Promovarea creșterii economice și a dezvoltării sociale

Ideea adoptarii conceptului de dezvoltare durabila in turism a aparut la inceputul anilor' 90

luand astfel nastere turismul durabil - o ramura ce a capatat rapid importanta atat in domeniile

academic si de cercetare, cat si in practica /activitatea /industria turistica.

Din principiu, turismul durabil se disociaza de turismul de masa si se asociaza partial cu forme

de turism alternativ, contemporan (post mase).

Turismul durabil se defineste ca fiind: " o abordare pozitiva cu intentia de a reduce tensiunile

si frictiunile create de complexitatea interactiunilor dintre industria turistica, turisti, mediul natural si

comunitatile locale ca gazde ale turistilor" (Journal of Sustainable Tourism, 1993).

Documentul Beyond Green Horizon (Tourism Concern, 1992), defineste turismul durabil astfel:

" turismul si infrastructura aferenta care atat in prezent cat si in viitor: opereaza productiv intre

limitele capacitatii de regenerare a resurselor naturale; recunoaste contributia adusa de oameni si

comunitatile locale, de obiceiuri si moduri de viata la experienta turistica; accepta faptul ca populatia

trebuie sa beneficieze in mod egal de profitul economic din turism la baza caruia sta dorinta lor de a fi

gazde pentru turisti".

In publicatia O.M.T. "Turismul in anul 2010" se specifica urmatoarele: turismul durabil

dezvolta ideea safisfacerii nevoilor turistilor actuali si a industriei turistice si, in acelasi timp, a

protejarii mediului si a oportunitatilor pentru viitor. Se are in vedere satisfacerea tuturor nevoilor

economice, sociale, estetice etc., ale "actorilor" din turism, mentionandu-se integritatea culturala,

ecologica, diversitatea biologica si toate sistemele ce sustin viata.

La nivel macroeconomic, conceptul de turism durabil nu a avut inca un impact major. OMT a

realizat un set de recomandari privind dezvoltarea turismului in zonele protejate. Conceptul de turism

durabil a devenit la ora actuala mult mai popular la nivel microeconomic, prin oferirea alternativei

turismului verde (ICT, 1997).

Turismul durabil si ecoturismul in lume

Ecoturismul ca forma de turism a aparut odata cu nevoia oamenilor de a se retrage in natura si

de vizita si cunoaste zonele naturale care se bucura sau nu de un statut national sau international de

protectie.

Ecoturismul include patru elemente fundamentale ( Wallace G. N. , Ecotourism)

1. notiunea de miscare/calatorie dintr-o locatie in alta;

2. ecoturismul este sau ar trebui sa fie bazat pe natura;

3. ecoturismul este condus de principul conservarii;

4. ecoturismul are un rol educativ

Definitie

"Ecoturismul inseamna calatoria de cele mai multe ori in tari in curs de dezvoltare spre zone

naturale relativ nederanjate pentru studiu, relaxare sau asistenta voluntara (voluntariat) care are in

vedere insusi flora , fauna, formele geologice si ecosistemele dintr-o zona precum si oamenii care

traiesc in imprejurimi, nevoile lor, cultura si relatia lor cu pamantul." (Swanson)

O data cu dezvoltarea ecoturismului pe plan mondial a aparut si recunoasterea beneficiilor

acestei forme de turism ca "mecanism" optim de valorificare a resurselor turistice sau peisagistice.

Aceste caracteristici ale ecoturismului au reprezentat motivul pentru care Natiunile Unite au declarat

anul 2002 "Anul International al Ecoturismului".

Atentia de care se bucura aceasta forma de turism din partea Natiunilor Unite pleaca de la

recunoasterea potentialului ecoturismului ca un instrument de dezvoltare durabila care poate duce la

realizarea celor 3 obiective importante ale Conventiei de la Rio, si anume:

- conservarea diversitatii biologice si ecologice;

- promovarea utilizarii durabile a biodiversitatii prin generarea de venituri, locuri de munca si

oportunitati de afaceri in ecoturism;

- distribuirea echitabila a beneficiilor rezultate din ecoturism catre populatia si comunitatile locale.

296

In 1991, FNNPE (Federatia Parcurilor Nationale si Naturale din Europa) a format un Grup de

Lucru care sa examineze turismul durabil in relatie cu zonele protejate din Europa. Scopul infiintarii

acestui grup a fost acela de a elabora linii directoare pentru dezvoltarea unui turism durabil in si in

jurul zonelor protejate si recomandari de masuri si actiuni pentru organizatii internationale, guverne

nationale, sectorul turistic si managerii zonelor protejate.

FNNPE a trecut recent in revista turismul in si in jurul ariilor protejate si a concluzionat ca

turismul si conservarea pot fi deseori compatibile, reciproc avantajoase, dar numai daca este practicat

intr-un mod durabil in ariile potrivite. Actiunile care urmeaza reies din raportul FNNPE, "Loving them

to Death - turismul durabil in parcurile nationale si naturale din Europa, 1993".

Guvernele nationale ar trebui sa implice administratorii ariilor protejate si industria turismului

in dezvoltarea si implementarea planurilor pentru turismul durabil. Acestea ar trebui sa fie parte din

strategiile nationale de dezvoltare durabila si ar trebui incluse in planurile individuale de management

ale ariilor protejate.

Masurile de care trebuie sa beneficieze ariile protejate includ:

a) transformarea dezvoltarii existente nondurabile in forme mai durabile;

b) stabilirea standardelor durabile pentru noile dezvoltari, in special in mediile sensibile;

c) desemnarea unor zone pentru diferite grade de turism bazate pe capacitatea portanta a ariilor

protejate, incluzand sanctuare si zone linistite, ca zone potrivite pentru diferite niveluri de folosinta

turistica si de dezvoltare;

d) reducerea poluarii si decongestionarea traficului de vacanta;

e) evitarea turismului si a recreerii excesive in ariile protejate;

f) asigurarea ca din turism beneficiaza si comunitatile locale;

g) asigurarea de ajutoare si resurse pentru aplicarea din timp a planurilor;

h) pregatirea managerilor ariilor protejate in turismul durabil.

Totodata ar trebui sa se revizuiasca si, daca este nevoie, sa se imbunatateasca legislatia

referitoare la turism, si in special:

a) sa dea managerilor ariilor protejate puterea de a controla dezvoltarea turismului;

b) sa ceara evaluarea completa din punct de vedere ecologic a propunerilor care privesc ariile

protejate;

c) sa conlucreze cu industria turismului si sa ceara ca pagubele ecologice create de turismul din trecut

sa fie reparate si sa se adopte tehnici manageriale pentru a face viitoarea utilizare durabila.

Ar trebui sa se incurajeze schemele de pionierat in turismul durabil, de exemplu prin:

imprumuturi, subventii sau taxe de concesiune pentru fermieri si comunitatile locale pentru infiintarea

de mici intreprinderi care sa foloseasca ariile protejate intr-un mod adecvat;

a) proiecte administrative, pentru a arata abordarea inovatoare a turismului, adecvate economiilor

locale;

b) folosirea fondurilor PHARE si a celor nationale pentru turism, pentru a incuraja turismul durabil in

blocul tarilor est europene.

FNNPE a definit turismul durabil astfel: ,,Toate formele de dezvoltari turistice, management si

activitati turistice care mentin integritatea ecologica, sociala si economica si bunastarea resurselor

naturale si culturale".

Turismul durabil in si in afara ariilor protejate necesita: