Circulația turistică

In activitatea turistica interna si internationala se practica o gama larga de forme si aranjamente turistice, determinate de modalitatile de satisfacere a nevoii de turism, de conditiile de realizare a echilibrului oferta-cerere, de particularitatile organizarii calatoriei. In multe locuri exista oportunitati pentru practicarea unor forme speciale de turism bazate pe atractii locale interesante sau neobisnuite. Aceste forme de turism pot fi dezvoltate la scara mai mare decat formele de turism traditionale si in regiuni diferite. Oricum pentru comercializarea acestor forme de turism sunt necesare cunostinte de specialitate, iar autoritatile locale trebuie sa inteleaga modalitatea lor de dezvoltare inainte de asumarea unor riscuri suplimentare si de implicare a comunitatii locale, a oamenilor de afaceri in dezvoltarea lor (turismul tematic, de aventura, la ferme si plantatii, fluvial, de croaziera si cu iahtul, rutier, feroviar, de camping si de caravana, in resedinte, nostalgic, religios, pentru tineret, in camine pentru batrani, calatoriile de studiu si programele de vizitare si cunoastere a vietii de familie a localnicilor).

Forma de turism poate fi definita prin aspectul concret pe care il imbraca asocierea/combinarea serviciilor (transport, cazare, alimentatie, agrement) ce alcatuiesc produsul turistic, precum si modalitatea de comercializare a acestuia.

In practica turistica exista o serie de criterii si posibilitati de grupare a formelor de turism:

1)in functie de locul de provenienta sau originea turistilor, se distinge:

- turismul intern practicat de populatia unei tari in interiorul granitelor nationale;

- turismul international rezultat al deplasarii persoanelor in afara granitelor tarii lor de resedinta. Turismul international se subdivide in turism emitator (outgoing), de trimitere sau pasiv, care se refera la plecarile turistilor autohtoni peste granita, si turism receptor (incoming) - de primire sau activ - care cuprinde sosirile de turisti din alte tari pentru petrecerea vacantei in tara primitoare.

2)dupa modalitatea de comercializare a vacantelor, se disting urmatoarele forme de turism:

- turismul organizat se caracterizeaza prin angajarea anticipata a prestatiei, respectiv a tuturor sau principalelor servicii legate de calatorie si sejur. Aceasta angajare se realizeaza prin intermediul contractelor (voucher-ul, biletul de odihna si tratament) sau a altor tipuri de intelegere convenite intre turist si agentia de voiaj sau alti organizatori de vacante (hoteluri, companii aeriene).

- turismul pe cont propriu, numit uneori si neorganizat, nu presupune angajarea prealabila a unor prestatii turistice. Vizitatorul hotaraste singur asupra destinatiei, duratei deplasarii, perioadei de realizare a acesteia, mijlocul de transport, modalitatilor de agrement.

- turismul semiorganizat (mixt) se caracterizeaza prin imbinarea trasaturilor specifice celor doua forme deja prezentate.

3)in functie de gradul de mobilitate a turistului se poate vorbi de:

- turism itinerant sau de circulatie, caracterizat printr-un grad de mobilitate ridicat, in care programul cuprinde vizitarea mai multor locuri, cu sederi scurte (1-2 zile) in acelasi perimetru.

- turism de sejur, cu un grad de mobilitate redus, ce presupune petrecerea vacantei in aceeasi localitate, indiferent de durata acesteia. Turismul de sejur se subdivide, la randul lui in:

- turism de sejur scurt se mai numeste si turism de weekend, presupune una sau doua innoptari, de obicei in zonele limitrofe locului de resedinta;

- turism de sejur mediu coincide cu durata standard a calatoriilor (12 - 15 zile);

- turism de sejur lung atunci cand timpul de ramanere intr-o localitate depaseste, de regula, 30 zile. Este practicat in general de turistii de varsta a treia care efectueaza cure si tratamente medicale sau de catre turistii cu venituri foarte ridicate.

4)din punct de vedere al periodicitatii sau frecventei de manifestare a cererii se distinge:

- turism continuu (permanent) organizat pe intreaga durata a anului calendaristic (de exemplu turism cultural, de afaceri);

- turism sezonier legat de existenta anumitor conditii naturale sau evenimente culturale, artistice, sportive. El se grupeaza in: turismul de iarna, turismul de vara, turismul de circumstanta (ocazional).

5)dupa mijlocul de transport folosit, formele de turism pot fi grupate in:

- drumetii;

- turism rutier;

- turism feroviar;

- turism naval;

- turism aerian.

6)in functie de motivatia deplasarilor, se pot distinge urmatoarele forme ale circulatiei turistice:

- turismul de agrement este o forma frecvent intalnita, oferind un bun prilej de a cunoaste locuri noi, istoria si obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se interfereaza cu asa-numitul turism cultural;

- turismul de odihna si recreere are un caracter mai putin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumita localitate cu particularitati specifice;

- turismul de tratament si cura balneara este o forma specifica a turismului de odihna care a luat o amploare mare nu atat ca urmare a dorintei de a preveni anumite imbolnaviri, cat, mai ales, cresterii surmenajului si a bolilor profesionale provocate de ritmul vietii moderne. Din aceasta cauza, el este legat mai mult de anumite statiuni cunoscute pentru proprietatile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru namoluri, situate intr-un climat de crutare;

- turismul sportiv constituie o alta forma a circulatiei foarte agreata de anumite categorii ale populatiei. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarna pana la alpinism, vanatoare, pescuit;

- turismul stiintific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere stiintific un interes aparte il prezinta vizitarea unor pesteri, rezervatii naturale, monumente ale naturii;

- turismul de cumparaturi (shopping tourism) determinat de deplasarile ocazionale in alte localitati (tari) in vederea achizitionarii unor produse in conditii mai avantajoase decat cele oferite pe plan local (national) sau a unor produse pe care nu le ofera piata locala.

7) dupa caracteristicile socio-culturale ale cererii se disting urmatoarele forme de turism:

- turismul particular (privat) se adreseaza unor persoane cu venituri ridicate, care, de regula, dispun de o a doua resedinta cum ar fi case de vacanta la munte sau la mare. Aceste persoane si atunci cand apeleaza la turismul organizat se deplaseaza cu mijloace proprii de transport si recurg la servicii deosebite si forme de cazare cu un grad de confort mai ridicat;

- turismul social este un turism de masa, agreat de persoanele cu posibilitati financiare relativ limitate. Acesti turisti solicita forme ieftine de cazare si mijloace de transport in comun, sau cel mult inchiriate, unde pot beneficia de unele reduceri la tarifele de transport. In aceeasi categorie se incadreaza si cei care solicita bilete prin sindicat;

- turismul pentru tineret constituie o forma particulara a turismului social, adresandu-se, cu precadere, categoriilor tinere ale populatiei. Aceasta forma de turism apeleaza la tabere de creatie, cantonamente, vacante la preturi medii si submedii, fiind utilizate mijloacele de transport mai ieftine, forme suplimentare de cazare, pensiuni;

- turismul de afaceri este acea forma de turism practicata de angajati