Suntem contemporanii lui Einstein care concureaza cu Euclid in imaginarea de unuversuri abstracte, fatal trebuie sa facem si noi concurenta demiurgului in imaginarea unor lumi probabile (I. Barbu) Lucrul efectiv nu este niciodata lucrul in sine: e in sine dar si in alt sine, nedeterminat, situat simetric fata de sine, ca si cum lucrul ar fi vazut in oglinda. Cand Isarlak se cufunda in parelnicul din oglinda, bragagiul strigandu-si dulce comorile pe strazile prafuite, lumea-i visul sufletului nostru, nu exista nici timp nici spatiu, ele sunt doar in sufletul nostru, iar oglida-i doar un ochi in virgin triunghi taiat spre lume. Sa gandim totul cand privim in sus, fara sa-ntelegem mare lucru. Sa gandim acel unde ne aflam etern de mult.
El e tot acel petic ecosez si noi acei cameleoni gata sa explodam pentru ca nu stim ce culoare sa alegem. Dar nu universul se clatina, nici culorile lui, iar noi avem o noua culoare in fiecare zi; universul este dogma iubirii. Miracolul iubirii este ca aduna universul in jurul unei fiinte care te inacanta, oroarea iubirii este ca aduna universul in jurul unei fiite care te inlantuie.
Daca oul dogmatic este universul si autosuficienta, spirit suprem al libertatii, este un fel de destin controlabil, care poate opta intre viata si moarte, ne mai ramane sa ne indragostim in marunta sa lume sa pastram dogma adica sa o adeverim.
In aceasta lume a asteptarii si a ateilor, suntem condamnati la libertate. Alegem sa asteptam sau sa devenim asteptarea asteptandu-ne pe noi insine. Cioran la intrebarea Ce faci? raspundea: Ma astept! In acest univers fragil, luminat de un soare hermafrodit, o raza a trecutului mi-a luminat ca unui prizonier un vis cu turme, cu pasuni si tot soiul de demnitati. M-am ridicat. nu m-am mustrat fiindca am curajul sa mor. chifla e a mea.
...
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.