Recoltarea mecanizată a strugurilor

I. INTRODUCERE

Ca efect al plasticității sale ecologice, vița de vie este o plantă care se cultivă pe toate cele cinci continente, dar este economică în mod deosebit în climate de tip temperat, subtropical și tropical.

Direcțiile de producție s-au specializat pe continente, pe de o parte din cauza condițiilor pedoclimatice, iar pe de altă parte ca urmare a tradițiilor puternice. Astfel, în Europa, Africa și America sunt cultivate preponderent soiurile pentru vin, în timp ce în Asia predomină soiurile de masă și pentru stafide.

După efectele distrugătoare ale atacului de filoxeră de la sfârșitul secolului al XIX-lea, viticultura a fost reconstruită pe bază de hibrizi producători direcți și mai ales pe vițe altoite, realizând o extindere continuă a suprafeței ocupate cu vița de vie. De la cca 6,8 mil. ha în anul 1910 s-a ajuns la cca. 10,3 mil. ha în anul 1977, actualmente suprafața fiind stabilizată la cca. 8-8,5 mil. ha.

Din datele FAO reiese că vița de vie este cultivată în peste 80 de țări ale lumii, Europa având ca pondere cca. 58 % din suprafața mondială. De remarcat este faptul că numai Italia, Franța și Spania cultivă cca, 42 % din suprafața ocupată cu vie la nivel mondial.

În ceea ce privește producția medie la hectar, se detașează net SUA cu producții de peste 16 tone, urmată de Argentina, Africa de Sud și Italia cu producții în jurul a 10 tone. Această diferență este explicată prin faptul că în SUA se practică sisteme de cultură cu distanța dintre rânduri de peste 3 m și conducere înaltă, mult mai productive față de cele practicate de europeni.

Estimările privind evoluția suprafeței cultivate prevăd o scădere a acesteia, pe măsură ce vor crește producțiile la hectar, scăderea vizând în special plantațiile cu soiuri pentru vin. În ceea ce privește soiurile de masă se estimează creșterea atât a suprafeței cultivate, cât și a producției.

Ca urmare a faptului că durata de exploatare a unei plantații cu viță de vie este de cca. 30-40 ani, nu sunt așteptate schimbări mari în ceea ce privește sistemele de cultură sau soiurile cultivate. Au rămas de interes în continuare preocupările specialiștilor în direcția creșterii gradului de mecanizare a lucrărilor în viticultură și reducere a muncii manuale, precum și găsirea unor noi soluții tehnice de creștere a producției la plantațiile existente.

Cu toate că suprafața cultivată a înregistrat o scădere, producția de struguri se menține în limite relativ restrânse, ca efect al creșterii producțiilor medii la hectar. În condițiile în care consumul de vin pe cap de locuitor manifestă o tendință de scădere, consumul devine mai mic decât producția și determină creșterea stocurilor de vin.

Ca producție de struguri și vin tot Europa deține primul loc, Italia și Franța fiind principalii producători de vinuri din lume, urmate la distanță de Spania, SUA și

Argentina.

În România, ca orice activitate economică, viticultura a purtat în mod evident amprenta treptelor de dezvoltare pe care societatea românească le-a cunoscut.

Există indicii că din epoca neolitică, odată cu apariția primelor așezări stabile, oamenii au plantat viță de vie, acesta fiind și momentul în când din Vitis silvestris (care exista în flora spontană) s-a desprins Vitis vinifera, strămoșul comun al tuturor soiurilor de viță roditoare existente astăzi în cultură. Tot din această perioadă datează și descoperirea fermentației alcoolice, fapt ce a determinat procesul de accelerare a trecerii la cultivarea activă a viței de vie.

În arealul românesc sunt date care atestă cultivarea viței de vie cu 3500-4000 de ani î.e.n., astfel că geto-dacii de la nord de Dunăre ajunseseră ca în secolele II și I î.e.n. să extindă cultura viței de vie pe aproape întreg teritoriul de astăzi al țării. Ca o confirmare a abundenței vinului în acele vremuri stă faptul că acesta devenise produs de comerț și de schimb prin porturile grecești de la Marea Neagră.

Cucerirea Daciei de către romani a avut ca efect și o dezvoltare mult mai accentuată a viticulturii. Astfel, pe lângă soiurile noi introduse în cultură, au adus și tehnici perfecționate precum organizarea teritoriului, afânarea adâncă a solului, drenaje și irigare, fertilizare și susținerea viței de vie pe arbori.

