Economia - Formă a acțiunii umane

In analiza activitatii economice se porneste de la om si nevoile sale. Notiunea de nevoie sau de trebuinta umana desemneaza, in acceptiunea cea mai generala, sentimentul de privatiune acompaniat de dorinta de a o face sa dispara.

Lipsa sau privatiunea desemneaza nevoia inca nesatisfacuta; ea naste dorinta ca stare psihologica a celui care crede ca ii lipseste ceva.

Pe plan economic, sentimentul privatiunii conduce la a dori un bun material sau serviciu. Nevoile umane constituie impulsul tuturor activitatilor umane, iar satisfacerea lor - scopul acestora.

Clasificarea nevoilor

- In functie de cele trei dimensiuni ale fiintei umane (biologica, sociala si rationala), nevoile pot fi clasificate ca:

- Fiziologice (somatice, care tin de existenta fiecarui om in raporturile lui cu mediul natural);

- Sociale, de grup (cele resimtite de oameni ca membri ai diferitelor sociogrupuri);

- Rationale;

- Spiritual-psihologice (care decurg din trasaturile interioare ale oamenilor si care devin tot mai importante pe masura progresului lor instructiv si moral).

- In functie de gradul dezvoltarii economice si de nivelul de cultura si

civilizatie, pot fi:

- de baza sau inferioare;

- complexe sau superioare.

Trasaturile nevoilor

Nevoile umane se caracterizeaza prin anumite trasaturi, fiecare caracteristica reflectand, in fapt, un principiu economic esential:

a) sunt nelimitate ca numar- aparitia de noi trebuinte pe masura

satisfacerii celor vechi si in continuarea lor ;

b) sunt limitate in capacitate- satisfacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei cantitati date dintr-un bun ceea ce face ca intensitatea resimtirii unei nevoi sa scada;

c) sunt concurente- unele nevoi se extind in detrimentul altora, ca se

inlocuiesc, se substituie intre ele ;

d) sunt complementare- adica evolueaza in sensuri identice;

e) orice nevoie se stinge momentan prin satisfacere

NEVOILE UMANE sunt preferinte, dorinte, resimtiri, asteptari ale oamenilor de a avea, de a fi, de a sti si de a crede, respectiv de a-si insusi bunuri, toate acestea fiind conditionate si devenind efective in functie de nivelul dezvoltarii economico-sociale (conditionare obiectiva) si de nivelul de dezvoltare a individului (conditionare subiectiva).

Interesele economice

Manifestari constientizate ale nevoilor umane devenite mobiluri si care determina anumite comportamente in vederea realizarii performantelor economice necesare dobandirii bunurilor capabile sa satisfaca nevoi. Acestea pot fi: personale, de grup, generale; private, publice; curente, de perspectiva; regionale, nationale etc.

Armonizarea diferitelor interese se poate asigura printr-un cadru democratic de functionare a economiei si societatii.

Resursele economice

In realizarea activitatii lor, oamenii au in vedere nu numai scopurile ei, conform carora o orienteaza, ci si resursele care pot fi utilizate in vederea atingerii scopurilor urmarite.

- Din punct de vedere cantitativ, structural si calitativ, resursele pot fi impartite astfel:

- Resursele naturale- premisa si sursa satisfacerii celei mai mari parti a nevoilor umane este natura;

- Resurselor umane- ce au ca rol desprinderea resurselor naturale din mediul lor in vederea folosirii ;

- Resursele informationale, folosite in scopuri de cunoastere, decizie sau actiune ;

- Din punct de vedere al prelucrarii, resursele se impart in:

- Resursele primare sau originare ce cuprind resursele naturale impreuna cu potentialul demografic

- Resursele derivate formate pe baza primelor, ce potenteaza eficienta cu care sunt utilizate toate resursele.

RESURSELE ECONOMICE reprezinta totalitatea elementelor si imprejurarilor utilizate - direct sau indirect - sau utilizabile ca premise la producerea si obtinerea de bunuri economice.

RARITATEA exprima relatia de interdependenta intre cantitatea, calitatea si structura resurselor, pe de o parte, si, volumul, structura si intensitatea nevoilor pe de alta parte, stare de tensiune permanenta, dar cu grade de intensitate diferite intre resursele (inclusiv bunurile economice) limitate si nevoile nelimitate privite agregat.

Frontiera posibilitatilor de productie

Frontiera posibilitatilor de productie pune in evidenta - intr-un orizont scurt de timp - diferitele alternative posibile de productie a doua bunuri economice care pot fi obtinute prin utilizarea deplina si eficienta a unor resurse economice disponibile. Prin intermediul sau se cerceteaza combinatiile posibile de a produce doua bunuri prin folosirea integrala si eficienta a resurselordisponibile la un moment dat.

Panta FPP are o inclinatie negativa, deoarece intr-o economie, in care se folosesc deplin si eficient resursele, pentru a produce mai mult dintr-un buneste posibil doar daca se produce mai putin din celelalte, in conditiile in care toate resursele de care dispune un agent economic sunt utilizate eficient iar tehnologiile nu se modifica.

Alegere In conditiile in care resursele, respectiv veniturile, sunt limitate, agentii economici se confrunta permanent si continuu cu alegerea destinatiilor sumelor cheltuite, adica alegerea alternativelor de utilizare a resurselor pentru satisfacerea nevoilor. Fiecare agent economic trebuie sa stabileasca unele prioritati insatisfacerea nevoilor.

Alegerea este posibila deoarece resursele au utilizari alternative, putand fi cheltuite corespunzator optiunilor respectivei persoane.

