Spiritualitatea dacilor

Foarte intens cercetat in ultimile decenii, acest domeniu al civilizatiei geto - dacice lasa loc in continuare diverselor interpretari, de foarte multe ori contradictorii, cu atat mai mult cu cat descoperirile arheologice nu ne permit tot timpul o interpretare unitara si corecta.

Scopul acestui capitol in studiul de fata nu este de a expune amanuntit categoriile de descoperiri arheologice care definesc domeniul spiritual, nici de a lamuri controversele legate de spiritualitatea dacilor, ci, mai degraba, de a ne face o idee generala pe cat se poate de obiectiva asupra acestui domeniu complex, in cadrul caruia se subscriu, in mare parte, si descoperirile macabre. De aceea vom prezenta, succint, tipurile de descoperiri arheologice care ne ajuta la cunoasterea si, indraznim sa spunem noi, la intelegerea spiritualitatii dacilor. Vom diviza capitolul in doua parti: prima parte in care vom prezenta tipurile de descoperiri arheologice care sunt incadrate in sfera religioasa, de cult si partea a doua in care ne vom ocupa exclusiv de descoperirile funerare.

Ceea ce ne intereseaza pe noi, in mod particular, in expunerea categoriilor de descoperiri arheologice de care aminteam mai sus, este sa urmarim, pe cat posibil, evolutia cronologica a acestora, pe toata perioada manifestarii civilizatiei geto-dacilor (sec. V a. Chr. - I p. Chr.) incercand sa surprindem, acolo unde este cazul, evolutia acestor tipuri de descoperiri in perioada timpurie si cea clasica si asocierea dintre ele. Consideram acest lucru esential pentru a ne face o imagine generala privind modurile de manifestare a spiritualitatii dacilor pe parcursul celor doua etape cronologice; incercam, practic, sa vedem daca exista o continuitate a descoperirilor intre cele doua perioade si in ce masura se manifesta aceasta. Totodata, realizand, in capitolele urmatoare, aceasi analiza cronologica si pentru descoperirile macabre, speram sa le putem plasa intr-un context general mai clar iar acest lucru, consideram noi, ne va duce la o mai buna intelegere a manifestarii si, de ce nu, a aparitiei fenomenului studiat.

Deasemenea consideram necesara studierea, prezentarea elementelor specifice domeniului funerar, legaturile sau pseudolegaturile acestuia cu descoperirile macabre fiind punctate si discutate de mai multe ori in cadrul studiului.

In cele din urma, inainte de a trece la prezentarea pe categorii arheologice, tinem sa precizam faptul ca, in analiza pe care o vom efectua in acest capitol, vom avea in vedere studiile publicate pana in prezent pe care le consideram, daca nu in totalitae complete, nefiind incluse descoperirile mai recente, din ultimii ani, relevante totusi pentru tipul de analiza care ne intereseaza pe noi, in mod direct.

1.1. Sanctuare / incinte sacre.

Cerecetarile arheologice efectuate pana acum au scos la suprafata un numar considerabil de descoperiri, considerate de majoritatea cercetatorilor drept incinte sacre/ sanctuare geto-dacice, precum si descoperiri care nu au fost incluse de la inceput in aceasta categorie, dar interpretarea lor este revizuita in ultimii ani (Pietroasele ).

Caracterul de loc sacru a fost acordat de cele mai multe ori anumitor complexe datorita asocierii lor cu alte elemente de cult cum ar fi vetrele decorate, gropile rituale etc.

Folosind diverse criterii, pana in prezent, au fost facute destul de multe clasificari de sanctuare. De cele mai multe ori sanctuarele au fost clasificate dupa planul de constructie Avem astfel:

- sanctuare patrulatere;

- sanctuare rotunde;

- sanctuare absidate.

Alti autori stabilesc patru tipuri de sanctuare :

- sanctuare circulare simple (Brad, Pecica);

- sanctuare circulare cu incaperi concentrice (Pustiosu, in incaperea centrala s-a gasit o vatra decorata);

- sanctuare rectangulare cu absida (Bucuresti- Tei, Popesti, Cetatenii din Vale, Piatra Rosie, Pecica, Brad, Carlomanesti);

- alte categorii de sanctuare (Piscu Crasani - o piatra cu un