1.1.- Scopul normativului este de a promova si impune reguli si cerinte tehnice minimale pentru alegerea izolatiei, coordonarea izolatiei si protectia impotriva supratensiunilor a instalatiilor electroenergetice pentru a se asigura o functionare sigura si economica a acestora.
II. DOMENIU DE APLICARE
2.1.- Prezentul normativ se aplica la alegerea si coordonarea izolatiei liniilor si instalatiilor electrice (denumite pe scurt instalatii electroenergetice) de curent alternativ, cu tensiunea nominala mai mare de 1000 V, tinand seama de caracteristicile zonei (grad de poluare, altitudine etc.) in care este amplasata instalatia.
De asemenea, prezentul normativ se aplica la proiectarea instalatiilor de protectie impotriva supratensiunilor pentru instalatii electroenergetice de curent alternativ, cu tensiunea nominala mai mare de 1000 V.
2.2.- Prezentul normativ nu se aplica instalatiilor electroenergetice a caror proiectare, constructie si exploatare se reglementeaza prin prescriptii tehnice speciale, ca de exemplu?
- instalatii electrice pentru tractiunea electrica?
- instalatii electrice pentru alimentarea minelor si carierelor?
- instalatii electrice din medii explozive etc.
2.3.- Prezentul normativ este obligatoriu pentru toate instalatiile (din domeniul de aplicare), care se proiecteaza de la data intrarii in vigoare a acestui normativ.
2.4.- Adaptarea instalatiilor electroenergetice existente la prevederile prezentului normativ se va face in masura in care experienta de exploatare arata ca sunt necesare modificari in sensul noului normativ, justificate prin frecventa evenimentelor. Adaptarea se va face din initiativa entitatilor care au in gestiune/proprietate instalatiile respective.
2.5.- In afara de prevederile prezentului normativ se va tine seama si de prevederile din standardele, prescriptiile si normativele tehnice in vigoare (specificate in capitolul IV din prezentul normativ) si de standardele profesionale ale furnizorului de echipament si materiale.
2.6.- Inlocuirea tipului de izolatie si de echipamente, prevazute in proiecte, sau modificarea schemei de protectie a instalatiilor impotriva supratensiunilor se va face in toate cazurile numai cu avizul unui proiectant de specialitate, care va avea in vedere respectarea tuturor prevederilor din prezentul normativ.
2.7.- In prezentul normativ se folosesc urmatoarele moduri de indicare a gradului de obligativitate a prevederilor continute?
- "trebuie","este necesar", "se impune", "urmeaza" indica obligativitatea stricta a respectarii prevederilor in cauza;
- "de regula" indica faptul ca prevederea respectiva trebuie sa fie avuta in vedere la alegerea solutiei, dar care nu este obligatorie; orice abatere trebuie justificata tehnic si economic;
- "se admite" indica o solutie satisfacatoare, care poate fi aplicata in situatii particulare, fiind obligatorie justificarea ei in proiect.
- "se recomanda" indica o solutie preferabila, care trebuie avuta in vedere, dar justificarea nefolosirii ei nu este obligatorie.
III. TERMINOLOGIE SI ABREVIERI
In sensul prezentului normativ sunt valabile urmatoarele definitii?
3.1.- Coordonarea izolatiei consta in alegerea rigiditatii dielectrice a echipamentelor, in functie de tensiunile care pot aparea in reteaua pentru care aceste echipamente sunt destinate, luand in considerare conditiile de mediu in care functioneaza precum si caracteristicile dispozitivelor de protectie disponibile. Ea are drept scop reducerea la un nivel acceptabil, din punct de vedere economic si al exploatarii, a posibilitatii ca solicitarile dielectrice rezultate, aplicate echipamentelor, sa provoace deteriorarea izolatiei acestora sau sa le afecteze continuitatea de functionare.
3.2.- Tensiune nominala a unei retele trifazate (Un): Valoarea efectiva a tensiunii intre faze, prin care este denumita reteaua si la care se refera unele caracteristici de functionare ale acesteia.
