CURS nr. 1 Subclasa HAMAMELIDAE Ordinul FAGALES Familia FAGACEAE Genul QUERCUS L. Cuprinde numeroase specii (peste 200), majoritatea raspandite in zona temperata a emisferei nordice. In tara noastra se afla in stare spontana si in cultura circa 65 de specii de stejar, dintre care 22 sunt hibride, cu numeroase varietati si forme, din care unele prezinta interes ornamental deosebit. Caracterele mai importante ale genului sunt: plante arborescente, in general mari, existand si specii reprezentate prin plante mai scunde. Spre deosebire de fag, care are scoarta lipsita de ritidom, la stejar, majoritatea speciilor au ritidom variat ca grosime si desen, altele au pluta si mai rar se intalnesc specii cu scoarta neteda. Mugurii sunt asezati spiralat pe lujer si mai ingramaditi spre varful lor. Frunzele sunt sinuat lobate iar florile sunt monoice, cele mascule sant in amenti lungi si pendenti, cele femele, fie solitare, fie cate 2-3. Fructul este o achena numita popular ghinda, variat ca forma (elipsoidal, cilindric sau globulos), este prins intr-o cupa, mai mult sau mai putin inalta, cu solzii liberi sau concrescuti. Majoritatea speciilor de stejar, pe langa utilizarea lor forestiera, prezinta interes horticol si ornamental, pentru plantatiile masive, de grup si ca arbori de aliniament. 1. Quercus cerris L.- Cerul Este un arbore de 25-30 m inaltime, cu ritidom gros, negricios, cu fundul crapaturilor caramiziu. Lastarii tineri sunt cenusiu - tomentosi, cu muguri parosi. Frunzele sunt pieloase, eliptice sau oblong-lanceolate, de 5-10 (18) cm lungime, cu 4-8 perechi de lobi triunghiulari si mucronati, pe partea superioara verzi-intunecate, in tinerete stelat-paroase, pe cea inferioara mate, verzi-deschis si paroase. Fructele (ghindele) sunt prinse cate l?4, sesile sau scurt pedunculate, de 2-4 cm lungime, oblong-ovoide, prinse de o cupa emisferica cu solzi alungiti, liniar subulati, indreptati inapoi, varful ghindei fiind trunchiat. Este specie termofila, xerofita, vegetand la campie si coline, in silvostepa si subzona stejarului, in statiuni cu climat bland, cu sezon de vegetatie lung. Inradacinarea este pivotanta, cu mare putere de penetrare a solurilor compacte Este raspandit spontan sau cultivat in regiunile de campie si de coline ale tarii, cu exceptia Moldovei. Se foloseste mai rar in spatiile verzi, foarte pretuita fiind varietatea aurea. 2. Quercus frainetto Ten. (sin. Q. conferta Kit., Q. pannonica Booth., Q. hungarica Hubb.) - Garnita Este un arbore de 30-40 m, cu ritidom adanc brazdat, lastari la inceput parosi apoi glabri, frunze de 10-20 cm lungime si 6-12 cm latime, la baza ingustate si auriculate, ingramadite spre varful ramurilor, obovat-eliptice, cu 8-9 perechi de lobi, patent-divergenti, la maturitate glabre pe fata, iar dorsal paroase, cenusii. Ghindele stau cate 2?5, ajung la 1,8-2,5 cm lungime si sunt prinse in cupe de 0,6-1,2 cm inaltime, cu solzi liniar-lanceolati. Este raspandit in silvostepa, in regiunile de coline din Transilvania de Vest, in Banat, Oltenia si Moldova, mai rar in Muntenia si Dobrogea. Datorita frunzelor sale mari este un frumos arbore ornamental.
3. Quercus pedunculiflora K.Koch. (sin. Q. rhodopea Vel.)- Stejarul brumariu
Este un arbore de 25-30 m inaltime, cu ritidom crapat adanc, lastari bruni-verzui, glabri, frunze obovat-alungite sau eliptice de 6-26 cm lungime, adanc-sinuat-lobate, cu 5-7 perechi de lobi rotunjiti, intregi, sinuati sau lobati. Fata frunzei este verde, mata, dorsal verde-cenusiu, pubescenta. Ghindele sunt grupate cate l?4, lung pedunculate (specific), de 2,5-4 cm lungime, ovoide si sunt prinse in cupe de 1,5-2,2 cm inaltime, de forma turtita emisferica, solzii fiind cu marginile concrescute (la varf solzii sunt ingustati, cei inferiori si mijlocii sunt ghebosi).
Este raspandit in silvostepa, fiind rezistent la uscaciune si arsita, in stepa vegeteaza satisfacator, daca apa freatica nu este la peste 10 m adancime, mai ales pe cernoziomurile loessoide.
