Schumpeter, in primele sale lucrari a incercat sa edifice stiinta economica pe o baza logica ferma, care sa nu fie influentata de ideologii sau diferite speculatii metafizice. El a gasit necesar sa excluda ideea de activitate umana din cercetarea economica, promovand astfel un punct de vedere care urmarea sa puna in evidenta ,,cantitati economice" lucruri obiective si masurabile , interdependente matematice intre cantitatile diferitelor bunuri posedate de membrii unei societati, relatii functionale intre cantitati, etc.
Mai tarziu, Schumpeter ajunge sa defineasca stiinta economica ca o stiinta ce studiaza fenomenele si procesele economice ce se instituie intre membrii societatii in cadrul productiei, repartitiei, schimbului si consumului de bunuri si servicii, ceea ce implica legaturile sale cu celelalte stiinte sociale. Din analizele sale , rezulta ca stiinta economica are o importanta utilitate cognitiva care este legata de analiza esentei fenomenelor si proceselor economice, precum si a interdependentelor dintre acestea.De aici rezulta utilitatea practica, prin care stiinta economica sugereaza principalele cai si mijloace ce trebuie folosite pentru a face activitatea economica cat mai eficienta.
Un alt rol al stiintei economice este de a furniza baza teoretica pentru elaborarea diferitelor politici economice, Schumpeter avand meritul de a fi considerat inovatia , cauza explicativa fundamentala a ciclurilor economice. Conform teoriei sale, inovatia determina dinamismul economic si profitul, iar lipsa inovatiei face ca economia sa stagneze sau sa se limiteze la un simplu circuit care reproduce conditiile echilibrului.
Dupa parerea lui Schumpeter, logica economica a capitalismului bazata pe profitul prin inovatie este limitata in societatea contemporana de logica democratiei si blocata de o cultura din ce in ce mai ostila. Schumpeter demonstreaza, contrar afirmatiilor lui Marx, ca nu evolutia economica este aceea care condamna capitalismul, ci pozitia crescanda dintre exigentele economiei capitaliste si cele ale civilizatiei careia i-a dat nastere.
Problemele care au fost abordate de Schumpeter, in legatura cu rolul ideologiei in stiinta economica se refera la urmatoarele aspecte mai importante : delimitarea judecatilor de constatare de cele valorice, adica a explicatiilor cauzale de aprecierile politice si morale ; admiterea in anumite conditii a compatibilitatii judecatii de valoare cu reprezentarile stiintifice ; precizarea conditiei in care elementele ce decurg din pozitia ideologica a cercetatorului se supune obiectivitatii ; utilizarea unui instrumentar metodologic menit sa sporeasca rigoarea stiintifica a investigatiilor.
Schumpeter pleaca de la ideea ca ,,prin ea insasi, munca stiintifica nu ne impune sa ne lepadam de judecatile noastre de valoare ( ). A investiga faptele sau a elabora instrumente destinate acestei activitati este una ; a le evalua dintr-un anumit punct de vedere moral sau cultural este, sub aspect logic, altceva si cele doua nu trebuie neaparat sa fie in conflict'' (1993, pag. 237).
-1-
Dezbaterea inaugurata in filosofia stiintei cu privire la edificarea unei cunoasteri pozitive a pus in evidenta o serie de legi specifice care influenteaza istoria sociala. Schumpeter spune ca , Marx dezvoltand aceasta idee, a formulat teza dependentei constructiilor teoretice ale stiintei de datele obiective ale structurii sociale si de pozitia sociala a cercetatorilor stiintifici care determina viziunea lor despre realitate.Consecinta acestui gen de abordare in cunoasterea sociala a adus in prim-plan necesitatea edificarii unei noi filosofii a stiintei si , in cele din urma, o redefinire a adevarului stiintific.
Formularea nucleului ,,tare'' al acestei reconsiderari de catre Schumpeter suna astfel : daca in cazul logicii, matematicii si fizicii influenta factorului ideologic nu trece dincolo de alegerea problemelor si a perspectivelor de abordare, iar adevarul obiectiv nu este pus sub semnul intrebarii, in stiintele sociale este posibil ca rezultatele lor sa fie contestate, nu numai pe temeiurile pe care pot fi contestate enunturile tuturor stiintelor, ci si pe temeiul afilierilor ideologice ale cercetatorilor.
Examinand procedeul de cunoastere in stiinta, Schumpeter ajunge la doua concluzii importante pentru localizarea tendintelor de manifestare ale ideologiei. Prima concluzie se refera la faptul ca orice demers de cunoastere nu pleaca de pe un teren gol, ci presupune un ansamblu de presupozitii , numit de autor ,, viziunea sau intuitia cercetatorului - '.Formuland altfel , in practica stiintifica pornim de la acumulari teoretice si practice cuprinse in lucrarile unor predecesori sau contemporani de-ai nostri sau de la ideile ce exista in climatul spiritual al epocii Acest climat spiritual face ca viziunea noastra sa contina o parte din rezultatele unor analize stiintifice anterioare, chiar inainte de a incepe activitatea propriu-zisa de cercetare.
A doua concluzie are in vedere teza potrivit careia , edificarea cunoasterii implica un nesfarsit proces ,,du-te vino'' de selectie a anumitor fapte in scopul nu numai dea ameliora imaginea initiala, ci si de a o inlocui. Neincetatul ,,du-te vino'' dintre idei si fapte sugereaza indiscutabil noi ipoteze , iar acestea la randul lor ne conduc la recunoasterea de noi fapte
1)simandan, Matei - 2002, Perspective critice in filosofia stiintei economice, Cluj-Napoca, Editura Dacia
2)Schumpeter, Joseph - 1993-stiinta si ideologie ,in D. Hausman(ed.), Filosofia stiintei economice , Bucuresti, Editura Humanitas, pag. 236-249
3)Mihailescu, Ioan - 1993, Protestantism si capitalism , postfata la vol. Max Weber, Etica protestanta si spiritul capitalismului, Bucuresti, Editura Humanitas
4)Mannheim, Karl - 1956,Ideologie et utopie, Paris, Marcel Riviere
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
