Aventuri în administrația publică

M-am hotarat sa scriu acest serial dupa cca 1 an si jumatate in care am lucrat in administratia publica, fara a fi insa functionar public. Dedic acest serial acelor putini colegi, colaboratori si sefi ai mei care se incapataneaza sa faca o nota discordanta si sa NU se regaseasca in randurile de mai jos. Ii multumesc colegului IKR pentru observatiile pertinente pe care mi le-a facut si pentru contributia sa pretioasa. Ii invit pe toti cititorii care au completari de facut, sa mi le trimita prin email pentru a putea scoate impreuna o opera completa.

Episodul I: Personalul

Numar

In ciuda aparentelor, administratia publica este extrem de subdimensionata in raport cu nevoile de personal (si aici ma refer in special la contextul problematicii integrarii europene). Ma rog, stiti voi, vechea discutie cu FMI-ul. Atunci cand un sector/proiect are o nevoie de personal care devine stringenta, in cel mai fericit caz, i se aloca un numar de posturi prin transfer de la alte institutii publice (interne/in subordine sau externe). Rareori se fac angajari de personal din afara sistemului.

Calitate

Gasesc reprezentativ urmatorul exemplu: pentru a putea pune in practica o cerinta a UE (sa zicem crearea unei anumite institutii/proceduri) se face urmatorul necesar de personal:

- 1 programator baze de date (ORACLE de preferat)

- 2 specialisti in Sisteme de Informatii Geografice (GIS) cu experienta in fotogrammetrie si fotointerpretare.

- 1 specialist in arhitectura retelelor de calculatoare

- 1 specialist in probleme cadastrale

- 2 juristi

- 1 economist (experienta in audit de preferat) Ceea ce se obtine in final, eventual prin jongleria posturilor:

- 2 juristi (de prin alte departamente)

- 2 agronomi (veniti prin redistribuire)

- 1 cercetator de la un institut de fizica

- 1 geograf (care a lucrat ca profesor de liceu)

- 1 absolvent de Comunicare de la SNSPA (nu stiu cum sa-i zic). Media de varsta este 47 de ani.

Educatie

Paradoxal, oamenii din administratia publica sunt extrem de educati. Daca e sa judeci dupa CV-urile lor, majoritatea au cel putin studii aprofundate, daca nu un titlu de master sau de doctor. Am colegi care au 2 mastere si un curs de studii aprofundate in afara pregatirii de baza. Cred ca asta spune multe cu privire la greutatea unor astfel de diplome pe care le obtii cu 400 de euro in 6 luni de "cursuri fara frecventa". Poate exagerez: unele costa 1200 de euro si dureaza 1 an si jumatate.

Eu unul nu pot sa imi retin admiratia fata de programe educationale atat de interesante precum: "Relatii publice europene", "Comunicare si decizie in afacerile publice", "Structuri administrative si acquis comunitar aplicat", "Studii aprofundate de drept si diplomatie europeana", "Spatiu comunitar si management public" /'Integrarea europeana la nivelul comunitatilor locale" etc. In afara de asta, la loc de cinste pe resume-urile functionarilor publici stau anumite "cursuri/stagii internationale de specializare" unele dintre ele cu o durata de 3 zile sau mai putin (durata omisa cu buna stiinta). Nu ma refer aici la acei functionari care si-au facut stagii la Comisie sau care chiar au fost scolarizati in institutii internationale cu programe serioase. In fine, categoria mea preferata sunt doctorii. Tot upper-managementul ministerelor are pregatire doctorala sau este in curs sa si-o desavirseasca. Ma rog, daca dl. Viorel Catarama este doctor, daca dl. Mischie este doctor, daca dl. Dinel Staicu este doctor, de ce n-ar putea si un ministru sau secretar de stat sa isi faca doctoratul? Ce nu face omul pentru 15% in plus la salariu?

Limbile straine

Pe hartie, toti functionarii publici stiu cel putin o limba straina. Parerea mea este ca ar trebui sa redefinim verbul "a sti". Necesar de cunostinte pentru a declara faptul ca stii o limba straina:

Pentru engleza:

"Gud morning. Mai neim is Ui nid mor mani. It iz posibal dat "

Pentru franceza:

"Bonjur. Comonsava? Mersi bocu pur votr amabilite"

Pentru germana (o limba mai usoara):

"Gutanmorgan. Obertainer. Bonfaier. Foraibar. Stecher. Strudel. Smirghel."

