Mediul de Afaceri în UE

Ratiunea principala de a fi a politicii in domeniul concurentei (PDC) este determinata de

faptul ca piata nu poate, in mod natural, sa functioneze normal, fiind necesare interventii din

afara, care sa-i asigure o evolutie corespunzatoare. Este bine cunoscut rolul fundamental jucat

de piata si concurenta in garantarea bunastarii consumatorilor, in realizarea unei repartitii

optime a resurselor si in oferirea unei motivatii puternice privind cresterea eficientei si a

nivelului tehnic si calitativ al productiei. Totodata, principiul economiei de piata deschise nu

implica existenta unei atitudini pasive fata de modul de functionare al pietelor, ci dimpotriva,

impune mentinerea unei vigilente constante, pentru a permite mecanismelor pietei sa

functioneze corect. Acest lucru devine cu atat mai necesar in actualul context mondial, al

globalizarii, caracterizat prin adancirea integrarii la nivelul pietelor.

Factorii care au contribuit la introducerea de reguli in domeniul concurentei sunt de natura

diversa si au variat in timp. Fara a incerca sa facem trimiteri mult prea indepartate, trebuie sa

observam ca, primul set de reguli in domeniul concurentei a fost introdus in SUA, in US

Sherman Act, din 1890. Masurile au fost adoptate ca rezultat al ingrijorarilor crescande

manifestate la sfarsitul secolului al XIX-lea in legatura cu cresterea numarului de intelegeri

din domeniul cailor ferate, petrolului si bancilor, care amenintau stabilitatea sistemului

4

economic si politic. in diferitele tari europene, de la inceputul secolului al XX-lea,

reglementarile in domeniul concurentei au cautat sa asigure un echilibru intre beneficiile

economice generate de colaborarea dintre firme si riscurile politice si economice pe care

aceasta le implica. Atat in Germania, cat si in Japonia (ca si in cazul SUA) dupa al doilea

razboi mondial, fortele aliate au impus o legislatie anti-monopol cu scopul de a restrange

puterea unor uriasi financiari-industriali, care sustinusera eforturile de razboi ale acestor tari.

Din motive similare, prevederi anti-trust au fost introduse si in Tratatul CECO, semnat la

Paris in 1954, care, spre deosebire de Tratatul CEE, a inclus de la inceput si reglementari

privind controlul concentrarilor.

in cazul Comunitatii Europene, regulile au fost introduse in 1957, prin Tratatul CEE, dar din

ratiuni diferite. in acest caz, regulile privind concurenta au servit pentru a asigura faptul ca

restrictiile - tarifare si netarifare - existente in cadrul relatiilor comerciale dintre tarile

membre si anulate prin acest tratat, nu vor fi inlocuite de carteluri intre companii din diferite

tari.

Conform reglementarilor comunitare, politica in domeniul concurentei nu este privita ca un

scop in sine, ci ca o conditie necesara realizarii pietei interne. Astfel, Art.3(g) al TCE

subliniaza faptul ca scopul urmarit este de a permite instituirea unui ,,regim care sa asigure

faptul ca, in cadrul pietei unice, concurenta nu este distorsionata".

Obiectivele politicii in domeniul concurentei pot fi succint grupate in trei categorii:

1. Politica europeana in domeniul concurentei (PDC) trebuie sa garanteze unitatea pietei

interne si sa evite realizarea de intelegeri intre firme, de natura sa afecteze comertul

intracomunitar si manifestarea libera a concurentei. (intelegerile si practicile

concertate);

2. Politica in domeniul concurentei cauta sa impiedice situatiile in care una sau mai

multe intreprinderi incearca sa exploateze intr-o maniera abuziva puterea lor

economica in raport cu alte firme mai putin puternice (abuz de pozitie dominanta);

3. De asemenea, PDC trebuie sa impiedice acele interventii ale guvernelor statelor

membre care pot falsifica regulile jocului liber al pietei prin discriminari in favoarea

5

intreprinderilor de stat sau prin acordarea de ajutoare catre anumite firme din sectorul

privat (ajutoarele de stat).

Atragem atentia asupra faptului ca reglementarile comunitare din domeniul concurentei

interzic numai acele comportamente care pot influenta negativ relatiile comerciale dintre

statele membre, fara a avea in vedere si situatiile in care efectele negative sunt vizibile numai

la nivelul unui singur stat membru (asemenea situatii sunt de competenta autoritatilor

nationale in domeniu). Pe de alta parte, deoarece in cadrul economiei de piata concurenta

reprezinta un vector esential in asigurarea succesului economic, sunt considerate ca

acceptabile anumite practici, care genereaza efecte pozitive asupra economiei.

