Programarea în C++

In anul 1970, doi programatori, Brian Kerninghan si Dennis Ritchie, au creat limbajul C. Principalul scop pentru care a fost realizat acest limbaj este rescrierea sistemului de operare UNIX, pentru a-l face portabil pe toate platformele existente. Marele avantaj al limbajului C este acela de a fi extrem de flexibil si de a permite atat programarea la nivel inalt cat si la nivel scazut. C-ul este un limbaj procedural, asadar un program scris in C incepe de obicei cu definirea structurilor de date, apoi definirea functiilor pentru lucrul cu aceste structuri.

Cresterea complexitatii programelor a dus la necesitatea elaborarii unor alte tipuri de limbaje. Astfel, destinate inteligentei artificiale, au aparut limbajele care au la baza notiunea de "cadru" si cele care pleaca de la ideea de "actor". Primele implementeaza operatii asupra unor modele de entitati; celelalte presupun faptul ca obiectele nu sunt simple elemente pasive asupra carora se fac anumite prelucrari, ci, dimpotriva, ca menirea acestor obiecte consta in a realiza prelucrarile asupra lor insile.

De aici a pornit ideea de a grupa structurile de date cu operatiile care prelucreaza respectivele date. Astfel s-a nascut notiunea de obiect sau clasa. Proiectarea de programe utilizand clase se numeste programare orientata pe obiecte (OOP).

Primele limbaje orientate pe obiecte au fost SIMULA (1965) si SIMULA-2 (1967). In anii '70 a aparut si celebrul limbaj SMALLTALK. Cel mai mare dezavantaj al lor a fost faptul ca au aparut ca limbaje de sine statatoare, avand o raspandire relativ redusa. Din acest motiv, putin programatori erau dispusi in acea vreme sa renunte la limbajele consacrate doar pentru a lucra obiectual.

In anul 1980, Bjarne Stroustrup a conceput limbajul "C with Classes". Acest limbaj a dus la imbunatatirea C-ului prin adaugarea unor noi facilitati, printre care si lucrul cu clase. In vara 1983, C-with-classes a patruns si in lumea academica si a institutiilor de cercetare. Astfel, acest limbaj a putut sa evolueze datorita experientei acumulate de catre utilizatorii sai. Denumirea finala a acestui limbaj a fost C++.

Succesul extraordinar pe care il are limbajul C++ a fost asigurat de faptul ca a extins cel mai popular limbaj al momentului, C. Programele scrise in C functioneaza si in C++, si ele pot fi transformate in C++ cu eforturi minime.

Cea mai recenta etapa in evolutia acestui limbaj o reprezinta limbajul JAVA, realizat de firma SUN, care nu este altceva decat un limbaj C++ putin modificat si extins.

Interesanta este urmatoare afirmatie a lui Stroupstrup: "utilizatorii au inceput sa foloseasca C++ inainte ca specialistii sa aiba timpul necesar sa-i instruiasca pentru a-l folosi cu randament maxim". Intr-adevar, s-a constatat ca mare parte dintre compilatoarele de C++ existente nu sunt folosite decat pentru dezvoltarea de software structurat, si nu orientat pe obiecte (altfel spus, se lucreaza in C pe un compilator de C++).

Programatorii au descoperit ulterior ca aplicatiile orientate pe obiecte sunt mai usor si mai rapid de scris, si nu in ultimul rand mai usor de inteles. De ce este asa, veti afla in capitolul urmator.

Notiunile de baza ale programarii orientate obiect

Premisele limbajelor orientate obiect

In ultimii ani, programarea orientata pe obiecte a devenit foarte populara, mai ales datorita avantajelor sale care ajuta dezvoltarii proiectelor actuale, ce devin din ce in ce mai complexe. Acest stil de programare duce la impartirea aplicatiilor in mai multe module, astfel incat cel ce dezvolta un modul nu trebuie sa cunoasca detaliile de implementare a altor module.

Nu in ultimul rand, trebuie sa amintim ca programarea orientata pe obiecte este un concept foarte natural. In lumea inconjuratoare, zi de zi, in orice moment, avem de-a face cu Obiecte. Imprejurul nostru sunt o multitudine de obiecte, interconectate intre ele, comunicand unele cu altele intr-un fel sau altul.

Domeniul in care acest stil de programare s-a dovedit cel mai util este dezvoltarea interfetelor utilizator si a aplicatiilor bazate pe acestea.

Programarea structurata este bazata pe ecuatia enuntata de Niklaus Wirth:

Structuri de date + Algoritmi = Program

Concepte fundamentale

Ideea de baza de la care pleaca programarea orientata obiect este de a grupa structurile de date cu operatiile care prelucreaza respectivele date. Un asemenea ansamblu poarta denumirea de obiect sau clasa. Proiectarea de programe utilizand clase se numeste programare orientata pe obiecte (OOP).

In mod frecvent, pentru structurile de date se utilizeaza denumirea de date membre sau campuri, iar pentru procedurile ce prelucreaza aceste date, termenul de functii membre sau metode.

In analogie cu ecuatia programarii structurate, se poate considera ca valabila urmatoarea relatie:

Date + Metode = Obiect

Acest ansamblu este bazat pe principiul fundamental al incapsularii datelor, conform caruia accesul la datele membre se poate face numai prin intermediul setului de metode asociat. Acest principiu determina o abstractizare a datelor in sensul ca un obiect este caracterizat complet de specificatiile metodelor sale, detaliile de implementare

http://www.biosfarm.ro

http://www.referat.ro

http://facultate.regielive.ro

http://www.fsea.ugal.ro