Sisteme de protecție socială a deținuților

Penitenciarul este un univers revoltator, fascinant, o lume in permanenta implozie psihologica coordonatele de existenta ale careia sunt crima, esec, patologic, stres, disperare, neputinta. La prima vedere specificul vietii penitenciare pare a fi simplu in care personalul asigura servicii pentru detinuti: hrana, cazare, igiena, imbracaminte, recreiere, culturalizare, securitate.

Dar cunoscand mai bine vedem dimensiunile ei si structura relatiilor, normele si valorile ei, sistemul de privilegii, raporturile de forta, status-urile si rolurile diferitor persoane. Spatiul penitenciar fiind un spatiu inchis dihotomic penal al autoritatii, un camp de forte vesnic intr-o neintelegere bazata pe o regularitate stricta, cu urmari psihologice asupra detinutului si personalului penitenciar.

Comunitatea fiecarui penitenciar luat aparte constituie o lume anonima, de oameni privati de prestigiu social, cu constiinta minoritatilor lor. Acesta este punctul de vedere al societatii bazate pe normativitate sociala. Deoarece o mare parte din detinuti si fosti detinuti nu sunt in deplinul acord al acestei viziuni.

Specifica mediului de detentie este lipsa de libertate, o chestiune sociala ce impiedica cazuri de devianta sau inadaptare, o realitate prezenta caracteristica societatii din toate timpurile pana in prezent.

Un sistem penitenciar reuneste in sine 3 elemente de baza:

1. Modalitatea executarii privatiunii de libertate.

2. Tratamentul aplicat detinutilor:

- criterii de separare;

- drepturi;

- obligatii;

- activitati culturale educative.

3. Organizarea propriu - zisa a penitenciarului:

- tipul de detinuti;

- grupul de detinuti;

- personalul penitenciar.

Pe baza acestor 3 elemente sunt mai multe sisteme penitenciare incepand cu:

Sistemul Pensilvania din orasul american Philadelphia unde a fost folosit din 1790, cunoscut ca sistem celular sub 2forme:

a) sistem celular absolut: unde detinutii erau obligati sa pastreze o tacere totala, nu comunicau cu nimeni, erau scosi la plimbare separat.

b) Sistem celular de separatiune: detinutii izolati unul de altul, puteau comunica doar cu personalul inchisorii.

Sistemul Aubirian creat in 1820 in Aubira cunoscut sub numele de "silance sistem": detinutii stau izolati in celule doar noaptea, ziua muncesc in comun, pastrand tacere.

Sistemul Reformator aplicat in 1876 la penitenciarul Almira din New - York. Pedeapsa nu avea termen fix: nu depindea de gravitatea faptei comise, ci de compararea detinutului pe timpul executarii pedepsei. Detinutii erau impartiti in trei clase: cine atingea prima clasa, cea mai buna considerata, dupa sase luni era eliberat conditionat. Dupa jumatate de an de libertate, eliberarea devenea definitiva. Sistemul Progresiv de la izolare si disciplina severa la drepturi si activitati diverse intr-o atmosfera de incredere; are 3 forme:

a) englez: intr-o perioada de 8 - 12 luni detinutul era sever izolat ziua si noaptea; in a doua perioada era tinut separat noaptea iar ziua lucra in comun cu ceilalti detinuti; in ultima perioada, detinutul era eliberat provizoriu, darm supraveghiat;

b) irlandez: asemanator cu cel englez cu deosebire ca inainte de fazele a doua si a 3-a, detinutul era dus in institutii unde se investiga starea morala si rezistenta la tentatii a acestuia;

c) belgian: tratamentul se desfasoara in patru etape: reeducare, readaptare sociala prin tratament dirijat intr-un climat de incredere, per-liberare, eliberare conditionata.

Sistemul in comun. Detinutii stau permanent in comun, administrarea penitenciarului este simpla si economica; singurul aspect negativ il constituie contagiunea morala si invatarea tehnicilor infractionale. Cel mai raspandit in prezent sistem de detentie.

Penitenciarele mai pot fi clasificate dupa urmatoarele tipuri:

a) regionale: pentru preventivi;

b) de transfer: cel mult o luna, in vederea regruparii detinutilor;

c) pentru detinerea celor cu infractiuni grave contra securitatii statului;

d) pentru munca silnica;

e) cu regim sever pentru detinuti care au comis abateri;

f) pentru barbati;

g) pentru femei;

h) pentru minor. Viata in penitenciar si sistemul de detentie se mai structureaza si dupa criteriul tipurilor de norme si legi, valori, obligatii pe care detinutul trebuie sa le respecte.

In penitenciar actioneaza 3 tipuri de norme:

1. organizationale - normele de acest tip include mecanismul de functionare a institutiei penitenciare;

2. actionale - regulile colectivitatii detinutilor.

3. relationale - modalitatile considerate cele mai eficiente in raporturile detinut - detinut, detinut - grup, detinut - personal.

