Mitul statului

in perioada interbelica, din cauza crizei economice si politice si a problemelor teoretice generate de acestea, a aparut o schimbare radicala a formelor si a substantei gandirii politice. Apare o noua putere:gandirea mitica (primatul acesteia asupra celei rationale). Evolutia acesteia se manifesta in 3 timpi:descifrarea naturii mitului, lupta vs mit in teoria politica si mitul sec. XX.

Ce este mitul

Mitul, ca forma simbolica, se poate aplica oricarui obiect. Ceea ce conteaza pt analiza este functia mitului in viata culturala si sociala a omului - rolul mitului politic modern si ideologia (pt orientarea actiunilor social-politice).

Mitul este produsul unui proces intelectual si expresia simbolica a celor mai profunde emetii umane referitoare la viata si experienta comunitatii; o emotie transformata in imagini, obiectivare a vietii sociale a omului , nu a experientei individuale, nu o simpla exteriorizare,ci o condensare de unde rezulta PUTEREA SA DE INFLUENTARE.

Politica sestraduieste sa-I faca pe oameni sa creada, pt. A-I supune si a-I conduce; ideologiile politice sunt penetrate de mituri. Din perspectiva procesului de mitizare si demitizare isi incepe Cassirer analiza si apreciaza rolul filosofului.

Lupta vs mit in istoria TP

a.gandirea greaca - Apare tensiunea dintre mythos si logos, dintre gandirea mitica si cea teoretica. La Platon, statul e bazat pe legi, justitie, nu exista mitologie. Daca exista mituri, acestea nu sunt creatii colective, ci individuale (mitul pesterii e o alegorie ce justifica rolul filosofului in cetate).

Platon e primul care a realizat o teorie rationala a statului, afirma Cassirer, adica un sistemcoerent de interpretare(Statul Legii). Acesta nu e statul cel mai bun , perfect, ci e statul ideal (conform ideii).

"Republica" e vazuta in cheia unei revolutii intelectuale , nicidecum politice , e un tratat de educatie , nu un sistem politic. Platon face o detasare si o critica la adresa gandirii mitice. Omul politic trebuie sa inceapa demersul reformator cu inlocuirea zeilor prin cunoasterea ideii de bine(e scopul suprem al cunoasterii).

b.evul mediu - Religia are trasaturi inrudite cu cele specifice mitului. Dogama pacatului originar intuneca posibilitatile de emancipare rationala a omului (credinta--------ratiune, intre ele un conflict).

Opera lui Machiavelli e momentul cel mai important in lupta pt eliberarea politicii de mit.

"Principele" e expresia tendintei decisive de ruptura cu gandirea medievala(dreptul divin al regilor= acestat teorie e fantezista pt Machiavelli) si, prin noua conceptie de stat, a efortului de depasire prin suprimarea bazelor sistemului politic medieval. Religia nu mai e un scop in sine , e un instrument in mana oamenilor politici, e buna doar cand contribuie la instituirea unei ordini bune.

Machiavelli 1) emanciparea politicii de religie si de morala

2) consacra autonomia statului

3) o noua conceptie despre rolul si sensul TP.

"Principele" e o opera tehnica in care se consacra o noua arta a politicii, unde factorii hotaratori sunt utilitatea si succesul.

"Discursurile asupra primei decade " - tentative de generalizare teoretica privind originile si evolutia statului. Lucrurile umane nu sunt guvernate in intregime de ratiune si ca sunt partial stapanite de forte irationale. Capitolul XXV, "Principele": exista un principiu pe jumatate mitic (fortuna).Cu toate acestea, omul poate sa-si aleaga calea si sa se dirijeze, pt ca fortuna e imprevizibila, dar nu implacabila.

Prin rationaliatatea metodei, realismul perspectivei si efortul consecvent pt o descriere fara accente valorizatoare si preferinte personale, Machiavelli se indeparteaza de mythical thought.

c.dreptul natural - increderea nezdruncinata in puterea ratiuni umane - , prin lupta vs prejudecati. In teoria contractual;ismului exista si tendinte ce ar putea conduce la solutii asemanatoare mitului.

Filosofia politica in sec.XVIII era nucleul tuturor activitatilor intelectuale.Dar nu aparuse nici o teorie cu adevarat noua. Spiritul sec. 18 e "intelectualist".

Iluministi Romantism

Aici se au in vedere, in ceea ce priveste deosebirile:

1.interesul pt istorie

2.noua conceptie despre mit si valorizarea acestuia.

Filosofii sec.18 - trecutul era util pt construirea unui viitor mai bun< studiul istoriei nu e un scop in sine; viitorul omenirii , instituirea unei noi ordini politice si sociale; mitul e un lucru barbar, nu exista legatura intre mit si filosofie.

Romantismul - consta in reabilitarea si glorificarea mitului care se poate gasi in politica moderna. Favorizeza o trasatura specifica reprezentarilor mitice - idealizarea si spiritualizarea trecutului. Interesul pt mit si locul pe care-l ocupa in explicarea istoriei si culturii se explica mai Ales prin interesul aratat originilor culturii umane. Astfel, mitul nu se mai opune filosofiei, ci devine aliatul ei. Din punctul de vedere al lui Cassirer, rolul romanticilor a fost mai mult unul cultural, nu politic.

Mitul in secolul XX

Reprezinta un ansamblu de mituripolitice specifice totalitarismului extremei drepte din prima jumatate a secolului xx. Analizeza mai mult sursele principalelor reprezentari mitice pe care doctrinele de tip fascist se sprijina si tehnica prin care aceste reprezentari au fost elaborate si impuse.

Pentru Cassirer, mitul in plan poltic e o problema de gandire si de imaginare, de desfasuare si de impunere a discursului. Prezinta imporatanta in acest context: mitul eroilor - Carlyle, cultul rasei - Gobineau, conceptia hegeliana despre stat in ideologia si politica Germaniei hitleriste.

Se manifesta tendinte de denaturare prin inglobarea acestor conceptii ca elemente constitutive

Ale unei noi structuri/configuratii (totalitarismul nazist). Le confera functii si tinte noi acestor componente (cele 3 contributii pregatitoare pt mitul totalitar).

Carlyle