Insuficienta resurselor in raport cu nevoile, conjugata cu existenta mai multor alternative de folosire a resurselor fac ca alegerea uneia dintre ele sa fie insotita de sacrificarea celorlalte.

LEGEA RARITATII consta in aceea ca volumul, structura si calitatea resurselor evolueaza mai incet decat volumul, structura si intensitatea nevoilor umane. Altfel spus, exista un ecart intre nevoile nelimitate resimtite de catre oameni si resurse, care raman limitate, insuficiente.

COSTUL OPORTUNITATII (al sansei sacrificate) consta in pretuirea, aprecierea (in expresie fizica si/sau monetara) acordata celei mai bune dintre sansele sacrificate atunci cand se face o alegere, cand se adopta o decizie de a produce, a cumpara, a intreprinde o anumita actiune dintr-o plaja posibila. El masoara "castigul obtinut" prin "pierderea" celei mai bune dintre variantele sacrificate.

Problema generala a economiei

Preocuparea dintotdeauna a oamenilor de a alege resursele pentru satisfacerea cat mai buna a nevoilor constituie problema generala a economiei. Aceasta poate fi conturata si evidentiata prin raspunsurile care se dau intrebari vitale cu care se confrunta orice agent economic:

- ce si cat sa produca ?

- cum sa produca ?

- pentru cine sa produca ?

Fiecare punct de pe curba concava a FPP indica un anume nivel din fiecare gen de bun produs.

1.2. ECONOMIA - FORMA PRINCIPALA A ACTIUNII SOCIALE

ACTIVITATEA ECONOMICA - domeniu fundamental si complex al activitatii umane. Cuprinde ansamblul faptelor, actelor si reactiilor oamenilor, concretizate in comportamente si deciziile de atragere si folosire a resurselor economice rare, in vederea producerii, distributiei, schimbului si consumului, in functie de nevoile si interesele lor.

Productia

Ansamblul operatiunilor care vizeaza activitati economice ce constau in obtinerea de bunuri economice destinate satisfacerii nevoilor umane.

Schimbul

Componenta a activitatii economice care cuprinde activitatile de distribuire in spatiu a bunurilor materiale pe calea vanzarii - cumpararii sau pe alte cai, depozitarea si pastrarea acestora, precum si schimbul de servicii intre participantii la viata economica.

Repartitia

Activitati economice prin care bunurile materiale si serviciile sunt orientate prin intermediul pietei spre destinatiile lor, precum si procesele de distribuire si redistribuire prin care veniturile se repartizeaza participantilor la diferitele activitati.

Consumatia - Folosirea efectiva a bunurilor.

Sectoare economice

Domenii diferite de activitate economica si/sau sociala dintr-un stat, o organizatie sau o institutie. La nivelul intregii economii, notiunea desemneazaun ansamblu de intreprinderi care exercita aceeasi activitate economica principala. Distinctia curenta, bazata fie pe dinamici ale ritmului cresterii productivitatii, fie pe fazele istorice ale dezvoltarii (teoria valurilor),

1. D.ALEXANDRESCO, Principiile dreptului civil roman, vol.IV, Bucuresti, 1926, p.645

2. C.BARSAN, M.GAITA, M.M.PIVNICERU, Drept civil. Drepturi reale, Institutul European, Iasi, 1997, p.222-223

3. GH.BELEIU, Drept civil. Teoria generala, Bucuresti, 1987, p.228, 233, 234, 235, 239, 241, 243-244, 279, 308-309, 318, 323, 339, 340

4. GH.BELEIU, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil, Bucuresti, 1995, p.197

5. GH.BELEIU, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editia a IV-a adaugita si revazuta, Editura "Sansa" SRL, Bucuresti, 2000, p.225, 226, 227-228, 229, 230-232, 232-233, 236-237, 240-241, 251, 254, 259, 266, 268, 269-270, 273, 278-279

6. G.BOROI, Drept civil. Teoria generala, Editura ALL, Bucuresti, 1997, p.205

7. G.BOROI, Drept civil. Partea generala, Editia a II-a, Editura ALL Beck, Bucuresti, 1999, p.261, 262, 263-264, 264-266, 268, 271, 272, 273, 275, 279, 280, 281, 282, 285-286, 287, 290-291, 292, 294, 295, 297, 299, 300-301

8. G.BOROI, Drept civil. Partea generala. Persoanele, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2001, p.254-306

9. G.BOROI, D.RADESCU, Codul de procedura civila comentat si adnotat, Editura All, Bucuresti, 1994, p.181

10. M.B.CANTACUZINO, Elementele dreptului civil, Editura "Cartea Romaneasca", Bucuresti, 1921, p.404-405

11. ST.CARPENARU, "Dreptul de mostenire" in Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire, Univ. Bucuresti, 1983, p.513

12. D.CHIRICA, Drept civil. Succesiuni, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p.216-217

13. V.M.CIOBANU, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol.I. Teoria generala, Editura National, Bucuresti, 1996, p.299-300

14. P.M.COSMOVICI, Tratat de drept civil, vol.I. Partea generala, 1989, p.304, 339, 347-348

15. P.M.COSMOVICI, Drept civil. Introducere in dreptul civil, Editura All, Bucuresti, 1994, p.164, 173, 184, 187

16. M.COSTIN, Dictionar de Drept Civil, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980, p.395, 459, 511

17. FR.DEAK, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Editura Actami, Bucuresti, 1996, p.132, 330, 445-448