Perioada migrației popoarelor răsăritene din secolele III-VII a forțat populația autohtonă să se retragă în zonele de deal și submontane, pentru a se pune la adăpost de efectele devastatoare ale incursiunilor tot mai dese. Odată cu oamenii și vița de vie s-a adaptat la noile condiții de cultură, din acest punct de vedere soiurile cu coacere timpurie cunoscând o extindere semnificativă.

Ca urmare a stabilizării situației economice și politice din secolele XIV-XIX, viticultura a cunoscut un proces îndelungat de concentrare a culturii viței de vie în podgorii și centre viticole, situate în zonele de deal, precum Cotnari, Huși, Drăgășani, Odobești, etc.

În urma descoperirilor geografice și a colonizării continentului american, viticultura a cunoscut o extindere puternică, dar acest lucru a favorizat schimbul de material biologic. Ca urmare, în Europa au pătruns diferite soiuri de hibrizi producători direcți, precum și vițe americane. Și pe teritoriul românesc au pătruns aceste vițe, dar experiența viticultorilor anonimi statorniciseră acele soiuri adecvate fiecărei podgorii și centru viticol, care imprimau un specific deosebit calității vinurilor.

Apariția filoxerei între anii 1880-1900 a provocat daune considerabile prin distrugerea plantațiilor, fapt ce a necesitat reconstrucția viticulturii cu modificări profunde în structura sortimentelor tradiționale pe zone de cultură. Prin importul de hibrizi producători direcți și de portaltoi, dar și ca urmare a extinderii altoirii ca metodă de luptă împotriva filoxerei, s-a deschis calea introducerii în cultură a unui mare număr de soiuri, cu avantajele și dezavantajele ce decurg din aceasta.

Soiurile noi au necesitat studii și cercetări sub aspectul comportamentului acestora în noile condiții de sol și climă, ceea ce a contribuit la punerea bazelor științifice pentru viticultura modernă. În perioada interbelică în țara noastră au cunoscut o extindere soiurile care s-au dovedit mai adaptabile condițiilor pedoclimatice specifice, alături de soiurile tradiționale.

După cel de-al II-lea război mondial, ca urmare a situației socio-politice, viticultura s-a dezvoltat în principal prin extinderea plantațiilor în centrele viticole existente, dar și prin înființarea de noi centre viticole sau reconsiderarea celor distruse de filoxeră (fig. 1.1.). Treptat, în această perioadă și-au făcut loc în viticultură mecanizarea lucrărilor, fertilizarea, tratamentele fitosanitare, irigarea, elemente ce au determinat un nou impuls extinderii culturii, cu deosebire în urma generalizării tehnologiei de cultivare cu distanța dintre rânduri de 2,0-2,2 m și conducere pe tulpină semiînaltă.

1. Anikine S.I. et all 1977 - La vendange mecanique - Bulletin de l"OIV nr. 553, 159-166

2. Arrivo A., e altri. 1980 - Prove di raccolta meccanica dell"uva a scuotimento laterale. Revista di Viticoltura e di Enologia, nr. 3-4, 152-163

3. Arrivo A., e altri. 1993 - Un nuovo sistema "a tendone" per la vendemia meccanica. Machine i Motori Agricole nr. 2, 47-52

4. Arrivo A., Bellomo F., Marinucci R. 2004 - Possibilità di raccolta meccanica dell’uva da vino in vigneti a tendone della regione Abruzzo, Monografia, Regione Abruzzo - ARSSA - Tip. SiVA, Ottobre, 1-34.

