Dezvoltarea proceselor de prelucrare - i finisarea a materialelor plastice este considerata de majoritatea oamenilor ca fiind la fel de importanta ca inven- ia plasticului insa- i. Multe dintre piedicile importante intilnite in istoria industriei plasticului au fost depasite prin dezvoltatrea procesului tehnic - i a ma- inilor. De- i inventarea celoluozei cunoscuta - i ca celuloid a fost atribuita acestor oameni: profesorul suedez Christian Shonbein, inventatorul englez Alexander Parkes; - i antreplenorul american , John Wesley Hayatt. Hayatt deasemeni a lansat inteprinderea care in cele din urma a devenit baza industriei plasticului.
Dupa cum spune povestea totul a inceput in 1865 cand fabrica de bile de biliard Phalon&Colledar a dat un anun- care promitea $ 10000 celui care va gasi un inlocuitor pentru fildes in procesul de prelucrare al bilelor de biliard. Se ajunse la sacrificare a aproximativ 70000 de elefan- i pe an, lucru care ar fi dus la dispari- ia acestui animal, un pre- exorbitant al "aurului alb" - i reducerea profiturilor industriei de bile de biliard.
Recompensa de $ 10000 i-a atras aten- ia tinarului de 28 de ani, John Wesley Hayatt. Dupa intoacrea sa acasa in urma slujbei de tipograf, el a lucrat la acest proiect in fiecare zi, pana cand in 1869 el s-a impiedicat de nitroceluloza, un material cu care Parkers - i Shonbein au mai lucrat inaintea lui. Dupa ce a amestecat bine componentele, - i permitand solventului sa se evapore complet, inaintea solidificarii, a reu- it in scurt timp sa fabrice bile de biliard de calitate. Incasand cecul de $ 10000 Hyatt a format Albany Billiard Ball Company, impreuna cu fratele sau Isaiah, devenind astfel un competitor direct al firmei Phalon&Colledar, punand bazele inceputului industriei materialelor plastice.
Bazandu-se pe o ma- ina de injectat metal, brevetata in 1870 de John Smith - i Jesse Locke, fra- ii Hyatt descopera - i breveteaza, in 1872 prima ma- ina de injectat cu matrita.
Aceta a fost primul - i cel mai important pas in dezvoltarea industriei ob- inerii - i prelucrarii materialelor plastice. De atunci s-au mai facut mul- i pa- i, mai mari, mai mici. In continuare se prezinta cei mai importan- i dintre ace- tia.
In 1865 Schutzenberger P. si Nandin G.V. au incercat sa esterifice celuloza cu acid acetic.
In 1873 sunt descoperi- i primii esteri de acid acrilic.
In 1901 dr. Rohm incepe primele studii asura polimetacrilatului de metan (PMMA).
In anul 1903 Cron C.F. si Weber L.J breveteaza acetobutariatul de celuloza (CAB).
In anul 1905 celuloidul este folosit la inventarea geamului securizat pentru parbrizele automovilelor.
Parbrizele din sticla au permis ca sofatul sa devina mai confortabil. Principalul incovenient era acela al posibilitatii ranirii ocupantilor in urma spargerii accidentale a parbrizului. In 1905, un francez, Eduard Benedictus, artist si chimist ofera o solutie - "geamul securizat". Noul tip de sticla consta intr-un strat de celuloid asezat intre doua straturi de sticla obisnuita. Adaugarea plasticului confera mai multa flexibilitate geamului securizat care mai mult se indoaie decat se sparge la impact iar in cazul spargerii parbrizului, majoritatea cioburilor raman lipite de plastic in loc sa se imprastie.
In 1907 este descoperita bachelita.
In 1908 apare Celofanul - noul material transparent pentru impachetat.
Chimistul elvetian Jacques Brandenberger, a inventat un proces de fabricare a unui material subtire, flexibil, dar rezistent si transparent numit de el "celofan". Brandenberger a lucrat mai multi ani la procesul industrial de fabricare al celofanului din lemn. Cariera sa de inventator a inceput intamplator cand, aflat intr-un restaurant a vazut un comesean rasturnand accidental pe fata de masa un pahar plin cu vin rosu, moment in care s-a decis sa inventeze un material subtire, transparent , care sa poata fi aplicat pe fetele de masa pentru a le face impermeabile. Brandenberger a incercat sa pulverizeze vascoza lichida pe materiale, dar vascoza le facea prea fragile si inflexibile. Cu toate acestea, el a observat ca stratul format
se desprindea sub forma unei folii rezistente si a realizat potentialul sau ca material de impachetat. Initial, Brandenberger spera sa vanda celofanul oamenilor bogati, pentru impachetarea cadourilor luxuoase.
