V. Alcatuiti un eseu cu tema: " Secolul al XX-lea, secolul integrarii si globalizarii", pornind de laurmatoarea structura de idei :
o Miscarea de decolonizare
o Revolutia din transporturi
o Demografie si migratii
o Spatial Schengen
o Concluzii
Asa cum secolul al XIX-lea poate fi considerat ca secol al natiunilor si al revolutiilor, la fel secolul al XX-lea, poate fi socotit drept secol al integrarii si al globalizarii. Aceste doua aspecte, integrarea si globalizarea, pot fi apreciate ca aspecte positive daca se are in vedere ca pe parcursul aceluiasi secol XX s-au desfasurat cele mai mari conflicte militare din istoria omenirii si s-au manifestat doua dintre cele mai malefice ideologii: fascismul si comunismul.
Astfel ca, revolta coloniilor engleze din America de Nord in sec. XVIII si eliberarea Americii LAtine de sub ocupatia Spaniei in sec XIX au fost uneori interpretate drept primele indepartate exemple de decolonizare(= procesul prin care popoarele si tarile supuse regimurilor coloniale si.au capatat independenta; fenomenul s-a desfasurat in special in perioada de dupa al doilea razboi mondial, atingand apogeul intre 1947 si 1962). Dar aceste fapte au caracteristici cu totul proprii, fie pentru ca lupta a fost condusa in mare parte de catre colonisti europeni(si nu de catre populatiile autohtone), fie pentru ca in Europa lipsea o adevarata constiinta coloniala deplina, care s-a facut manifestata abia in epoca imperialismului. Puterea cea mai active in colonialism, Marea Britanie, a fost, in orice caz, prima care a acceptat forme de autonomie in unele teritorii(dominions) care erau dependente de ea (Canada, 1867).
In cursul primului razboi mondial au luat nastere in sanul multor popoare coloniale sentimente de autonomie, legate de noua constiinta de sine, care a aparut in urma contributiei date in razboi de partea Antantei. Presedintele american Th. W. Wilson (1919) a pus problema unei revizuiri ale colonialismului, printer obiectivele "noii diplomatii" al carei sustinator a fsot, dar posibilitatea de a atribui pregatirea popoarelor supuse, prin intermediul unor "trimisi" ai Societatii Natiunilor, a fost limitata doar la fostele colonii germane. Aceasta a intarit oricum opiniile anticoloniale exprimate de mai mult timp in domenii importante ale opiniei publice europene si care au devenit un element constant in luarile de cuvant ale URSS in materie de politica externa.
Dupa al doilea razboi mondial, propaganda antifascista a Aliatilor si in special declaratia din Carta atlantica(1941) cu privire la dreptul de autodeterminare al popoarelor au favorizat relansarea tendintelor autonomiste ale elitelor nationaliste in multe tari.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.