A. Obiectul juridic
Obiectul juridic generic al infractiunilor contra patrimoniului, deci si al infractiunii de furt simplu sau calificat, il constituie relatiile sociale a caror formare, desfasurare si dezvoltare sunt asigurate prin apararea patrimoniului.
In terminologia legii penale, notiunea de patrimoniu nu are acelasi inteles ca si in dreptul civil. Sub aspect civil patrimoniul inseamna totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o persoana si care au valoare economica, adica pot fi evaluate in bani, sau cu alte cuvinte, totalitatea drepturilor si datoriilor actuale si viitoare ale unei persoane
Din cuprinsul patrimoniului fac parte bunurile corporale si incorporale, bunurile consumptibile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii, adica tot ceea ce reprezinta puteri, facultati, aptitudini ale subiectului privite din punct de vedere al valorii lor economice si a raporturilor care se nasc din exercitiul acestor puteri, facultati, aptitudini
In dreptul penal notiunea de patrimoniu in legatura cu infractiunile care se pot comite impotriva acestuia are un inteles mai restrans si se refera la bunuri nu
ca universalitate, ci in individualitatea lor, susceptibila de a fi apropriate de faptuitor prin mijloace frauduloase ori de a fi distruse, deteriorate, tainuite etc 10.
Infractiunea nu ar putea fi niciodata impotriva patrimoniului ca universalitate de bunuri pentru ca aceasta din urma va exista intotdeauna indiferent de numarul sau valoarea bunurilor componente si chiar daca subiectul nu poseda nimic ori are numai datorii; nici o persoana nu poate fi lipsita de patrimoniu ci cel mult de unul sau mai multe din bunurile care alcatuiesc patrimoniul sau.
De aceea mai corect ar fi sa se denumeasca aceste infractiuni ca fiind indreptate impotriva bunurilor care fac parte din patrimoniu, decat ca infractiuni contra patrimoniului. S-ar putea sustine ca patrimoniul ca universalitate, fiind o abstractie, nici nu poate fi atins prin faptele concrete ale unei persoane, infractiunea putandu-se indrepta numai contra unui bun patrimonial, adica asupra unei valori care face parte efectiv din activul patrimoniului unei persoane.
Sub alt aspect este de observat ca, incriminand faptele care aduc atingere patrimoniului, legea penala are in vedere actiunea ilicita a faptuitorului iar nu pozitia juridica a victimei. Aceasta inseamna ca infractorul trebuie sa justifice ca avea dreptul sa savarseasca fapta care i se reproseaza si in raport cu care organele de urmarire au facut dovada caracterului ei ilicit; daca victima a fost deposedata ilegal de un bun ea nu este tinuta sa faca dovada ca avea calitatea de proprietar, de posesor sau de detinator legitim al bunului care i-a fost sustras, insusit sau distrus prin savarsirea infractiunii
Referitor la obiectul juridic special trebuie spus ca acesta il constituie relatiile sociale de ordin patrimonial a caror existenta si dezvoltare este conditionata de pastrarea situatiei fizice a bunurilor mobile si de impiedicarea luarii pe nedrept a acestor bunuri din patrimoniul privat sau public.
Norma de incriminare se refera la posesie sau detentie deoarece prin simpla posesie sau detentie se exteriorizeaza dreptul de proprietate. Deci, in general, proprietarul fiind in acelasi timp posesorul si detinatorul bunurilor prin apararea posesiei si detentiei asupra bunurilor se apara implicit dreptul de proprietate asupra acestora. Dar chiar daca posesia sau detentia bunului se afla asupra altei persoanei decat cea care este proprietara bunului legea penala asigura apararea detentiei sau posesiei independent de persoana, impiedicand orice schimbare arbitrara a situatiei de fapt a bunului.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
