Școala Waldorf

Motto:

"Dati-mi un peste si voi minca azi, invatati-ma sa pescuiesc si voi avea ce minca o viata. "

Fiecare dintre noi a asistat in secolul XXI, mai mult ca oricind la o "punere sub lupa" a sistemului educational, determinat atat de noile schimbari ale societatii cit si de impregnarea valorilor aduse din vest in ceea ce priveste sistemul educational. Aceasta tendinta s-a concretizat prin introducerea alternativelor educationale, cele mai multe avind la baza initiative private.

Privite la inceput cu reticenta, aceste initiative private au ajuns astazi a fi apreciate de cei mai multi dintre cei implicati in actul educational. Daca pina mai ieri, societatea romaneasca se ferea a aminti de alternativele educationale care existau in vest, astazi observam o preferinta catre aceste sisteme - lucru deloc neglijabil pentru cei interesati a introduce reforma in invatamint. Ca strategii didactice alternative se pronunta: Waldorf, Dallton, Freinet, Step by Step.

Prima scoala care a propus o alternativa sistemului educational clasic a fost scoala Waldorf. "scoala libera Waldorf" a fost inaugurata la 7 septembrie 1919, fiind construita in urma colaborarii dintre R. Steiner si directorul general al Fabricii de tigari Waldorf-Astoria din Stuttgart, Emil Molt (1876-1936), care a suportat toate cheltuielile pentru aceasta investitie. La deschidere, scoala avea 252 de elevi, dintre care 191 erau copii ai angajatilor fabricii. Steiner a ocupat functia de director al acestor scoli pana la moartea sa, in anul 1925. In acel an existau deja in Germania doua asemenea scoli, iar in Olanda si Anglia cate una. In anul 1938, cele opt scoli Waldorf din Germania au fost interzise. in acelasi an, in alte tari mai functionau inca paisprezece asemenea scoli. In opinia lui Steiner, menirea acestor scoli este de a educa si forma oameni liberi, independenti de ordinea politica si sociala existenta, intrucat doar un om liber are capacitatea de a conferi in permanenta noi forte ordinii sociale prezente. Pedagogia Waldorf isi are radacinile in pretinsa stiinta spirituala antroposofica, desi R. Steiner sustinea ca scoala Waldorf n-ar urma linia unei anumite conceptii religioase sau filosofice.

Pedagogia propusa de Steiner corespunde perfect conceptiei sale despre evolutia in trei etape a omului. Fiecare dintre aceste etape se deruleaza pe parcursul a cate sapte ani.

In perioada dintre 1-7 ani se formeaza trupul fizic. Educatia primita in familie si gradinita in acest interval nu este altceva decat un ajutor pentru intruparea acestui element fizic al omului. In acest capitol al vietii, organele senzoriale devin functionale. De asemenea, tot in acesti ani, intre fortele spirituale se dezvolta vointa, cu ajutorul careia copilul isi formeaza trupul fizic in asa fel incat acesta sa devina utilizabil pentru restul vietii. Desigur, pentru cei din afara antroposofiei, acest lucru suna bizar. Steiner isi argumenteaza aceasta teza astfel: in primii ani de viata, copilul nu face altceva decat sa imite. Imitarea unei atitudini, limbi si gandiri corecte este, la randul ei, un rezultat al vointei. Realizarea acestui lucru il elibereaza pe copil respectiv trupul sau, din acel ciclu determinist ereditar. Copilul vrea sa mearga si sa stea in picioare, motiv pentru care, cu ajutorul vointei sale, se remodeleaza scheletul, musculatura si sistemul sau nervos, in asa fel incat aceasta vointa se materializeaza in actul respectiv. in acest mod pe parcursul primilor sapte ani de viata, toate organele vitale se transforma, se remodeleaza. Ultimul organ care trebuie remodelat este dentitia, dar intrucat dintii sunt mineralizati, aceasta trebuie refacuta, reconstruita.

Dupa toate aceste mutatii in plan fizic, urmeaza o noua etapa, intre 7-14 ani, cand copilul actioneaza mai mult in planul sufletesc, cand devine apt pentru educatie, pentru scoala. Odata cu nasterea trupului eteric vor trebui cultivate si dezvoltate sentimentele copilului. In aceasta faza, copilul intra sub tutela unei autoritati, reprezentata de profesor, care il va conduce pana la urmatoarea etapa a vietii. Profesorul isi exercita autoritatea prin predarea cunostintelor pe care tanarul le va asimila. in acesti ani, elevii nu utilizeaza nici un fel de manuale, ci invata doar in functie de ceea ce li se preda si dicteaza. Daca este cazul, profesorul isi poate impune autoritatea, inclusiv prin pedepse corporale.

R. Steiner atrage, de asemenea, atentia ca in perioada cuprinsa intre 7-14 ani, copiii nu dispun de capacitatea de evaluare, motiv pentru care recomanda sa nu fie expusi unor asemenea situatii.

Aceasta capacitate de evaluare a copilului apare, in conceptia lui Steiner, progresiv, abia dupa inceputul pubertatii, intre 14-21 ani, adica dupa nasterea trupului astral. Catre sfarsitul perioadei de scolarizare se dezvolta eul sau individualitatea omului, care marcheaza si sfarsitul varstei juvenile. Pe la 19 ani, tanarul traieste o experienta interioara profunda, el incepe sa inteleaga ceea ce isi doreste de la viata, are o imagine clara despre destinul sau profesional si incepe sa cultive relatii de prietenie cu cei din jurul sau.

in cadrul scolilor Waldorf, totul se fundamenteaza si orienteaza in functie de antropologia lui Steiner: materiile care se predau la nivelul unei clase, metoda pedagogica utilizata, ba chiar in ornamentatia salilor de clasa si coridoarelor. Este limpede ca, in aceste conditii scoala Waldorf, care se autointituleaza "libera", nu este nici pe departe libera. Ea prescrie exact ceea ce este bine si ceea ce este rau pentru copii: ,,nici un fel de painute-nutella pentru copil, absolut nici un fel de produse artificiale nici un fel de carne nici conserve nici cartofi nici imbracaminte artificiala nici jucarii din plastic nici creioane colorate, carioca sau pixuri cu pasta nici fotbal, nici radio-casetofoane nici ketchup nici coca cola nimic! nimic! nimic!

si, desigur, lista ar putea continua: nici un fel de televizor, nici un fel de filme in cadrul programului de educatie, nici un fel de jocuri pe calculator in timpul liber etc.

Tot la fel, vacantele de vara, in timpul carora elevii scapa pentru cateva saptamani de sub influenta scolii si a profesorilor, sunt privite de catre pedagogii scolilor Waldorf ca un real pericol.

Dupa cum se poate observa, in acest mod, copiii sunt crescuti, stigmatizati si dirijati pe baza unei cunoasteri si experiente cu un caracter ocult, pe baza unei structuri de evaluare, de multe ori, necunoscuta parintilor si autoritatilor statului. intreaga perioada de scolarizare si viata particulara a copiilor sunt tinute sub un control strict. Fundamentele unei asemenea pedagogii stranii exclud dialogul cu oameni de stiinta care impartasesc alte principii, ele nu tin seama de cunostintele pedagogice si psihologice din afara sceptrului antroposofic. De aproape un secol, ele nu sunt aduse in mod clar si fara echivoc la cunostinta publicului larg.