Corespondență dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle

Amica mea,

Ceea ce am auzit, am auzit ca sigur si pozitiv. M-a durut foarte, dar deprins a te crede, caci cunosc calitatea ta de capetenie, sinceritatea, te rog sa ma ierti dac-am dat crezamant, sigur fiind ca tu esti indestul de deschisa ca sa-mi spui ca momentul a sosit in care arunci frumosul vis in apa. Imi faci imputari de sute de ori meritate ca nu vin la Iasi, ca n-am gasit timpul si ocazia sa vin. Ei, dac-ai sti cum salahoria asta in care petrec impreunata cu boala si mizerie ma apasa si ma fac incapabil de-a voi ceva, ai intelege si m-ai ierta. De cate ori ne vedem, tu ai ocazia de-a intelege ca te iubesc, tu simti ca sufletul meu intreg e al tau. Ei bine, oricand e tot astfel. Dar iti spun drept, oricat de mult doresc sa te vad, cand stiu ca ar fi numai pentru cateva zile, ma sperii eu insumi la ideea de-a veni. La ce? Pentru inasprirea parerilor de rau, pentru ca din nou sa trebuiesc sa te parasesc, pentru ca remuscarea de-a nu te avea sa se nasca mai amara si mai cruda din o scurta, dulce, nesfarsit de dulce realitate?

Dar sa las astea. Eu stiu cu toata siguranta ca te voi iubi intotdeuna, chiar atunci cand nu m-ai mai iubi tu, cu toata risipirea vietii mele in nimicuri politice, cu toata desordinea mea intelectuala, cu toata demoralizarea de care sunt cuprins, in urma lipsei mele de energie si lipsei de vointa.

Sa-ti povestesc ceva neauzit - ca semn de demoralizatie adanca, care a patruns in societatea noastra greco-bulgara. Curtea regala e un adevarat... hotel. Toata lumea se-ntreaba ce s-a-ntamplat la Sinaia. Garda de acolo a prins pe secretarul legatiunii belgice iesind noaptea pe fereastra de la domnisoarele de... onoare. In sfarsit... Regele si Regina... n-au aflat nimic. Radu Mihai depeseaza insa Regelui o telegrama cifrata prin car-l anunta de tot ce se petrece la Curte. Adjutantii M. Sale impreuna cu domnisoarele traiau toti in concubinaj. Regele are insa obicei de-a pune tocmai pe aceste domnisoare sa-i descifreze depesele. Din nefericire pentru ele - toate plecasera in padure cu galantii lor - nimeni nu era decat Regina acasa. Regina se pune de descifreaza insasi depesa si-si pune mainile-n cap. In sfarsit rege si regina pleaca in padure, la pavilionul de vanatoare, si gasesc...? Intreaga companie de domnisoare de onoare lucrata ca dupa comanda de intreaga companie de adjutanti. Scandal! Se zice ca toti adjutantii si toate domnisoarele vor fi date afara... dar...

Iata un scandal fara pereche in analele curtilor europene.

Iti sarut ochii, draga mea dulce, si te rog sa ierti banuielile nefericitului

Emin

Septembrie 1882