Politologie

Prezenta lucrare, raspunde unei nevoi acute de formare a unei culturi politice care, mai ales, in imprejurarile actuale, este de mare importanta pentru toti cetatenii tarii si, indeosebi, pentru tineretul studios.

Este tot mai evident faptul ca trecerea la economia de piata si edificarea statului de drept in tara noastra constituie un proces care implica un nivel de cunoastere a fenomenului politic de catre toti cetatenii. Numai in acest mod cetatenii pot fi in masura sa inteleaga sensul diferitelor actiuni politice si sa actioneze responsabil. Lucrarea de fata raspunde acestor stringente nevoi de expunere si tratare a notiunilor fundamentale ale domeniului politic, a caror cunoastere se impune ca o conditie esentiala atat pentru societatea politica in legatura cu valoarea deciziilor ce le adopta, cat si pentru societatea civila care poate astfel, sa intervina in cunostinta de cauza pentru a-i determina pe guvernanti sa-i serveasca interesele. De asemenea, prin problematica abordata, lucrarea vine in intampinarea nevoii de pregatire a tineretului din universitatile in care politologia figureaza ca disciplina de invatamant, in mod deosebit pentru facultatile cu profil economic.

Complexitatea fenomenului social, in general, si a celui economic, in special, reclama pentru specialistii in acest domeniu cunoasterea temeinica a fenomenului politic, fara de care nu este posibila intelegerea corecta a diferitelor aspecte din domeniul economic. Chemat sa ia decizii in economie, specialistul nu poate s-o faca in deplina cunostinta de cauza, fara intelegerea fenomenului politic. Intr-o economie de piata, spre care se indreapta Romania, politicul slujeste economicul. Pentru ca acest lucru sa-si gaseasca o concretizare fireasca, specialistii din economie trebuie ca in activitatea lor sa tina cont de corelatia respectiva, a carei intelegere este asigurata, in primul rand, de studierea politologiei.

In cadrul problematicii politologiei, principalele teme se refera la: obiectul de studiu al politologiei, sistemul politic, puterea politica, statul, partidele politice, democratia, drepturile fundamentale ale omului, regimuri politice, societate politica, societate civila, cultura politica, actiune politica si doctrine politice privind organizarea si conducerea societatii.

Studierea acestor teme, si a altora asigura un minimum de cunostinte in domeniul politic, necesar in formarea tuturor specialistilor din diferite domenii de activitate.

Dupa cum era si firesc, tratarea problematicii incepe cu elucidarea continutului politologiei, a locului acesteia in cadrul celorlalte stiinte socio-umane, a evolutiei gandirii politice universale si romanesti de-a lungul veacurilor, punand in evidenta stadiul actual al dezvoltarii acestei stiinte, rosturile ei in societatile contemporane, necesitatea concentrarii eforturilor in vederea elaborarii la nivel actual a sistemului categorial cu care opereaza, a metodelor ei de cercetare.

Un spatiu larg este acordat, in lucrare, abordarii unei suite de teme referitoare la sistemul si regimul politic, puterea politica, statul de-a lungul istoriei si statul de drept, societatea politica si societatea civila.

Inlaturand cliseele traditionale ale marxismului, cu privire la aceste categorii, aducand in campul analizei multitudinea de elaborari existente in literatura de specialitate, autorii si-au concentrat atentia in directia elucidarii adecvate, din perspectiva contemporana, a continutului diferitelor structuri si mecanisme ale puterii. Se fac precizari pertinente cu privire la componentele sistemului politic, la raporturile de putere, ipostazele puterii, modalitatile prin care se asigura organizarea si conducerea politica a societatii, infaptuirea procesului de guvernamant.

O atentie deosebita se acorda in prezenta lucrare analizei unui alt grupaj de teme precum partidismul, democratia, regimurile democratice si dictatoriale, drepturile fundamentale ale omului, cultura si actiunea politica.

Demersurile analitice intreprinse in acest cadru au drept scop regandirea diferitelor aprecieri teoretice denaturate de catre regimurile totalitare, operarea unor clarificari extrem de utile pentru dobandirea de cunostinte veridice, cu privire la sistemul politic, la valorile si normele politice necesare formarii convingerilor, atitudinilor si conduitei politice democratice si responsabile.

Formarea culturii politice, a mentalitatilor si comportamentelor democratice, concura la dezvoltarea capacitatii cetatenilor de a intelege politicul si de a-si forma propriile criterii de apreciere a activitatilor politice.

Realizand o abordare sistematica si argumentata a aspectelor teoretice ale domeniului politic, lucrarea se incheie cu analiza unor doctrine referitoare la organizarea si conducerea politica a societatii.

Insumand un apreciabil efort de articulare la marile probleme ale momentului actual, lucrarea se fundamenteaza pe o larga documentare din literatura romana si straina de specialitate.

