Fericitul Augustin

Sf. Augustin s-a nascut la Tagaste (astazi Souk Ahras), Numidia, in nordul Africii, in anul 354. Tatal sau, Patricius, era pagan iar mama sa,(sfanta Monica), era o practicanta exemplara a crestinismului. Educatia elementara a lui Augustin, primita in orasul natal, era crestina. A invatat mai apoi la Madaura si Cartagina. Aici a intrat pe drumul pacatului, dupa cum spune in Confesiuni, adica a dus o viata carnala si a avut un fiu din flori, Adeodatus Inainte de a se crestina, a fost adeptul mai multor culte si orientari filozofice, in special maniheismul si a tratat problema diviziunii clare intre bine si rau, fiind preocupat de problema originii raului La acea data, Augustin considera religia mamei sale drept superstitie.

In anii 373 - 383, Sf. Augustin este profesor de Retorica, intii la Tagaste si apoi la Cartagina. In aceasta perioada, s-a ocupat de dialogul Hortensius de Cicero, care indeamna la iubirea intelepciunii eterne, lucru care ii va schimba viata, luand o turnura decisiva: Sf. Augustin va deveni manihean. Dar dupa scurta vreme, episcopul manihean Faustus nu ii poate raspunde la intrebari, iar Augustin se retrage din secta. Pleaca la Roma pentru a intemeia o scoala de Retorica, dar, neavand succesul la care se astepta, in 384 calatoreste la Milano unde il cunoaste pe episcopul crestin Ambrozie.

Se dedica apoi studiului in Noua Academie Platonica, influentata atunci de scepticism. Invataturile conform carora trebuia sa se multumeasca cu pozitia sceptica a adevarului probabil nu il vor multumi. Il intalneste pe Sfantul Ambrozie, asista la predicile acestuia si viata sa trece printr-un nou moment de cotitura. Regasind acea fervoare pentru cautarea adevarului absolut, studiaza invatatura platoniciana, incercand, in acelasi timp, sa lupte cu tentatiile sale carnale

Tocmai cand se gandea sa se casatoreasca cu mama copilului sau din flori, spre a da legitimitate acelei relatii din tinerete, se implica intr-o noua poveste amoroasa. Este un moment de maxima tensiune in constiinta sa. Acesta este momentul celebrei sale convertiri, relatata in cartea a opta din Confesiuni

Retras in gradina pe domeniul Cassiacus, spre o ,,dramatica examinare a adancurilor fiintei sale", Augustin are un moment de revelatie sub un smochin: aude o voce a unui copil din casa vecina, spunand: ,,Tolle, lege; tolle, lege" (,,ia si citeste; ia si citeste!"). Nu-si amintea insa nici un cantec de copii care sa contina aceste vorbe si, imediat, si-a dat seama ca ii vorbise o voce divina Luand ,,Cartea apostolului", a citit primele cuvinte care ii cazura sub ochi: ,,Nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma; ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija fata de trup sa nu o faceti spre pofte" Acesta este momentul convertirii sale, hotaratoare in acest sens fiind influenta episcopului Ambrozie, care l-a si botezat, in noaptea de Pasti a anului 387.

In 389 revine la Tagaste, unde intemeiaza o comunitate monahala. Se dedica studiului Scripturilor, combaterii Maniheismului si a altor erezii. In 391 devine preot la Hippo Regius, iar in 395 Episcop. Moare in 430, dupa treizeci si cinci de ani dedicati activitatii episcopale

II. Despre Sfanta Treime

,,Sa-L cunosc pe Dumnezeu si sufletul. Nimic altceva, doar pe Dumnezeu si sufletul!" Aceasta a fost dorinta suprema a vietii lui Augustin, aceasta a fost preocuparea lui cotidiana dupa ce l-a gasit pe Dumnezeu, acesta a fost ,,spectacolul framantarilor eului sau".

Acest ideal a prins contur in lucrarea sa, ,,De Trinitate", opera care a repezentat lucrarea de capatai a lui Augustin. Cautand cea mai potrivita cale de a vorbi despre pluralitatea persoanelor din Dumnezeire, el descopera ca din toate lucrurile care se spun despre Dumnezeu, nimic nu este vrednic de El. Astfel, Augustin va cauta cele mai potrivite cuvinte, plecand de la premisa ca este un rau mai mare sa taci decat sa nu vorbesti despre El.

In lucrarea de fata ne propunem sa analizam terminologia prin care Augustin explica taina Sfintei Treimi, dupa cum urmeaza: (I) aspecte generale ale doctrinei trinitati in teologia lui Augustin; (II) terminologia trinitara folosita de Augustin in scrierile sale; (III) analogiile psihologice trihotomice formulate de acesta pentru descrierea Trinitati, asa cum se regasesc in tratatul sau ,, De Trinitate".

Dar inainte de a ne adanci subiectul Trinitati, mentionam ca in cadrul definiri acestui subiect trebuie sa ne recunosteam propile limite umane in a intelege taina Sfintei Treimi, pentru ca acum cunoastem in parte, dar atunci vom cunoaste deplin.

1.Coman, Pr.Prof. Ioan, Patrologie,manual pentru Institutele Teologice, Ed.IBMBOR, Bucuresti, 1956.

2.Cruceru Marius David, Augustin, un amator , Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2006.

3.Fericitul Augustin, Confessiones(Marturisiri), traducere Pr.Prof.dr. Ioan Ramureanu, editia a II-a, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1994.

4.Marrou, Henri-Irenee, Patristica si umanism, traducere de Cristina si Costin Popescu, Editura Meridiane, Bucuresti, 1996.

5.Idem, Sfantul Augustin si sfarsitul culturii antice, traducere de Dragan Stoianovici si Lucia Wald, Editura Humanitas, Bucuresti, 1997.

6.Idem, Confesiuni, traducere de Eugen Munteanu, Editia a II-a, Editura Nemira, 2006.

7.Idem, De Dialectica, traducere de Eugen Munteanu, Editura Humanitas, Bucuresti, 1991.

8.Suceu Alexandru, Curs de Patrologie, Roman, 1994.

9.Stefan Bernard Stef, Sfantul Augustin, Ed. Renasterea, Cluj-Napoca, 1994.

10.Idem, Sfantul Augustin - Omul. Opera. Doctrina., Editura P.S. George Guitu, 1994