Bun, veti intreba atunci ce se intampla cand vine o delegatie straina sau cand este vreo reglementara europeana de tradus Ei atunci, cei de la departamentul de Relatii Internationale asigura traducerea. Sau, dupa caz, se alearga prin institutie dupa cate un tinar mai talentat la limbi straine. Oricum, tinerii sunt abonati la traduceri din start. Doar nu poti cere cuiva de 50 de ani sa citeasca vreun Regulament al Comisiei in limba engleza. Chit ca pe CV-ul lui scrie "Engleza avansat".

Calculatorul (PIV, 3GHZ, HDD 80MB, Monitor 17' TFT) Cunostinte de baza: Solitaire. Cunostinte avansate: Yahoo Messenger.

Treptele profesionale si salarizarea Orice minister are prin lege un anumit numar fix de posturi. Exista o ierarhie a functiilor:

- Consilier debutant

- Consilier asistent

- Consilier principal

- Consilier superior

Fiecare categorie are 3 diviziuni. Exista un algoritm precis care stabileste cit la suta din posturi sunt de consilieri superiori, cit la suta sunt de consilieri principali si asa mai departe pe lantul ierarhic in jos. Salariile sunt fixe si stabilite prin lege/ordonanta de guvern. Aceasta grila n-are absolut nici o legatura cu performanta si cu cererea si oferta pe piata fortei de munca. Aceasta grila creaza un intreg cerc vicios de probleme, dupa cum voi incerca sa exemplific pe parcursul lucrarii.

Ce nu conteaza la salarizare:

- Volumul de munca depus.

- Rezultatele masurate in rezultate (outputs).

- Creativitatea, initiativa, asumarea de responsabilitati

- Nivelul salariilor pe piata muncii pentru calitatile cerute (vezi exemplul cu programatorul ORACLE). Ce conteaza la salarizare:

- Pilele

- Postul pe care se face incadrarea (salariul de baza)

- Varsta/vechimea (cu cit mai mare cu atat e si sporul mai mare)

- Educatia (sporuri)

- Responsabilitatile atribuite prin functii de conducere (sporuri)

Un consilier debutant in prima diviziune ierarhica avea asta toamna un salariu net de 2.700.000 lei. Am un prieten care e consilier principal, pe ultima diviziune. El refuza sa treaca pe urmatoarea treapta ierarhica (consilier superior) pentru ca salariul aferent primei diviziuni al treptei ierarhic superioare este mai mic decat salariul lui actual.

Am avut o colega, absolventa de facultate, care s-a angajat la minister pe un post de consilier debutant (prima treapta ierarhica). Dupa 3 luni a plecat, pentru ca - zicea ea - o costa mai mult sa vina la serviciu decat daca ar fi stat acasa.

In acest context, exemplul cu programatorul ORACLE de mai sus capata valente noi si minunate. Mi-l imaginez citind ziarul, de undeva din biroul lui de la XYZ Bank: "Ministerul Administratiei si Internelor scoate la concurs 1 post de consilier debutant. Cerintele postului: Oracle DBA level IV, 2 ani de experienta. Salarizarea se face in contextul legislatiei in vigoare. "Wow, ce oportunitate "

Promovarea

In fiecare an, angajatul face (cel putin) un "Raport de Activitate Anual". Acesta este aprobat de seful ierarhic. In baza lui, teoretic, seful ii completeaza angajatului un "raport de evaluare a activitatii". Din cate stiu eu, desi exista 4 calificative, n-am auzit pe nimeni sa ia altceva decat "bine" si "foarte bine".

Programul de lucru

Programul oficial de lucru este de luni pana vineri intre 8:30 si 4:30, cu exceptia sarbatorilor legale. Intrarea in ministere se face pe baza de cartele de acces/pontaj. Periodic se fac verificari ale listingurilor. Important este sa vii si sa pleci la timp, nimeni nu verifica ce se intampla in timpul programului. N-am auzit sa fi fost cineva sanctionat pentru intarzieri sau plecari mai devreme ci, cel mult, atentionat.

In timpul programului, se fac de obicei cumparaturile, se rezolva treburile personale, se dau examenele de masterat/doctorat. Ma rog, se chiuleste en-gros. Daca intreaba cineva de tine, colegii te acopera. Topul scuzelor populare