Băncile, veriga de bază a instituțiilor de credit

Institutiile de credit reprezinta societati care atrag depozite, acorda credite si/sau emit moneda electronica. In aceasta categorie sunt incluse: bancile, bancile de economisire-creditare, bancile de credit ipotecar, organizatiile coorporatiste de credit si institutiile emitente de moneda electronica.

Banca reprezinta institutia financiara care mobilizeaza mijloacele banesti disponibile in economie, finanteaza, prin imprumuturi, persoanele fizice si juridice, organizeaza si efectueaza deconturile si platile in cadrul economiei nationale si in relatiile cu celelalte state, avand ca obiectiv esential realizarea de profit .

Activitatea bancara se realizeaza prin trei categorii de operatiuni:

- operatiuni pasive, de constituire a resurselor, care se concretizeaza in formarea capitalului, atragerea depunerilor in depozite, rescontarea (cedarea portofoliilor de efecte comerciale) si refinantarea;

- operatiuni active, care constau in acordarea de credite si efectuarea de plasamente pe baza depozitelor constituite;

- operatiuni comerciale si de comision, mai mult sau mai putin legate de primele doua categorii de operatiuni, care cuprind diverse tranzactii de vanzare-cumparare de mijloace de plata sau servicii financiare prestate.

In cadrul unei economii, banca poate fi analizata, in primul rand, prin utilizarea conceptului de intermediere intre agentii debitori si creditori din economie, iar in al doilea rand prin functiile traditionale de finantare, de colectare a depozitelor si de gestionare a mijloacelor de plata.

Pentru a evidentia rolul bancilor este necesara situarea acestora in cadrul sistemului financiar, al carui element principal il constituie. Pe plan financiar exista, la nivelul unei economii, doua categorii de participanti ale caror preocupari sunt complementare, respectiv cei care au necesitati de finantare si care doresc procurarea de resurse si cei cu capacitati de finantare, care doresc plasarea eficienta a resurselor lor. Functia sistemului financiar este de a asigura ,,interfata" dintre agentii excedentari si cei deficitari.

In conformitate cu analiza traditionala, agentii debitori si creditori se intalnesc prin intermediul a doua circuite de finantare :

- finantare directa, sub forma tranzactiilor bilaterale intre agentii excedentari, pe piata titlurilor (in cazul subscrierii directe la actiunile si obligatiunile emise);

- finantare indirecta sau intermediata, situatie in care un intermediar financiar (IF) se intercaleaza intre debitori si creditori. Rolul IF consta deci, in aceea ca ei confera compatibilitate cererii si ofertei exprimate de agentii din economie, transformand caracteristicile datoriilor si creantelor agentilor nefinanciari. In cadrul acestei intermedieri, distribuirea de credite reprezinta operatiunea de baza.

Institutiile de credit au rol de intermediere in relatia economisire-investire, relatie decisiva pentru cresterea economica.

In literatura de specialitate se disting trei categorii de intermediari financiari:

- bancile, organisme financiare creatoare de moneda;

- organismele financiare specializate si societati de asigurari, al carui rol principal nu rezida in crearea de moneda;

- trezorerie publica (statul implicat in actiunile sale monetare si financiare, in tripla calitate de creditor, debitor si intermediar financiar).