4. Quercus pubescens Willd. (sin. Q. lanuginosa Thuill.)- Stejarul pufos
Este de talie mai redusa (10-15 m), ritidom adanc crapat, lujeri tomentosi, coroana larga, uneori mai lata decat inalta, cu frunze relativ mici, de 4,5-8 cm lungime, pieloase, oblongi sau ovate, cu 3?6 perechi de lobi, la varf rotunjite iar la baza cordat-emarginate, la inceput pe ambele parti tomentoase, apoi pe fata devin glabre. Ghinde sunt sesile sau scurt pedunculate, inguste, ovoide, de 0,6-1,8 cm lungime, in cupe de 0,8-1,5 cm, prevazute cu solzi mici, oval-lanceolati, strans imbricati, cenusiu pubescenti. Formeaza paduri rare in silvostepa si stepa. Este o specie xerofita si heliofila, rezistenta la geruri, putin pretentioasa fata de soluri; vegeteaza bine in statiuni calde si uscate, pe calcare. 5. Quercus robur L. (sin. Q. pedunculata Ehrh.) - Stejarul propriu-zis Sunt arbori de 40-50 m inaltime cu coroane largi, neregulate, iar ritidomul este brun-negricios, adanc brazdat. Frunzele, ingramadite spre varful lastarilor, sunt de 6-20 cm lungime, obovate, cu 6?8 perechi de lobi obtuzi sau rotunjiti. Consistenta frunzelor este pieloasa, pe fata sunt verzi-inchis, glabre, dorsal glabre sau usor pubescente in lungul nervurilor. Ghindele, cate 2-5, cu pedunculi de 5-12 cm lungime, sunt ovoide, alungite, elipsoidele, sau cilindrice, lungi de 2-4 cm, in cupe emisferice de 0,8-1,2 cm inaltime, cu solzi mici, ovat-triunghiulari, alipiti (niciodata ghebosi), cenusiu-pubescenti. Alcatuieste paduri pure sau in amestec in regiunile de campie si de coline mai joase. Dupa variatia frunzelor exista diferite forme sau cultivaruri: ? Fastigiata - are ramuri erecte, coroana ingusta, conica fiind apreciat pentru aliniamente ; ? Concordia - talie mica (chiar arbustiva), cu frunze galbene-aurii. ? Heterophylla - are frunze foarte variate ca forma, de la normale pana la adanc incizate. ? Thomasii - are lujerii tineri fin parosi, frunze obovate cu 3-5 lobi si ghinde solitare. ? Var. puberula - are frunzele dorsal, in lungul nervurilor, puberule. Pentru parcuri si gradini se folosesc frecvent formele : ? Fastigiata, pretioasa si pentru faptul ca are o crestere si dezvoltare mai rapida decat a celorlalte; ? Concordia, de talie mai mica, frunze galbene-aurii sau galben-verzui.
6. Quercus petraea (Matt.) Liebl.(sin. Q. sessiliflora Salisb., Q. sessilis Ehrh.) - Gorunul
Este un arbore de 35-40 m cu ritidom subtire. Frunzele sunt ingramadite spre varful lastarilor au 8,5-12 cm lungime, sunt lat-ovate pana cate 1-5, sesile, de 1,6-2,5 cm lungime. Ghindele, cate 1-5, sesile, de 1,6-2,5 cm lungime, ovoide, in cupe conic-emisferice cu solzi mici, ovat-lanceolati, imbricati, alipiti, plati. Formeaza paduri (arborele pure sau in amestec) in regiunea de dealuri si submontana inferioara, mai rar in campie, pe cand Quercus robur cere soluri mai profunde si revene, Quercus petraea este mai putin exigent, vegetand bine pe cele brun-roscate sau slab podzolite, sau chiar pe soluri brun cenusii, cu conditia sa nu fie prea compacte. Dintre formele mai interesante sunt: ? Laciniata - frunzele sunt penat-fidate, cu lobii alungiti, oblongi si sinusurile inguste si adanci ; ? Mespilifolia - cu frunze lung acuminate, usor sinuate, ca cele de mosmon.
7. Quercus polycarpa Schur. - Gorunul transilvanean
Este mai redus ca talie decat precedentul (20-25 m), cu lujeri glabri, are frunze neingramadite la varful lujerilor, de 7-12 (16) cm lungime, obovate, ovat-oblongi, cu lobi rotunjiti, avand fata verde intunecata, lucitoare iar dosul dispers stelat pubescente. Ghindele, cate 2-6, sesile sau scurt pedunculate, de 1,8-2,5 cm, ovoide, sunt prinse in cupe emisferice, inalte de 1,5-2 cm, cu solzii ghebosi, pubescente numai la varf. Este o specie recomandata pentru parcuri, fiind ornamentala prin port si frunze.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