Competitivitatea IMM-urilor si factorii de influenta

Guvernul Romaniei s-a angajat deplin pentru consolidarea competitivitatii firmelor romanesti in perspectiva accesarii Pietei Interne in conformitate cu prevederile Cartei Europene pentru intreprinderi Mici adoptata la Lisabona in anul 2000. Carta de la Lisabona a fost proiectata sa contribuie la imbunatatirea competitivitatii IMM-urilor europene in contextul globalizarii si a economiei bazate pe cunoastere.

Mai mult decat atat, in anul 2002 Romania a semnat alaturi de celelalte state candidate, la momentul respectiv, Declaratia de la Maribor prin care se angajeaza sa-si armonizeze politicile de sustinere a competitivitatii firmelor autohtone cu prevederile Cartei de la Lisabona. Ca expresie a acestor angajamente internationale asumate de Romania, directiile si masurile care definesc Strategia nationala de sustinere si promovare a IMM-urilor pentru orizontul 2004-2008 oglindesc nevoile interne ale firmelor mici, dar raspund si preocuparilor la nivel european.

Agentia Nationala pentru intreprinderi Mici si Mijlocii si Cooperatie (ANIMMC), in calitate de organism guvernamental, este responsabila pentru implementarea Strategiei Guvernamentale pentru sustinerea si dezvoltarea IMM-urilor aprobata prin HG nr. 1280/2004, fapt pentru care urmareste fundamentarea deciziilor sale si a propunerilor de politici de sprijin pentru IMM pe analiza, inclusiv calitativa, a stadiului de dezvoltare, a nevoilor si prioritatilor IMM si cooperatiei. Avand in vedere aceste considerente, instrumentul de investigare utilizat, respectiv chestionarul, cat si analiza rezultatelor urmaresc indeaproape masurile si directiile de actiune din strategia nationala.

Printre acestea prioritatea B din strategie vizeaza cresterea competitivitatii IMM. Principalii factori de influenta prin prisma carora a fost analizat gradul de competitivitate a IMM-urilor sunt:

(1) capacitatea de a investi;

(2) capacitatea de a genera si aduce noi produse pe piata, cu mentiunea ca in decursul cercetarii acceptiunea de produs nou nu s-a rezumat la produs unic sau produs cu marca inregistrata, ci a vizat orice imbunatatire ulterioara vizata de procesul de innoire a produsului;

(3) capacitatea de a concura atat pe piata interna (cu accent pe procesul de participare la achizitii publice) cat si pe pietele internationale.

in cele ce urmeaza redam succint rezultatele si concluziile anchetei cu privire la aspectele enumerate anterior. Precizam ca utilizatorii prezentului raport de cercetare pot merge la analize si mai detaliate prin consultarea si analizarea si mai aprofundata, in functie de necesitati de analiza specifice, a datelor integrale ale sondajului prezentate in tabelele din Anexa.

1.1 Investitiile IMM-urilor in anul 2004

Investitiile, in general, si cele facute de sectorul privat emergent, in principal, sunt un factor de crestere economica si contribuie la crearea de locuri de munca.

in contextul de mai sus ANIMMC si-a propus sa focalizeze analiza pe capacitatea IMM-urilor autohtone de a realiza investitii ca expresie a gradului de competitivitate dar si in completarea imaginii despre investitiile interne in proiecte care urmaresc dezvoltarea bazei materiale, achizitia de tehnologii noi, dezvoltare-cercetare si crearea de produse noi, etc.

- IMM-urile fac in cea mai mare masura investitii de dimensiuni mici. 46,1% dintre IMMuri au declarat ca au facut investitii mici in anul 2004, in timp ce 14,3% au facut investitii de dimensiuni mari. in schimb, exista si un procent semnificativ (37,9%) de intreprinderi care nu au facut nici un fel de investitii in anul trecut;

- Analiza pe sectoare de activitate scoate in evidenta situatia distincta din sectorul ,,Hoteluri si Restaurante" fata de ponderea mare a IMM - urilor din celelalte sectoare care nu au facut nici o investitie in anul 2004. Astfel, ponderea investitiilor mici la IMM-urile care isi desfasoara activitatea in sectorul ,,Hoteluri si Restaurante" este aproape dubla decat media pe total, respectiv 73,3%, in timp ce in celelalte sectoare de activitate se inregistreaza valori relative in jurul mediei. De altfel, acesta este si singurul sector cu cel mai mare numar de IMM-uri ce au facut investitii de dimensiuni mari (25,3%). O situatie particulara, de polarizare negativa se poate observa si in ,,Agricultura si Pescuit" unde o parte a intreprinderilor au facut investitii mici (32,8%) si, respectiv, mari (19,1%), in timp ce, cealalta jumatate (48,1%) nu au facut nici o investitie. Relativ la acelasi grad de neimplicare in realizarea de investitii se situeaza sectorul de ,,Transport si telecomunicatii" dar care, datorita specificitatii volumului investitiilor mici, este de peste 40%.

Investitiile IMM in anul 2004