Aflatoxina

Aflatoxina este o substanta toxica produsa de anumite tipuri de mucegaiuri. Prima data aflatoxina a fost identificata in 1961 la Aspergillus flavus, mucegai de la care i s-a dat si denumirea (A.flavus - aflatoxina).

Aflatoxinele sunt produsi de metabolizare ai mai multor specii de mucegaiuri avand ca structura de baza nucleul cumarinic condensat cu unul furanic.Se cunosc 17 aflatoxine: B1, B2 ,B2a ,G1, G2, G1a , M1 ,M2 , GM1, GM2 ,P1, P2, Q1, Q2, aflatoxicolul, aspertoxina;

Ea este secretata de Aspergillus flavus, si un numar mare de alte mucegaiuri, diferit penicilinii si chiar Rizopus si au ca principal producator A. flavus. Acesta se dezvolta in seminte de oleoginoase, produsele secundare de la fabricarea uleiului (srot, tarate), arahide, cereale, produse de origine animala (branzeturi fermentate, preparate de carne). S-au constatat hepatite acute la copii care au fost alimentati cu inlocuitori de lapte obtinuti din seminte oleaginoase atacate de fungi.[8]

Nu sunt solubile in apa,ci in solventi organici, dar acestia nu pot fi folositi pentru indepartarea micotoxinelor, deoarece prin extractie se pierde valoarea alimentara a produsului.

Prima data problemele provocate de aflatoxine au fost depistate in Anglia, unde in anul 1960 au murit in cateva luni peste 2.000 de curcani. S-au facut cercetari si rezultatele au scos la iveala ca pasarile fusesera infectate cu o ciuperca microscopica ce provenea de la hrana animalelor: niste turte de arahide care fusesera aduse de la un singur depozit care, se pare, nu respecta conditiile de igiena impuse. Ce este mai rau este faptul ca, odata ce un animal a mancat hrana infectata (porumb sau alte cereale) el poate transmite toxina mai departe la omul care consuma carnea animalului respectiv. De la acel incident, in toata Europa de vest s-au impus masuri clare pentru depozitarea alimentelor, tocmai pentru a preveni astfel de cazuri dramatice.[11]

Conform cercetatorilor americani, cel mai inalt risc de contaminare cu aflatoxina il au cerealele, alunele si semintele de bumbac. Si frunzele de tutun stocate si prelucrate necorespunzator ar putea contine aflatoxina, sporind in acest fel gradul de toxicitate pentru fumatori, si asa expusi multiplelor riscuri ale viciului lor. Imbolnaviri acute la oameni (aflatoxicoze) au fost raportate in tari ca Taiwan, India, Kenya. Simptomele sunt : dureri abdominale, voma, edem pulmonar, convulsii, coma si uneori chiar moartea prin edem cerebral. Apar leziuni la nivelul ficatului, rinichilor si inmii. Expunerile prelungite chiar la doze mici de aflatoxina pot favoriza aparitia cancerelor. Unele studii apreciaza ca potentialul cancarigen al aflatoxinei este foarte mare.[11]

Aflatoxinele sunt specifice tarilor cu clima calda deoarece ele incubeaza si au o productie maxima la temperaturi ridicate. Aflatoxina B1 prezinta cea mai mare toxicitate. In laptele vacilor care consuma furaje contaminate cu aflatoxine , apar aflatoxine M in doua fractiuni M1 si M2. In general aflatoxinele au greutati moleculare mici, sunt termostabile, dar sensibile la aer si lumina. Ele pot fi considerate hepatotoxice, hepatocancerigene si mutagene; animalele tinere sunt mai sensibile decat cele varstnice, cea mai mare sensibilitate o prezinta insa bobocii de rata.[8]

Aflatoxinele sunt distruse de catre radiatiile UV, acizi, alcalii si sunt usor oxidabile

Efectele cancerigene sunt nu numai la nivelul hepatic, ci si la stomac, plamani.

Aflatoxina B1 se poate cupla in vitro cu AND-ul, provocand mutatii inreversibile. [11[

Intoxicatiile cu aflatoxine se manifesta prin stare hemoragipara, dizenterie, uneori

icter; mediul cel mai favorabil pentru formarea acestora il constituie porumbul si arahidele. Aflatoxinele se gasesc si in carne, oua, peste, creveti, cu predilectie in diferite organe (la porc in ficat).[8]