Idei principale

Prezentați sub formă de referat ideile principale din următorul text filosofic:

Blaga, L., Despre conștiința filosofică, Editura Humanitas, București, 2003, cap. 4, Filosofie, știință, experiență, pp. 51-61.

Experienta-pretext și experiența-instanță

Prezentul text este construit în jurul unei întrebări cheie:

“Ce raport s-ar putea stabili între experiență și filozofie și ce raport există între experiență și știință?”

Încă de la început autorul observă că răspunsul la această întrebare este o problemă care trebuie analizată atent deoarece ambele domenii sunt profund legate de experiența empirică, iar felul în care acestea se raportează acesteia reprezintă un subiect cu prinire la care s-au exprimat mulți autori, părerile fiind uneori în raport de contradicție.

În ce privește filozofia, demersul de explicare a misterului cosmic și al existenței în general prin ansambluri de concepte și de viziuni bine legate nu poate face abstracție de experiența simțurilor.

Legătura între știință și filozofie se face atât prin problematică cât și prin soluțiile propuse.

Lucian Blaga identifică trei căi prin care simțurile participă la gândirea filozofică și o influențează:

- Simțurile furnizează materialul pe care filosofia îl organizează cu ajutorul inteligenței

- Simțurile oferă indicii cu privire la tainele ce urmează a fi transformate în cunoaștere conceptuală și înțelegere

- Simțurile oferă și suportul pe care spiritul îl folosește pentru interpretarea fenomenelor reale prin imagini și scheme împrumutate din alte domenii, prin abstractizare

Definirea noțiunii de „experiență” ca “totalitatea materialului concret pe care spiritul și-l însușește cu ajutorul simțurilor” permite autorului să observe că în noțiunea de experiență intră și funcții cognitive (“ale inteligenței”) care au rolul de a instituii o ordine.

Cu privie la raportul dintre senzatii și funcțiile intelectuale care participă la constituirea experienței sunt definite două abordari anterioare: cea kantiană care admite un număr mare de funcții intelectuale în constituirea experienței și cea a pozitiviștilor care reduc la minim aceste funcții, dar fară a le elimina cu totul.

Așadar, existența relației dintre experiență și filozofie devine indiscutabilă. Singurul aspect care poate fi discutat rămane raportul în care simțurile și funcțiile intelectuale conlucrează pentru a constituii împreună “justa experiență”.

Pe de altă parte, între știință și experiența empirică există o relație strânsă. Totodată, și între filozofie și experiență există o relație, dar aceasta este considerabil diferită.