In paralel cu aceste norme in penitenciar exista si norme oficiale si neoficiale:

- oficiale - urmaresc atingerea obiectivelor institutiei: productive, educative, preventive.

- neoficiale care exprima generalizarea experientei dobandite de detinuti cu scopul de a crea relatii si conditii suportabile pe parcursul executarii pedepsei, actionand doar in interiorul grupului de detinuti.

Fiecare detinut are obligatia de a respecta aceste norme si reguli. Nou venitului in penitenciar i se aduc la cunostinta aceste regulamente. Aici cea mai mica greseala este sanctionata. Sanctionarea variaza in dependenta de durata sederii, vechimea sa

in penitenciar, starea de recidiva, varsta detinutului, status-ul si rolul.

Din toate acestea relevam modalitatile de interiorizare a normelor informale a grupului de detinuti:

- Conduita individului este in functie de statutul actual: odata intrat in penitenciar subiectul va actiona conform normelor situatiei date.

- Detinutii cu vechime sunt mai dispusi spre cooperare si ajutor, cu scopul ca noul venit sa se conformeze grupului.

- Uneori aderarea la sistemul de norme si valori informale are rolul de mecanism de securitate, aparare.

- Gama de reguli, obiceiuri, ierarhii este admisa mai usor de detinuti cu un grad foarte scazut de instruire. Normele si valorile neoficiale in general au menirea de a conserva un sistem de relatii in avantajul detinutilor cu pedepse mari, pe termen lung de pedeapsa. Aceste norme fiind impuse de relatii de putere din nevoia de securitate, prin imagini si perspective a vietii de dupa eliberare.

Conditia respectarii acestor norme este ca incalcarea sa nu fie vizibila de cei din jur, in caz contrar administratia penitenciarului este obligata sa-i ofere suficienta protectie pentru a se desprinde de normele impuse de grupul detinutilor, ce de multe ori sunt in contradictie cu normele sociale, morale, juridice.

Activitatea normativa informala se impune pentru ca vine din interiorul grupului de detinuti. Intre normele oficiale si neoficiale nu exista o contradictie majora primele primind obligatii si drepturi, celelalte mentin o ierarhie bazata pe prestigiul conferit de marimea pedepsei, nivelul informatiei intre detinuti si personalul inchisorii.

Pentru minori si detinuti tineri viata normativa pare mult mai usoara, ei se asociaza mai repede in calificarea intr-o profesie, meserie folositoare. In prezent ii ajuta sa se integreze in sistemul penitenciar. Personalul la fel ca si detinutii au un sistem de norme si valori prin care participa la viata orgazitionala, explicit formulate la nivelul institutiei penitenciare si legatura lor cu nevoile si aspiratiile fiecarui membru.

Trebuie sa aiba o competenta vizibila, maniere agreabile, transparenta, neutralitate binevoitoare, intelegere corecta a timpurilor in care traim, munca depusa de catre personal sa prezinte o terapie sociala, de a face din penitenciar un loc unde se renaste. A avea o idee inalta despre viata si om in situatia de a administra existente care temporar au valoarea diminuata.

In viata cotidiana a penitenciarului personalul nu are prea des satisfactii: a influenta spre bine in perioada de tranzitie a tarii, cand unele valori nu se mai respecta, cand este dificil sa definesti binele si sensul evolutiei sociale, cand evenimentele vietii o iau inaintea gandirii. Diverse categorii fiind pregatite si perfectionate diferentiat bazate pe calificare si moralitate. Personalul inchisorilor se gaseste pe aceeasi scena cu detinuti, a fi partener de viata cu ei inseamna a le fi superior in univers sufletesc chiar daca penitenciarul este o frontiera a civilizatei, a-ti face datoria inseamna mai intai de toate a fi om.

Personalul penitenciar din Republica Moldova activeaza in 21 de penitenciare plasate pe intreg teritoriul republicii:

Nr.1 - in orasul Balti;

Nr.2 - in orasul Tighina;

Nr.3 - in orasul Chisinau;

Nr.4 - in suburbia Cricova;

Nr.5 - in orasul Cahul;

Nr.6 - in orasul Soroca;

Nr.7 - in satul Rusca, Hincesti;

Nr.8 - in orasul Tighina;

Nr.9 - in suburbia Pruncul;

Nr.10- in satul Goeni, Dubasari;

Nr.11- in oraselul Basarabeasca;

Nr.15- in suburbia Cricova;

Nr.17- in orasul Rezina;

Nr.18- in satul Branesti, Orhei;

Nr.19- in satul Goeni, Dubasari;

Colonia de reeducare prin munca in oraselul Lipcani;

Penitenciar: Nr.1 - cu regim strict in orasul Rezina;

Penitenciar: Nr.2 - cu regim strict in orasul Leova;

Colonia de reeducare de la Pruncul.