Retelele fara fir sunt retele de aparate si dispozitive interconectate prin unde radio, infrarosii si alte metode fara fir (wireless network). In ultimii ani ele au cunoscut o dezvoltare semnificativa pe plan mondial, reprezentand o solutie alternativa la legaturile cu fir.
Conexiunile fara fir devin tot mai populare, deoarece ele rezolva probleme ce apar in cazul cand avem multe cabluri, conectate la multe dispozitive. Tehnologiile moderne fara fir pot interconecta echipamentele (sau si retelele locale, LAN-urile) la distante mici, dar si la distante mari.
In contemporanietatea, a aparut o noua arhitectura a retelelor de comunicatii diferita de cea a retelelor traditionale in principal prin faptul ca elimina infrastructura fixa si anume arhitectura ad-hoc.
In principal aceste retele ad-hoc realizeaza necesarul de comunicatii pentru un anumit sector doar cu ajutorul unor statii radio care au incorporat atat emitator cat si receptor radio. Astfel in orice parte a retelei s-ar afla o persoana ar putea lua legatura cu alta persoana, prin intermediul altor statii din retea folosite doar pentru legatura, pentru transmiterea datelor de la emitator la destinatar.
Pentru ca o retea ad-hoc sa functioneze corect trebuie in primul rand sa fie interconectata sau in mare parte interconectata. Altfel reteaua va fi alcatuita din subretele izolate si nu va sustine aplicatiile de retea.
Retelele ad-hoc trebuie sa aiba capacitate suficienta de transport a datelor intre noduri. Chiar daca intr-un nod ajung simultan mai multe date care trebuie transmise aproape simultan catre destinatie, acel nod trebuie sa aiba capacitatea de stocare si apoi de trasmitere a datelor. Altfel spus in astfel de retele nu sunt folosite terminale obisnuite ci terminale cu mare capacitate de stocare si in acelasi timp echipamente care au viteze de transmisie foarte mari.
Aceste retele eliminand costurile generate de resursa umana, trebuie sa foloseasca terminale care sa fie usor folosit de catre utilizatori, adica sa aiba o interfata facila.
Modul ad-hoc (numit si mod peer to peer) permite nodurilor sa comunice direct fara a fi necesar un AP, la fel ca in figura de mai jos. Nu exista infrastructura fixa. Nodurile trebuie sa fie in aceeasi arie pentru a putea comunica precum se poate observa in figura 1.
Retelele ad-hoc sunt alcatuite in situatii unde utilizarea dispozitivelor mobile cer aplicatii de retea in timp ce o infrastructura fixa de retea nu este disponibila sau nepreferabil de folosit. In aceste cazuri dispozitivele mobile pot stabili o retea pentru nevoile de comunicatie de moment, cu alte cuvinte o retea ad-hoc.
Fiecare nod intr-o retea ad-hoc este echipat cu un transmitator si un receptor care ii permite sa comunice cu alte noduri prin intermediul canalelor wireless.
Toate nodurile pot functiona, la nevoie, ca statii de legatura pentru ca pachetele de date sa fie rutate spre destinatia finala. Cu alte cuvinte, retelele ad-hoc permit trecerea prin mai multe noduri a datelor ce trebuie transmise pentru a se realiza legatura intre nodurile intre care nu exista vizibilitate directa.
Fig.1 Modul ad-hoc
Tehnologia radio folosita pentru retelele ad-hoc poate fi de orice tip, poate folosi o gama variata de dispozitive si de standarde. Depinzand de dimensiunea zonei, o tehnologie radio dezvoltata pentru WPAN, WLAN, sau WMAN, poate fi adoptata si pentru o retea radio mobila ad-hoc. Acoperirea radio pentru WPAN este de pana la 20 m, pentru WLAN este pana la 100 m iar pentru WMAN de pana la cativa km. Pentru fiecare tip de retea sunt folosite diferite tipuri de tehnologii: bluetooth, IEEE 802.11a, IEEE 802.11b, IEEE 802.11g sau IEEE 802.16e.
2. Caracteristicile retelei radio ad-hoc
In cadrul retelelor ad-hoc nu exista statii de baza si nu exista supraveghetori care sa monitorizeze performanta retelelor ca un intreg. Un senzor amplasat pe un versant al unui vulcan porneste si incearca sa determine cat de multi alti senzori activi sunt in raza lui de comunicatie. Impreuna, toti senzorii colecteaza apoi orice informatie necesara pentru indeplinirea sarcinii lor colective.
Retelele ad-hoc, asa cum este Bluetooth-ul sunt retele proiectate pentru a conecta dinamic dispozitivele izolate: celule telefonice, laptop-uri si PDA-uri (Personal Digital Assistant). Aceste retele se numesc "ad-hoc" din cauza topologiilor de retea mobila. Acolo unde WLAN-urile utilizeaza o infrastructura fixa de retea, retelele ad-hoc au o configuratie de retea aleatoare, bazandu-se pe un sistem master-slave conectat prin legaturi wireless.
1. Bouleanu I., Grecu C., Standardizarea in comunicatiile radio militare, Revista Comunicatiilor si Informaticii nr.2, 2006
2. Cay?rc? E., Rong C., Security in Wireless Ad Hoc and Sensor Networks, John Wiley & Sons Ltd,
3. 2009
4. http://profs.info.uaic.ro/~busaco/teach/courses/net/presentations/net11.pdf
5. http://www.ee.kth.se/php/modules/publications/reports/2003/IR-SB-EX-0314.pdf
6. httpwww.cissb.roRevista_comunicatiilor_informaticii_2012BOULEANU.pdf
7. http://www.tanet.com
8. httpwww.cissb.roRevista_comunicatiilor_informaticii_2012BOULEANU.pdf
9. http://www.scientia.ro/tehnologie/39-cum-functioneaza-lucrurile/2986-retelele-ad-hoc-pe-intelesul-tuturor.html
10. http://www.ee.kth.se/php/modules/publications/reports/2003/IR-SB-EX-0314.pdf
11. http://en.wikipedia.org/wiki/Ad-hoc_network
12. http://samrah.blogspot.ro/2006/03/caracteristici-generale-retele-ad-hoc.html
13. http://profs.info.uaic.ro/~busaco/teach/courses/net/presentations/net11.pdf
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