5. Baldini E. e altri. 1979 - Raccolta meccanica dell"uva con una vendiamiatrice monofilare portata a scuotimento verticale. L'Informatore Agrario nr. 12, 41-48

6. Baldini E., Intrieri C. 1984 - Meccanizzazione della vendemmia e de la potatura - machine e sistemi de allevamento. Cooperativa Libraria Universitaria Editrice Bologna

7. Balducci G. 2012 - Vendemmia meccanica: aspettative, problematiche e risposte sperimentali. Università di Bologna

8. Băisan I., ș.a. 1992 - Factorii care influențează recoltarea la mașinile de recoltat struguri cu mecanism de batere-scuturare. Universitatea Agronomică “Ion Ionescu de la Brad” Iași, Lucrări științifice vol.35, seria Agronomie, 194-199

9. Băisan I., Nedeff V. 1998 - Recoltarea mecanizată a strugurilor pentru vin. Horticultura nr. 10-12, 23-27

10. Băisan I., Nedeff V 1999 - Mașini de recoltat struguri. Mecanizarea Agriculturii nr. 7, 34-42

11. Băisan I. 2001 - Mechanical Features of Grapes - Raw Product for Food Industry. Modelling and Optimization in the Machines Building Field MOCM-7, Vol. 1, 41-44

12. Băisan I. 2002 - Cercetări privind desprinderea boabelor de strugure și influența asupra recoltării mecanizate. Universitatea Politehnica București, „Realizări și perspective în ingineria sistemelor biotehnice”, 122-125

13. Băisan I. 2005 - Physical and mechanical characteristics of grapes for wine concerning to mechanical harvest. Modeling and Optimization in the Machines Building Field, MOCM -11, 2005, Vol. 2, 163-166

14. Băisan I. 2005 - Cinematica echipamentului de scuturare cu bare metalice. Universitatea Agronomică și de Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iași, Lucrări științifice vol.48, seria Horticultură, 1079-1084

15. Băisan I. 2005 -The cinematic of the shaking equipment from grape harvesting machine. Agricultural University - Plovdiv, Scientific Works, 2005, vol. I., book 2, 215-220

16. Băisan I., Crăciun V., 2007 - The impact of shaking devices from grape harvesting machine upon the vine. Research people and actual tasks on multidisciplinary sciences. Bulgarian National Society of Agricultural Engineering, Lozenec, vol.2, 103-107

17. Băisan I. 2009 - The influence of crop and machine in mechanized harvesting of grapes. Research pople and actual tasks on multidisciplinary sciences. Bulgarian National Society of Agricultural Engineering Lozenec 2009, vol.2, 108-111

18. Băisan I. 2012 - Theoretical studyes concerning elastic bars deformation from grapes harvesting machine. Journal of Engineering Studies and Research, Vol 18, Number 2 Aprilie-June, 18-24

19. Bălan V., ș.a. 1992 Observații privind recoltarea mecanizată a strugurilor pentru vin cu ajutorul mașinii BRAUD 2720. Cercetări Agronomice în Moldova no. 3(97)

20. Beznea G., ș.a. 1986 - Rezultate ale încercărilor privind recoltarea mecanizată a strugurilor pentru vin la SCPVV Tg. Bujor. Referat de încercări.

21. Brunet P. 1991 - Les vignes et les vins etrangers. Edition BPI Paris

22. Bursa A.F. 1980 - Rezultatele încercării combinelor de recoltat struguri. Pomikultura, Vitikultura și Vinifikația Moldovei, nr.7, 25-31

23. Calistru G., ș.a. 1997 - Contribuții la cunoașterea unor însușiri tehnologice la unele soiuri de struguri pentru masă create în românia. Cercetări Agronomice în Moldova vol.3(109)

24. Calo. A., e altri. 1981 - Considerazionu sui problemi legati all’impiego della macchine vendemiatrice. Revista di Viticoltura e di Enologia, nr. 10, 407-464

25. Carbonneau A. 1997 - Critique de la vendage mécanique. Intérets du secouage vertical. Progres Agricole et Viticole, 113 (23), 512-516.

26. Cardini F., et all. 2004 - Dell’epoca vendemmiale. L’Informatore Agrario nr. 30, 39-48.

27. Cargnello, G. 1980 - Research on new training systems and on total mechanization of viticultural operations. UCD Grape and Wine Centennial Symp. Proc. Univ. Calif. Davis, 274-283

28. Carrara M., et all. 2007 - Assessment of the pedicel detaching and crushing forces of grape berries to determine the right mechanical harvesting period. Rivista di Ingegneria Agraria nr. 3, 33-37

29. Catania P., et all. 2009 - Analysis of the main factors influencing the quality of wine from mechanically harvested grapes. J. of Ag. Eng. - Riv. di Ing. Agr. nr. 4, 27-30

30. Cattell, H. 1994 Considerations on buying a mechanical harvester. Wine East. 1994 Buyer's Guide, 26-28.

...