Politica monetară promovată de Banca Națională a României și instrumentele sale

Procesul de tranzitie la economia de piata a presupus, in mod firesc, si mutatii semnificative in politica monetara promovata de BNR.

Ca urmare a inflatiei ridicate, agravate in contextul liberalizarii in etape a preturilor din economia romaneasca, politica monetara promovata de BNR a avut un pronuntat caracter restrictiv (mai ales in perioada 1993-1997). Desi BNR a majorat semnificativ ratele de dobanda la creditele de refinantare, urmarind sa le stabileasca la un nivel real pozitiv, ele au ramas la nivele real negative (perioada 1993-1998) si au avut un rol modest in calitate de instrument de politica monetara.

Evolutia ratelor de dobanda practicate de BNR si de bancile comerciale, in perioada 1993-1998, poate fi urmarita pe baza datelor din tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 5: Evolutia ratelor de dobanda practicate de BNR si de bancile comerciale, in perioada 1993-1998

- in procente -

1993 1994 1995 1996 1997 1998

Banca Nationala a Romaniei

Dobanzi medii active 120,5 62,4 47,2 40,32 52,6 40,6

Dobanzi medii pasive 34,9 43,2 9,1 12,0 18,8 13,8

Bancile comerciale

Dobanzi medii active 80,6 60,6 43,7 50,6 60,4 63,7

Dobanzi medii pasive 71,5 47,4 36,7 41,0 45,7 54,6

Rata inflatiei 256,1 136,7 32,3 38,8 154,8 59,1

Sursa: Raportul anual al BNR, 1998

Pe baza datelor din tabelul prezentat anterior se pot desprinde urmatoarele concluzii:

- marja dobanzilor practicate de BNR in perioada analizata a fost superioara celei practicate de bancile comerciale, ceea ce a condus la obtinerea de catre banca centrala a unor rezultate financiare pozitive, semnificative, care insa s-au reflectat, prin filiera sistemului bancar, in costurile agentilor economici titulari de credite;

- nivelul dobanzilor pasive practicate de BNR s-a situat cu mult sub nivelul ratei inflatiei, fiind astfel un factor de decapitalizare a bancilor;

- nivelul scazut al dobanzilor pasive practicate de bancile comerciale, precum si situarea lor cu mult sub nivelul ratei inflatiei (mai ales in anii 1993, 1994, 1997) a determinat decapitalizarea agentilor economici cu excedent temporar de lichiditati, franarea procesului de economisire in moneda nationala si slabirea increderii in aceasta.

Pe ansamblul perioadei 1993-1998, eficienta politicii monetare promovata de BNR a fost scazuta, mai ales ca urmare a intarzierii reformelor structurale. In conditiile predominarii intreprinderilor si bancilor cu capital de stat, rezultatele accentuarii restrictivitatii politicii monetare au fost contrare asteptarilor. Desi ratele de dobanda s-au situat la un nivel extrem de ridicat, intreprinderile de stat au continuat sa contracteze imprumuturi, generand astfel un volum semnificativ al creditelor restante. Pe de alta parte, agentii economici cu capital privat au fost puternic afectati, in conditiile in care - ca urmare a slabei dezvoltari a pietei de capital -, singura alternativa de finantare era creditul bancar.

Din anul 1998, politica monetara restrictiva a BNR a condus la temperarea semnificativa a inflatiei si a reusit sa atenueze considerabil anticipatiile inflationiste, precum si impactul asupra preturilor generat de ajustarile fiscale.

Regimul de politica monetara al BNR a fost cel de urmarire a agregatelor monetare avand ca obiectiv intermediar (specific) controlul masei monetare (M2), iar ca obiectiv operational controlul bazei monetare (M0), in vederea realizarii obiectivului sau final, si anume asigurarea stabilitatii monedei nationale.

Politica monetara restrictiva promovata de BNR a avut rezultate pozitive, in special, cu incepere din anul 2000, in contextul reformelor intreprinse in economie.

Procesul de dezinflatie si cresterea competitiei pe piata bancara din Romania au determinat institutiile de credit sa reduca atat dobanzile active si pasive pentru operatiunile in lei cat si marja dintre acestea (a se vedea datele din tabelul urmator).

Tabelul nr. 6: Evolutia ratelor medii ale dobanzilor active si pasive practicate de institutiile de credit (pentru operatiunile in lei), precum si a marjei dintre acestea, in perioada 2000 - nov. 2005 (% pe an)

2000 2001 2002 2003 2004 nov.2005

Dobanzi medii active 46,23 38,83 28,80 20,36 20,40 9,67

Dobanzi medii pasive 32,95 26,69 18,84 11,03 11,69 4,17

Marja 13,28 12,14 9,96 9,33 8,71 5,50

Sursa: Buletinul lunar nr.11 al BNR, 2005, p.22

Un indiciu semnificativ al progreselor inregistrate de piata bancara romaneasca il reprezinta cresterea insemnata a ponderii creditului neguvernamental in PIB (de la 9,3% in anul 2000 la 17,5% in anul 2004), care ilustreaza o schimbare pozitiva in atitudinea institutiilor de credit fata de economia reala si revenirea la functia traditionala de intermediere financiara.

Refacerea procesului de intermediere financiara si deblocarea canalelor ratei dobanzii si creditului (componente principale ale mecanismului de transmitere a politicii monetare) au fost determinate de schimbarile intervenite in comportamentul ofertei si al cererii de credite.

Astfel, in calitate de ofertante de credit, bancile s-au indreptat spre aceasta categorie de investitii din dorinta de a substitui