Prin problematica abordata, analizele, constatarile si observatiile formulate si temeinic motivate, lucrarea se constituie intr-un valoros curs de politologie care contribuie, fara indoiala, la sporirea informatiei studentilor (si nu numai a lor).

Aparitia acestei lucrari este o continuare fireasca a preocuparilor pe care autorii le-au avut inca din 1990 de a elabora primele manuale de politologie din tara noastra si includerea acestei discipline ca materie de studiu in invatamantul superior romanesc.

Autorii sunt constienti ca problematica abordata poate fi susceptibila de imbunatatiri incat orice sugestii, propuneri in acest sens, din partea cititorilor vor fi binevenite si luate in calcul intr-o viitoare editie.

Autorii

OBIECTUL DE STUDIU AL POLITOLOGIEI - DOMENIUL PUBLIC

In cadrul stiintelor politice, Politologia ocupa un loc important prin problematica pe care o abordeaza.

Politologia reprezinta una dintre cele mai vechi stiinte despre societate, aparitia si dezvoltarea ei fiind strans legate de afirmarea politicului ca sistem si, indeosebi, a statului. Insasi denumirea de "Politologie" provine de la doua cuvinte grecesti: "polis" - care inseamna stat, cetate, si "logos" - stiinta, semnificand stiinta despre stat, despre cetate, respectiv stiinta politica.

Sub aceasta denumire, de "stiinta politicii", s-a dezvoltat de-a lungul timpului pana in deceniul al VI-lea al secolului XX, cand a capatat titulatura de Politologie. Termenul de "politologie" a fost lansat in perioada postbelica de catre germanul Eugen Fischer Baling si francezul Andre Therive pentru a denumi stiinta politica si a fost folosit pentru prima data in 1954 de catre Gert von Eynern.

Problematica politologiei, complexa si diversificata, impune elucidarea unor probleme, precum: sistemul politic, puterea politica, statul, partidele politice, democratia, regimurile politice, societatea politica - societatea civila, cultura si actiunea politica, doctrine politice privind organizarea si conducerea societatii etc.

Studiul acestor teme, precum si al altora, asigura un minimum de cunostinte de cultura politica, necesare in formarea tuturor specialistilor din diferite domenii de activitate, cat si pentru intelegerea fenomenului politic de catre cetateni in general.

1. Domeniul politic - obiect de studiu al Politologiei; raportul dintre domeniul politic si celelalte domenii ale vietii sociale

Societatea, intr-o abordare sistemica, reprezinta un sistem global de un fel deosebit. In raport cu celelalte sisteme globale, acest sistem are anumite trasaturi specifice care, intr-un fel, il face unic in univers. Astfel, societatea privita ca sistem global are la baza gandirea si actiunea omului care, pe de o parte, ii da posibilitatea sa se autoreflecte si reflectandu-se pe sine, reflecta intregul univers, iar pe de alta parte ii da posibilitatea sa se dezvolte pe linia progresului istoric. Rezulta prin urmare ca societatea este singurul sistem global din univers care are capacitatea de a se autoreflecta si dezvolta.

Pentru ca sa existe si sa se dezvolte, societatea isi specializeaza anumite domenii, carora le incredinteaza activitati specifice care, impreuna, concura la scopurile urmarite de existenta si progres social.

Un prim domeniu pe care societatea il specializeaza il constituie domeniul economic caruia ii sunt incredintate activitati privind producerea, circulatia si desfacerea bunurilor materiale fara de care societatea n-ar putea sa existe si sa se dezvolte.

Un alt domeniu specializat de societate este cel al vietii spirituale a carei menire se refera la autoreflectare si la reflectarea intregului univers pe baza carora, oamenii actioneaza in mod constient pentru asigurarea dezvoltarii sociale.

Existenta si dezvoltarea sociala reclama totodata si un alt domeniu al vietii sociale, domeniul politic caruia ii sunt incredintate activitati privind organizarea si conducerea de ansamblu a societatii, prin intermediul carora se asigura functionalitatea complexului social al unei comunitati umane.

Intre domeniile vietii sociale (economic, spiritual, politic) exista legaturi organice de conditionare si potentare reciproca in sensul ca unul fara celelalte nu poate exista si, in acelasi timp, cu cat fiecare dintre ele este mai bun si societatea, in ansamblul ei, functioneaza mai bine.

Legat de locul si rolul domeniilor sociale in ansamblul societatii sunt formulate puncte de vedere diferite.

Astfel, unii sustin ca domeniul economic ar constitui domeniul hotarator al vietii sociale, in sensul ca fara de el n-ar putea exista societatea si ca, in acelasi timp, acesta ar determina existenta si viabilitatea celorlalte domenii.

