Testele de dezvoltare, testele pentru vârstele mici, baby-test

Avand in atentie caracteristicile cresterii si dezvoltarii, aceste categorii de teste au evoluat in trei directii:

-a scalelor longitudinale simple si mai complexe, mai ales de crestere corporala;

-a testelor de desen, prin care se proiecteaza caracteristici multiple ale dezvoltarii psihomotorii;

-a testelor de cunostinte, care au o dezvoltare legata de adaptare, dar si a presiunii si provocarii generale de R.T.S., care are o foarte mare raspandire, pe de o parte prin cunostintele scolare si pe de alta parte, prin tehnologiile implicate in mod curent in viata de fiecare zi ( masini, luminat electric, aragaz, masini de spalat, radio, T.V., telefon etc.).

Scalele longitudinale

De multa vreme, s-a constituit remarca privind faptul ca particularitatile psihice evolueaza mereu sub incidenta unor feed-back-uri de precipitare si a unora de stabilitate, care favorizeaza constituirea de deprinderi, abilitati, interese, satisfactii pe seama dobandirii lor. In procesul conditionarii ( prin R.C.) se implica numeroase evenimente ce intaresc conditionarile, dilatand procesele de invatare si stocarile de cunostinte tot mai numeroase, mai ales cele utile, adaptative.

Mai ales la varstele mici, procesul de dezvoltare prezinta mare interes, in special pentru parinti, din care motiv cerintele de a controla procesul dezvoltarii a devenit necesitate chiar si in familie. Multi parinti se instruiesc cu privire la regulile folosirii testelor legate, mai ales, de cresterea si dezvoltarea fizica a copiilor. Cresterea staturala ( in inaltime) si ponderala (in greutate) normala este un indiciu general pentru o dezvoltare buna ( normala). Acestea se folosesc tot mai mult. Cele doua aspecte ale cresterii se stabilesc prin masuratori brute, care se raporteaza la tabelele de dezvoltare disponibile si efectuate pentru populatie de catre specialisti.

In genere, cresterea normala in lungime si greutate, in copilaria timpurie, se calculeaza usor. Acestea sunt teste de antropometrie. Cea mai intensa crestere are loc in primul an de viata.

Pentru controlul cresterii ponderale (in greutate), intre 1 si 6 luni, se face urmatorul calcul : se inmulteste numarul lunilor de nastere cu 600 si se adauga greutatea de la nastere. Pentru varstele de 7-12 luni, calculul este relativ asemanator numai ca se inmulteste numarul lunilor de la nastere cu 500 si se adauga greutatea de la nastere.

Pentru cresterea staturala se calculeaza numarul lunilor de la nastere cu 2,5, pentru varstele de 1-6 luni, si se adauga lungimea corporala de la nastere. Pentru perioada dintre 7-12 luni, se inmulteste numarul lunilor de la nastere cu 2 si se adauga lungimea de la nastere a copilului. Pentru aceste calcule, exista tabele de referinte cu functii de control.

In genere, psihologii cu profil de anatomisti, de pe la inceputul secolului XX, au considerat, ca repere in dezvoltarea stadiala, crestere staturala si ponderala, cresterea dentitiei (intai de lapte, apoi cea definitiva si implicit a proportiilor corporale si implicatia modificarilor hormonale, care determina si provoaca aparitia indicilor sexuali secundari si, apoi, primari. Aceasta optica a dat scalelor longitudinale o importanta de control al cresterii.

Exista o regula in aceasta problema, care semnalizeaza faptul ca, cu cat copilul este mai mic cu atat dezvoltarea sa pe toate planurile este mai intensa, inclusiv pe plan psihologic, dar si mai inegala privind diferitele structuri psihice functionale, si ca atare predictia este mai probabila, mai nesigura si cu oscilatii care, insa, se inscriu intr-un cadru mai larg, implicat in caracteristicile dezvoltarii varstelor umane.

Scalele longitudinale mai complexe se refera la numeroase caracteristici ale dezvoltarii, folosind tot valori brute. Printre acestea, e vorba de testarea fortei musculare si a evolutiei ei, a caracteristicilor de lateralitate (dreptaci-stangaci) si in genere, a altor probleme de sanatate. Tot in aceasta categorie se include o serie de teste psihologice. Testele de acest gen, folosite in cazul copiilor mici, au fost elaborate simplist, mai intai de catre S.R.Chaille (1887). Bateria acestuia a cuprins o serie de teste simple privind copii mai mici de 3 ani.

A.Gesell (1880-1961), psiholog american, a dat o mai mare consistenta testelor longitudinale. Gesell a lucrat la Universitatea din Yale

si a fost printre primii psihologi care a folosit filmarea in cercetarea psihologica ( cam 110 km de filme, dupa unii autori), creand, astfel, o intoarcere dominanta spre copilul concret. Totodata, a alcatuit o mini baterie cu o caracteristica mai pregnant experimentala prin folosirea filmului. In lucrarea Developmental diagnosis (1925), Gesell a expus aspecte importante ale cercetarii copiilor de la 4 la 60 saptamani si, mai tarziu. S-a ocupat de copii de la 6 la 10 ani. In prima etapa, a avut colaborator mai ales pe A.Thompson, iar in a doua etapa pe F.Ilg.

Pentru primul an, a lucrat cu program lunar dens, cu retestari, apropiate, apoi le-a distantat treptat.

A avut in atentie 4 feluri de conduite sau comportamente:

1.comportamentul motor;

2.comportamentul lingvistic;

3.comportamentul de adaptare;

4.comportamentul social.

