Testul arborelui

Pentru ca obiectul psihologiei sa poata fi cercetat, a fost nevoie sa se elaboreze metode si metodologii de cercetare psihologica. Sfera metodelor psihologice este foarte larga, cuprinzand si testul reprezentat de subiectul acestei lucrari.

Etimologia termenului de metoda trimite la grecescul methodos, care inseamna cale, drum. Se poate spune ca metoda este drumul sau calea pe care porneste cercetatorul in demersurile sale, ea reprezinta instrumentul folosit in vederea recoltarii datelor si interpretarii lor.

Principalele metode ale psihologiei sunt:

1Metoda observatiei

2Metoda experimentului

3Metoda convorbirii

4Metoda anchetei psihologice

5Metoda biografica

6Metoda povestirilor de viata

7Metoda produselor activitatii

8Metode psihometrice

9Metoda modelarii si simularii

Testul psihologic este o proba relativ scurta, care permite strangerea de informatii obiective despre subiect, pe baza carora se pot formula concluzii cu privire la nivelul de dezvoltare a capacitatilor masurate si se poate formula un prognostic asupra evolutiilor ulterioare.

In cadrul metodelor psihometrice, cele mai complexe sunt testele de personalitate, care isi propun sa investigheze trairile profunde ale individului, trasaturile lui invizibile, dese ori mascate, nerecunoscute sau neacceptate de subiect.

In categoria testelor de personalitate sunt incluse si testele proiective, care surprind dinamica psihica a unei persoane, cu elementele ei constructive si relatiile dintre ele.

Testele proiective nu cuprind raspunsuri prestabilite, valoarea lor fiind data de capacitatea de proiectie a subiectului si de cea de analiza, de decodificare si interpretare a psihologului.

Unii autori evita deseori utilizarea termenuliu de teste proiective, inlocuindu-l cu cel de metode sau tehnici proiective. Cele mai cunoscute sunt: Testul Rorschoch sau Testul petelor de cerneala; TAT-ul sau Testul Perceptiv Tematic, propus de H. A. Murray in 1938; Testul de frustratie Rosenzweig (1948) dar si Testul arborelui.

Prima utilizare a testului arborelui ca test psihologic se datoreaza consilierului de orientare profesionala din cantonul Zurich, Emil Jucker.

Mai tarziu, autorul primei carti consacrate in intregime testului arborelui a fost psihologul elvetian Charles Koch, cartea fiind publicata in 1949.

Charles Koch a reflectat indelung asupra calitatilor proiective pe care le poate desenul unui arbore. El a preluat ideile grafologilor, ale caror metode le aprecia, si a pus la punct impreuna cu istoricul de arta Michel Grunwald, o schema spatiala care pleca de la simbolismul spatiului, asa cum il studiase Max Pulver.

Hermann Stadeli a folosit testului arborelui in analiza diferitelor probleme nevrotice.

Atat Koch cat si Stadeli au afirmat ca:

,,Aceasta tehnica intrebuintata singura nu este suficienta pentru a garanta analiza completa a caracterului.

Asociata insa cu alte teste, aducela lumina fapte cat se poate de surprinzatoare, in masura a contribui la intelegerea continutului altor teste."

Pentru efectuarea testului arborelui este nevoie ca subiectul sa deseneze 3 arbori, fiecare reprezentand o anumita dimensiune a personalitatii, respectiv:

I.Atitudinea sociala si profesionala

II.Eul intim

III.Aspiratiile subiectului/arborele de vis

Pentru a putea interpreta informatiile puse la dispozitie de testului arborelui, psihologul va trebui sa tina cont de un anumit numar de parametri.

Koch recomanda ca, inainte de examinarea detaliilor, sa fie notata impresia globala. Apoi ar trebui urmate etapele de mai jos:

1Compararea celor trei arbori;

2Studierea liniei - usoara, apasata, discontinua sau spasmodica- elemente foarte importante;

3Analiza amanuntita a tuturor elementelor cunstructive din fiecarae arbore.

Componentele cu cea mai mare importanta in cadrul testului arborelui sunt:

- Asezarea in pagina, dimensiuni

- Diferite tipuri de arbori

1.Denise de Castila, Testul arborelui-relatii interumane si alte probleme ale lumii contemporane.

2.Monica Albu, Construire si utilizarea testelor psihologice.

3.Aurel Stoica, Testul psihologic-evolutie, constructie, utilizare.