3.3.- Tensiune cea mai ridicata a retelei (Us): Valoarea efectiva maxima a tensiunii intre faze, care poate sa apara in orice moment si in orice punct al retelei in conditii normale de functionare. Aceasta valoare nu tine seama de variatiile tranzitorii datorate, de exemplu, manevrelor din retea si nici de variatiile temporare ale tensiunii datorate unor conditii anormale din retea, de tipul defectelor sau declansarilor bruste de sarcini importante.
3.4.- Tensiune cea mai ridicata pentru echipament (Um): Cea mai mare valoare efectiva a tensiunii intre faze pentru care echipamentul este proiectat sa functioneze din punctul de vedere al izolatiei acestuia si al unor alte caracteristici ce pot fi legate de aceasta tensiune in documentele tehnice normative specifice pentru fiecare echipament in parte.
Aceasta tensiune trebuie sa fie cel putin egala cu valoarea tensiunii celei mai ridicate a retelei in care va fi utilizat echipamentul.
3.5.- Supratensiune: Orice tensiune, dependenta de timp, intre un conductor de faza si pamant sau intre conductoarele de faza, a carei valoare sau valori de varf depasesc valoarea de varf Um? / , respectiv Um. , corespunzatoare tensiunii celei mai ridicate pentru echipament.
3.6.- Supratensiune de comutatie: Supratensiunea faza-pamant sau intre faze care apare intr-un punct dat al retelei datorita unei operatii de comutare, a unui defect sau altor cauze si a carei forma poate fi asimilata in ceea ce priveste coordonarea izolatiei cu cea a impulsurilor standardizate utilizate pentru incercarile cu impuls de tensiune de comutatie. Supratensiunile de acest tip sunt, de obicei, puternic amortizate si de scurta durata.
3.7.- Supratensiune temporara: O supratensiune sub forma unor oscilatii neamortizate sau slab amortizate intre faza si pamant sau intre faze, care apare intr-un punct dat al unei retele, pentru o durata relativ mare.
Supratensiunile temporare sunt provocate, de obicei, de comutatii sau de aparitia de defecte (de exemplu, variatii brusca a unor sarcini importante, defecte monofazate) si/sau de fenomene neliniare (ferorezonanta, armonici). Supratensiunile temporare se caracterizeaza prin amplitudine, frecventa, durata totala sau coeficient de amortizare.
3.8.- Supratensiune de trasnet: Supratensiunea faza-pamant sau intre faze care apare intr-un punct dat al retelei datorita unei descarcari atmosferice sau unei alte cauze si a carei forma poate fi asimilata, in ceea ce priveste coordonarea izolatiei, cu cea a impulsurilor standardizate utilizate pentru incercarea la impuls de tensiune de trasnet. Supratensiunile de acest tip sunt, de obicei, de o singura polaritate si de durata foarte scurta.
3.9.- Clasificarea tensiunilor si supratensiunilor. In functie de forma si durata lor, tensiunile si supratensiunile se impart in urmatoarele categorii (a se vedea si SR CEI 60071-1/1996):
a) Tensiunea permanenta (de frecventa industriala): Tensiune de frecventa industriala,
considerata ca avand o valoare efectiva constanta, aplicata permanent tuturor perechilor
de borne ale unei configuratii de izolatie.
b) Supratensiune temporara: Supratensiune de frecventa industriala de durata relativ lunga.
Nota: - Supratensiunea poate fi neamortizata sau slab amortizata. In anumite cazuri, frecventa ei
poate fi, de cateva ori, mai mica sau mai mare decat frecventa industriala.
c) Supratensiune tranzitorie: Supratensiune de scurta durata, nedepasind cateva
milisecunde, oscilatorie sau nu, in general puternic amortizata.
Normativ privind alegerea izolatiei, coordonarea izolatiei si protectia instalatiilor electroenergetice impotriva supratensiunilor
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