De fapt, acestea sunt cele mai importante comportamente testabile la varstele mici si cele mai angajate in procese de dezvoltare. Multi alti autori (8 cam in acelasi timp si ulterior) au preluat si folosit aceste dimensiuni de comportament in scalele longitudinale pe care le-au alcatuit.

Comportamentul motor a fost psihodiagnosticat de Gesell cu privire la controlul postural si dezvoltarea lui: locomotia ( mersul si evolutia lui), dar si controlul si implicatia mainilor in folosirea curenta a obiectelor.

Comportamentul sau conduita verbala a fost in atentia cercetatorilor lui A.Gesell, care a indexat si diagnosticat ganguritul, lalatiunea si intelegerea cuvintelor, apoi comunicarea si reproducerile verbale. Pe seama acestei cercetari si a altor similare, s-a conturat ideea ca toti copii din lume ganguresc la fel, ganguritul fiind o prima forma universala de comunicare. Si pronuntarea lalatiunii,a silabelor si vocalizarii au functii simbolizate aproape similar si devin structuri formative pentru limbaj, contribuind prin imitatie, la conturarea pronuntiei lingvistice de apartenenta din ce in ce mai accentuata.

Conduita adaptativa a fost sondata de Gesell in diferite manifestari in care se implica coordonarea ochilor cu mana, in manipularea primara a obiectelor si apoi in folosirea lor curenta si in disponibilitatile ce se constituie treptat. Interesul lui Gesell s-a centrat pe capacitatea copilului de

a gasi solutii pentru probleme practice simple (inteligenta) provocate experimental

Conduitele sociale s-au referit la felul si rapiditatea copilului de a asimila stil in folosirea obiectelor, mai ales a celor de necesitate (din situatii de alimentare independenta, de evacuare si apoi in exprimarea politetei- conduitei civilizate). Si in studiile lui A. Gesell, s-a pus in evidenta faptul ca structurile psihice nu se dezvolta deodata si in acelasi ritm. Fiecare perioada de dezvoltare are unele caracteristici psihice care se dezvolta mai mult, altele mai putin.

Optica longitudinala a constituit baza de dezvoltare a psihologiei copilului in prima jumatate a secolului al XX-lea, iar in a doua jumatate a contribuit la constituirea psihologiei virstelor. Totodata, cercetarile concrete prin teste au alimentat dezvoltare "Psihologiei diferentiale". H.Pieron, dar si W.Stern, au fost tot mai preocupati de acesta noi domenii ale psihologiei. J.Piaget a adancit problemele dezvoltarii inteligentei si a patruns in problemele dezvoltarii inteligentei si in problemele dezvoltarii morale in copilarie. Pe acestea le-a studiat atent si le-a considerat de prim plan in dezvoltarea personalitatii copilului. De altfel si, Karl Gross a studiat problemele jocului si marea importanta a acestui fel de activitate in formarea conduitelor "cu oglinzi reflectate din interior". Aceasta problema a facut sa se deschida portile pentru cercetarea rolului vietii interioare psihice ca replica la viata exterioara si la conturarea identitatii. Si H. Wallon a studiat intens psihicul copilului, atras de problemele invatarii de conduite, dar si de problemele foarte complexe ale dezvoltarii afectivitatii. Intre timp A.Binet, impreuna cu dr. Simon, au abordat problema incarcata de interogatii a testarii inteligentei in perioadele timpurii ale vietii.

Unele teste longitudinale masoara, mai ales, coeficientul vital si capacitatea respiratorie. Aceasta din urma este foarte importanta, printre altele, in cazuri de logopedie usoara care de multe ori sunt intretinute de o respiratie defectuoasa. Reglementarea respiratiei duce la recuperari ale tulburarilor de limbaj respective.

Baremuri antropometrice scolare sunt multe. I.M.Nestor a expus, in 1958, o serie de rezultate interesante in aceasta problema. Baremele prezentate de I.M.Nestor au cuprins masuratori facute pe 14.633 elevi cu varsta cuprinsa intre 6-17- ani, si 187 studenti. In genere , studiile de acest fel au pus in evidenta o crestere a inaltimii tineretului, evidenta cam la 10 ani, datorita diferentelor de alimentatie, igiena si datorita cresterii antrenamentului sportiv. Institutul de Igiena a semnalat, de

1.Anastasi, A., 1968 - Psychological Testing, New York, Mac Millian;

2.Bontila, G., 1971 - Aptitudinile si masurarea lor, Centrul de documentare si publicatii al Ministerului Muncii;

3.Institutul de stiinte ale educatiei, sectia orientare scolara si profesionala, 1991 - Inventare multifazice de personalitate, Bucuresti ;

4.Minulescu, M., 2001 - Bazele psihodiagnosticului, Ed. Univ. Titu Maiorescu, Bucuresti ;

5.Minulescu, M., 2001 -Tehnici proiective, Ed. Univ. Titu Maiorescu, Bucuresti ;

6.Mitrofan, N., 1997 - Testarea psihologica a copilului mic, Ed. Mihaela Press ;

7.Radu, I. & colab., 1993 - Metodologie psihologica si analiza datelor, Ed. Sincron, Cluj-Napoca;

8.Rosca, M., 1976 - Metode de psihodiagnostic, E. D. P., Bucuresti ;

9.Schiopu, U., 2002 -Introducere in psihodiagnostic, Ed. Fundatiei Humanitas, Bucuresti;

10.Vlad, E., 2000 - Evaluarea in actul educational terapeutic, Ed. ProHumanitate, Bucuresti ;

*** 1976 - Indrumar psihodiagnostic