Psihologia persoanei

Personalitatea este rezultatul unui sistem de interrelatii. Psihologia simtului comun a retinut doua acceptiuni ale acestei notiuni:

-o personalitate este considerata o persoana care exercita functii sociale importante si deci poate induce o influenta sociala importanta;

-o personalitate este o persoana care se caracterizeaza printr-o conceptie despre lume, lucruri si printr-o vointa puternica, avand astfel calitatile necesare pentru a-si impune celorlalti propriul sau mod de actiune si de gandire.

Psihologia stiintifica a construit conceptul de personalitate in scopul intelegerii si explicarii modalitatilor de fiintare si functionare caracteristice organismului psihofiziologic numit persoana umana.

Definitii ale personalitatii:

Personalitatea este o structura bio-psiho-sociala.

,,Organizare dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic" (G. Allport )

Orientari si scoli psihologice care au tratat conceptul de personalitate

Exista mai multe perspective in studierea personalitatii: cea psihanalitica (S. Freud, A. Freud), neopsihanalitica (C.G. Jung, A. Adler, K Horney, E. Fromm, Henry Murray), cea a trasaturilor (G. Allport, R. Cattell), cea life -span (E. Erikson), umanista (C. Rogers, A. Maslow), cognitiva (G. Kelly), behaviorista (B. F. Skinner, Albert Bandura, Julian Rotter), psihometrica (Eysenck).

Structura personalitatii

Concepte folosite pentru descrierea personalitatii:

Trasatura psihica= caracteristici generale relativ stabile si de durata care permit explicarea si evaluarea comportamentului.

Tipuri psihologice-structuri sau configuratii specifice formate din mai multe trasaturi.

Factor psihic= trasatura psihica; este un concept introdus in psihologie o data cu utilizarea metodei numita factoriala; cel mai important factor este factorul g - al inteligentei.

Pentru a cunoaste personalitatea trebuie sa retinem acele aspecte constante ale vietii psihice numite trasaturi sau insusiri psihice. Caracteristicile acestor trasaturi :

- sunt formatiuni sintetice rezultate din combinarea diverselor functii psihice;

- dispun de relativa stabilitate;

- sunt generalizate, adica se manifesta in cele mai diverse situatii;

- manifesta o anumita plasticitate= adica se pot modifica in grade diferite, in functie de solicitarile mediului.

Ansamblul de trasaturi psihice poate fi considerat ca fiind structurat pe mai multe grupuri care corespund intr-o masura mai mare sau mai mica functiilor ce opereaza la nivelul activitatii comportamentale. Astfel, se considera ca poate fi operata o distinctie intre :

- subsistemul /nivelul proceselor cognitive

- subsistemul/nivelul proceselor afectiv -dinamice

- subsistemul/nivelul proceselor volitive

- subsistemul/nivelul proceselor motrice

Intre toate aceste subsisteme exista o stransa interdependenta.

Nivelul /subsistemul cognitiv

Acest nivel vizeaza modalitatea de operare cu informatiile si cunostintele dobandite pe parcursul vietii. Ac informatii se refera la convingeri, atitudini, asumtii, expectante de care dispunem si care pot fi structurate in mai multe categorii:

- informatii despre sine;

- ceilalti;

- despre lume, societate;

- viitor;

- intelegerea modului de functionare a psihicului uman-metacognitiile.

Toate acestea mediaza modul in care ne comportam si emotiile pe care le traim. Ele precipita si conserva anumite stari emotionale si comportamentale. Dupa cum se poate observa se stabileste o relatie puternica intre cognitie-emotie -temperament

Ganduri--------emotii---------comportamente

Tendinte dezadaptative ale gandirii

Numite si distorsiuni cognitive ele pot avea ca punct de plecare experientele negative din copilarie, dar si de mai tarziu-preluarea modelelor de interpretare a realitatii ale parintilor sau de la alte pers semnificative ( profesori, rude).

Tipuri de erori de gandire:

1.Suprageneralizarea-pe baza unui eveniment singular se fac generalizari asupra unor situatii variate. Ele se manifesta in limbaj prin utilizarea unor asa numiti cuantificatori universali , ca de ex. "intotdeauna", "niciodata", "de fiecare data", "totul". Aceste generalizari creeeaza premisele conservarii si perpetuarii comportamentelor negative. De aceea se recomanda utilizarea unor cuantificatori de genul "uneori se intampla", " de data asta", " in acest caz"

2.Personalizarea - consideri ca esti singurul responsabil pt un eveniment negativ sau neplacut, cand de cele mai multe ori, de fapt exista o prea mica baza pt. aceasta concluzie.

3.Gandirea in "alb -negru"= tendinta de autoevaluare, de a-i evalua pe altii si de a evalua situatia in care te afli in categorii extreme.

4.Saltul la concluzii- ajungi la o concluzie negativa chiar si atunci cand nu ai suficiente informatii pt a lua o decizie corecta, realista

5.Catastrofizarea sau deformarea selectiva -supraevaluarea greselilor proprii, subevaluarea aspectelor pozitive ale comportamentului tau sau ale unor situatii. Consecintele unei astfel de distorsiuni: stima de sine scazuta, lipsa increderii in sine

6.Folosirea excesiva a cuvantului "trebuie"- impunerea de catre adulti a unor standarde prea ridicate, nerealiste poate duce la descurajare si neincrederea din partea copilului. Inducerea la copil a ideii ca trebuie sa fie mereu calm si echilibrat, stapan pe sentimentele sale, ca oamenii normali nu sunt niciodata nelinistiti, va duce la ideea gresita a unui perfectionism emotional.

Modalitati de ameliorare a tendintelor dezadapative

Utilizarea distorsiunilor prezentate poate fi situationala sau poate deveni obisnuita Frecventa aparitiei distorsiunilor in modul de gandire este un indicator al unei imagini de sine pozitive sau negative.Pt. ameliorarea distorsiunilor cognitive se impun doi pasi:

identificarea si schimbarea modului disfunctional de gandire. Pt aceasta se recomanda:

- Luarea in consideratie a aspectelor specifice unei situatii

- Extragerea concluziilor corecte pe baza unor premise corecte-atentie la prejudecati

- A gandi lucrurile nuantat

- Evitarea generalizarilor si suprageneralizarilor.

Adriana Baban, 2001, Consiliere educationala. Ghid metodologic pentru orele de dirigentie si consiliere, Editura "Ardealul " Cluj Napoca

L Iacob, A Cosmovici, 1999, Psihologie scolara, Editura Polirom