Fractura

Viata si munca oamenilor se desfasoara in epoca actuala in conditiile unui accentuat progres tehnic si stiintific, ceea ce inseamna o crestere a gradului de mecanizare si automanizare, in toate domeniile industiei.

Datorita cresterii morbiditatii prin boli traumatice si a efectelor lor asupra capacitatii de munca, afectiunile traumatice ale aparatului locomotor prezinta o importanta deosebita in medicina actuala.

Diverse accidente se soldeaza cu traumatisme, in care fracturile la nivelul membrului superior sunt deosebit de frecvente. Fracturile necesita mobilizari in aparat gipsat, atele sau interventii chirurgicale, pentru fixarea fragmentelor osoase. Durata de imobilizare depinde de varsta si starea bolnavului, de tipul de fractura, de grosimea osului fracturat si de deplasarea lui.

Definitie: Fractura reprezinta o intrerupere sau o discontinuitate la nivelul unui os, ca urmare a unui traumatism. Etimologic cuvantul provine din latinescul ,,fractura".

Clasificare. Fracturile se pot clasifica in functie de complexitatea si gravitatea lor:

a.Dupa mecanismul de producere:

- fracturi directe - se produc direct la locul in care a actionat agentul traumatic;

- fracturi indirecte - se produc la distanta de actiunea fortei traumatice.

b.Fracturile se mai pot produce prin:

- indoire - traumatismul exercitat pe o anumita zona produce fractura in alta zona, si anume acolo unde arhitectura osoasa are zone mai slabe in structura osului, sau la un punct de curbura maxima;

- rasucire - daca un segment de membru este prins de un agent traumatic de rasucit, fractura se produce la distanta, in general in forma de spirala;

- smulgere - atunci cand in fracturile de la distanta ligamentele si tendoanele exercita o tractiune foarte mare pe apofize, pe maleole si le smulg din competenta osului.

c.Dupa aspectul anatomopatologic al fracturilor:

- inchise - pielea este integra;

- deschise - pielea este lezata si pot sa apara complicatii.

d.Dupa sediul fracturilor:

- fracturi epifizare - daca sunt la extremitatile osului;

- fracturi diafizare - daca fractura se afla intre extremitati;

- fracturi mixte.

e.Fracturi incomplete - daca fractura nu intereseaza toata circumferinta osului.

f.Fracturi complete - segmentele osoase se indeparteaza intre ele, iar uneori se si zdrobesc. Aceste tipuri de fracturi se numesc fracturi cominutive.

Etiopatogenie - cauze, mecanisme, anatomie patologica

Pentru producerea unei fracturi este necesara existenta unor factori extrinseci si a unor factori intrinseci.

a.Factori extrinseci: Fracturile sunt produse datorita actiunii unei forte exterioare. Ca orice forta, si cea care produce o fractura are o marime, o directie si determina schimbarea starii de miscare sau de repaus a osului asupra caruia actioneaza sau il deformeaza.

Mecanismul de actiune al fortei exterioare poate fi direct sau indirect.

1.Fracturile prin mecanism direct. Sunt cele mai fregvente, forta aplicata asupra unui fragment de membru determina o deformare a osului care se fractureaza la distanta de locul de aplicare al fortei. Traumatismele indirecte actioneaza cand pacientul cade pe mana, membrul superior fiind in extensie din cot.

Dupa modul de actiune a acestor forte se pot descrie mai multe mecanisme de producere:

- mecanismul de parghie - fractura se realizeaza aplicand forta pe epifiza distala. Cand punctul de spreijin este situat medial si forta actioneaza din afara, se realizeaza tipul denumit ,,prin adductie".

- mecanismul lateral - se produce in urma abductiei de 90? si cu rotatie interma maxima a humerusului cu cotul flectat tot la 90?.

- mecanismul de incovoire (flexie, indoire) - forta este aplicata asupra unei extremitati a diafizei,