Un astfel de punct de vedere isi are sorgintele inca din antichitate, dupa expresia latina "primum bibere de inde filosofare", adica "intai sa mancam sa bem si apoi sa filosofam". In prezent acest curent de gandire, se bucura de mare raspandire, curent la care s-au raliat si marxistii cu nuantari diferite. Astfel, Marx, in "Capitalul", sustine fara echivoc ca domeniul economic este cel hotarator, de el depinzand celelalte domenii. La aceasta teza a lui Marx, Lenin face o nuantare cu vadit scop ideologic. Sustinand ca si Marx, rolul determinant al economicului, Lenin adauga o noua teza si anume ca in epoca contemporana, cand, dupa parerea lui se punea problema creierii unei societati noi, socialiste, politicul ar capata un rol de factor prim, in sensul ca acesta ar prefigura economicul fara sa-i suprime rolul hotarator. Astfel, Lenin sustinea ca trebuie mai intai preluata puterea politica sub forma dictaturii proletariatului careia ii revine rolul de a crea baza economica a noii societati prin mijloace de deposedare si reprimare a vechii oranduiri sociale.

Aceasta teza nu se justifica din punct de vedere stiintific si este periculoasa sub aspect politic. Prin intermediul acestei teze marxist-leninistii incercau sa formuleze o baza teoretica regimurilor totalitare, politicii de reprimare folosita pe scara larga in societatea socialista, societate pe care au urmarit s-o impuna omenirii.

In fapt, domeniile vietii sociale (economic, spiritual, politic) sunt absolut necesare, fiecare dintre ele avand rolul bine definit in dezvoltarea societatii omenesti.

Noi consideram ca nu este bine sa se faca o ierarhizare a domeniilor vietii sociale, intrucat nu se justifica din punct de vedere stiintific, in sensul ca fiecare dintre ele este absolut necesar pentru existenta si dezvoltarea societatii, lipsa unuia dintre acestea ar duce la disparitia respectivelor comunitati umane.

Toate aceste domenii constituie obiectul studiului anumitor stiinte - stiintele sociale.

Definirea obiectului unei stiinte, in general, si, in mod deosebit, al unei stiinte sociale, este o problema complexa care impune precizarea mai multor elemente precum: domeniul strict pe care il studiaza si din ce unghi de vedere; categoriile, procesele sociale si legile specifice; locul stiintei respective in sistemul stiintelor sociale in general si in cadrul sistemului stiintelor din domeniul de activitate respectiv. Prin urmare, definirea obiectului de studiu al "Politologiei" evidentiaza locul si trasaturile caracteristice ale acesteia in raport cu celelalte stiinte politice.

Obiectul de studiu al politologiei este politicul, ca subsistem al sistemului social global. Politicul reprezinta acel domeniu al vietii sociale in care se desfasoara activitatea constienta a oamenilor pentru promovarea anumitor interese ce se manifesta sub o multitudine de forme precum: interese individuale, generale, de grup social, nationale, internationale, economice, spirituale, politice etc. Servirea si promovarea diversitatii de interese, atunci cand se realizeaza in mod constient, prin activitati organizate si programate, se constituie in domeniul politic.

Domeniul politic se prezinta sub trei aspecte: sistem politic, actiune politica si gandire politica, intre acestea existand o stransa interdependenta.

In legatura cu momentul aparitiei domeniului politic, in lumea politologilor exista pareri controversate.

Unii politologi considera ca domeniul politic exista de la inceputul vietii sociale, de cand exista societatea, motivand ca activitatile constiente, de promovare a unor interese, au existat de la inceput. In cele mai primitive forme de organizare umana (ginta, trib), au existat si anumite activitati ce promovau constient diferite interese. Seful unei ginti sau al unui trib stabilea, pe baza unei politici, cum si in ce masura urma sa-si satisfaca trebuintele fiecare membru al gruparii sociale.

Alti politologi considera ca in acea perioada este greu de vorbit de activitati politice pentru ca acestea presupuneau anumite structuri, institutii etc., pentru a putea promova organizat interesele. In epoca respectiva acestea lipseau in mod complet. Sigur ca seful unei cete sau unui trib, prin firea lucrurilor, era mai apropiat de bunul dobandit si putea sa-si adjudece o parte mai insemnata din acesta. Numai ca, acelasi lucru se putea referi la oricare membru al comunitatii respective, pentru ca oamenii nu puteau obtine decat un minimum de bunuri care sa le asigure existenta biologica, in acea perioada lipsind surplusurile pentru care s-ar fi ivit necesitatea unei politici de adjudecare.

Pornind de la aceste considerente, multi politologi considera ca domeniul politic apare o data cu diferentierea sociala, cu proprietatea privata, cu aparitia de surplusuri care necesitau o activitate constienta si organizata privind modalitatile de repartitie si de insusire a acestor surplusuri, iar de aici un intreg sistem de organizare, gandire si activitate politica. De aceea, se considera ca domeniul politic a aparut in momentul trecerii spre oranduirea sclavagista, cand isi fac aparitia institutiile politice, in special statul.