, tinand mainile de cele doua colturi de sus si incepe a canta troparul nasterii Mantuitorului.

Un alt obicei, raspandit mai cu seama in Moldova, este SFINTIREA MESEI DE AJUN. Aceasta datina de a umbla preotul cu Ajunul ca sa sfinteasca masa si sa vesteasca enoriasilor Nasterea Domnului este foarte veche. Prin Nordul Moldovei, se pregateste masa pentru Ajunul Craciunului cu mancaruri de post. Nimeni n-are voie sa descopere masa pana nu intra preotul pe usa. Preotul blagosloveste masa de post, gusta primul din bucate, apoi cei ai casei.