1917 Bachelita transfoma obiectele casnice.
Nascut in 1863, Leo Baekeland a avut succese atat in calitate de chimist cat si ca antreprenor. Primul sau succes l-a constituit "Volex" in anii 1890, o hartie fotografica imbunatatita. El a vandut ulterior drepturile pentru un milion de dolari. Nemutumindu-se doar cu atat, Baekeland s-a hotarat sa produca un izolator ieftin pentru industria electrica. El a descoperit ca, reactia fenolului cu formaldehida producea un plastic solid, dur. Prin incalzire, acest plastic poate fi modelat in diferite forme care pot fi reproduse in milioane de exemplare. De la descoperirea sa in 1907, bachelita a fost folosita mai ales ca izolator pentru produsele electrice, dar dupa 1920 a revolutionat si obiectele casnice. Bachelita a devenit cunoscuta ca "materialul cu o mie de intrebuintari.
In 1917 Rolls Royce va aduce o noua inovatie noilor sale masini - de data aceasta nu la motor ci la schimbatorul de viteze. Manerul acestuia va fi din bachelita.
In 1924 apar noi rasini folosite la fabricarea vaselor pentru bucatarie. Desi nu are o denumire foarte atragatoare rasina formaldehida urica a patruns din 1924 in casele noastre sub multe forme: ca adeziv, ca strat protector de suprafata sau ca material solid. Cele doua parti componente ale acestui material, ureea si formaldehida si-au gasit o imtrebuintare practica. Ureea este frecvent folosita ca fertilizator iar solutia de formaldehida este folosita pentru sterilizarea instrumentelor chirurgicale. Rasina formaldehidica urica este realizata prin incalzirea celor doua componente in prezenta amoniacului. Produsul finit este un polimer care poate fi utilizat ca adeziv sau ca invelis protector pentru haine. Amestecata cu fibra lemnoasa, ea se transforma intr-un material solid, rigid, termorezistent.
1930 Transfomarea deseurilor in aur.
Waldon Semon a realizat un nou material plastic din deseuri. Lucrand la gigantul chimic B. F. Goodrich, Semon a facut experimente cu polimeri organici sintetici cu mar fi de exemplu clorura de vinil (PVC) -un material solid cu mica valoare comerciala. Procesul descoperit de Semon transforma PVC-ul intr-un material plastic malebil si rezistent. Un alt polimer de vinil a avut aceelasi impact puternic - polistirenul, care a putut fi produs atat ca plastic rigid, cat si ca material usor asemenea spumei.
In 1933 chimistul britanic R. O. Gibson a creat un material plastic nou, polietilena din gazul de etilena.
Tot in 1933, societatea Rohn&Haas au introdus pe piata primul polimetacrilat de metan (PMMA).
In 1934 apar primele fibre sintetice Nylonul a fost obtinut pentru prima oara in 1934 de o echipa de cercetatori condusa de Wallace Carothers, printr-o reactie dintre un acid si o amina. Variind componentii reactiei este imposibila schimbarea proprietatilor fibrei, dintr-un material dur intr-un material moale.
In 1938 chimistul American Roy J. Plunkett descopera accidental o noua substanta care nu lipeste, numind-o Teflon.
In 1938 apar articulatiile artificiale. Articulatiile artificiale sunt doar unele din multele pati ale corpului care pot fii realizarte artificial. Prima artroplastie totala de sold a fost efectuata in 1938, ea fiind perfectionata in deceniile urmatoare, prin folosirea de noi materiale si modalitati mai performante de prevenire a infectiilor articulatiilor protezate. La inceputul aniilor 80 - erau deja realizate articulatii de genunchi, sold, cot si degete artificiale.
In 1939 firma DuPont - SUA incepe comercializarea nylonului. Se pare ca mania nylonului a cuprins la vremea respectiva SUA, ducand la o crestere fara precedent a hainelor realizate din prima fibra sintetica din lume. Nylonul a putut fi vazut pentru prima oara la Targul Mondial din 1939 de la New York. cand gigantul chimic DuPont a si innceput sa-l comercializeze.
1.M. Stefanescu - Caderea de presiune la curgerea neionizata a topiturilor polimerice prin canale, Mat. Plast. 43, nr. 3, 2006
2.J. Beaumont, R. Nagel, R. Sherman - Successful Injection Molding. Process, Desing and Simulation. Hanser, 2002
3.Catalin Fetecau - Injectarea materialelor plastice. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 2005
4.C. Cincu, Gh. Manea - Cartea operatorului din industria de prelucrare a materialelor plastice. Editura Tehnica 1984
5.***, Encarta 2007
6.***, Stiinta materialelor plastice
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
