Echilibru economic

Din punct de vedere teoretic, echilibrul la nive! macroeconomic reflecta acea stare a economiei in care, toate pietele sunt simultan in echilibru, fara existenta excesului de cerere sau de oferta.

in conditiile economiei de piata, echilibrul economic se manifesta sub forma unei stari proprii pietei, generata de actiunea agentilor economici in calitatea lor de producatori-vanzatori si de cumparatori-consumatori. Agentii economici producatori urmaresc maximizarea profiturilor lor, in timp ce agentii economici consumatori satisfacerea trebuintelor lor. De aici si reiese esenta conceptului de echilibru economic general.

Echilibrul economic general exprima acea stare spre care tinde piata nationala in ansamblul sau (piata bunurilor economice, piata muncii, piata monetara si piata capitalului) caracterizata printr-o concordanta relativa a cererii si ofertei agregate, decalajele dintre fortele pietei nedepasind anumite limite considerate normale, nesemnificative pentru producerea de dificultati, de dezechilibre.

Echilibrul economic se manifesta sub o multitudine de forme, care se clasifica dupa anumite criterii:

a)dupa modul de manifestare in timp se distinge: echilibrul economic static, care se caracterizeaza prin absenta schimbarilor si este considerat doar o ipoteza, neexistand practic in realitate si echilibrul economic dinamic, ce se manifesta prin modificarea permanenta a raporturilor dintre fortele care se confrunta, concordanta lor realizandu-se in timp, ca tendinta dominanta si care poate fi privit ca un echilibru pe termen scurt (se manifesta in conditiile unor schimbari nesemnificative sau al modificarii unor restrictii posibil de ameliorat pe termen scurt) si pe termen lung (admite posibilitatea schimbarilor in Coate variabilele sistemului, progresul tuturor factorilor de productie, ceea ce presupune depasirea unor dezechilibre temporare prin atragerea unor forte de compensare existente in sistem sau in afara lui);

din punctul de vedere al sferei de cuprindere (al pietelor Ia care se refera), echilibrul economic poate fi partial si

general;

in raport cu nivelurile agregarii economiei nationale se distinge: echilibrul microeconomic, care se refera la

nivelul verigilor primare, al agentilor economici si al unitatilor administrativ-teritoriale de baza; echilibrul mezoeconomic,

care se refera la structurile de ramura ,si zone teritoriale (judete, landuri etc); echilibrul macroeconomic, care integreaza

agregat primele doua forme de echilibru pe ansamblul economiei nationale si al teritoriului national;

in functie de continutul proceselor economice si de modul de exprimare a rezultatelor se distinge: echilibrul

economic material, care exprima acea stare de concordanta relativa intre volumul, structura si calitatea productiei (oferta

globala), pe de o parte, si nevoile de consum final si de productie (cerere globala), sub aspect cantitativ, structural si calitativ,

pe de alta parte (de ex., pentru a asigura o anumita cantitate de energie electrica e necesara o cantitate determinata de

combustibil, intr-o anumita structura si putere calorica); echilibrul economic valoric, care exprima concordanta relativa intre

diferite structuri valorice ale rezultatelor economice, intre acestea si eforturile depuse, si in cadrul caruia se disting

urmatoarele forme speciale: echilibrul banesc (monetar), care exprima concordanta relativa dintre expresia baneasca a

volumului de bunuri economice existente pe piata si cantitatea de bani aflata in circulatie; echilibrul financiar, care reflecta

concordanta relativa intre sursele financiare si necesitatile de plata ale agentilor economici; echilibrul bugetar, care reflecta

concordanta relativa intre veniturile si cheltuielile bugetare; echilibrul valutar, care evidentiaza concordanta relativa intre

incasarile si platile in valuta; echilibrul resurselor de munca, care exprima concordanta relativa dintre cantitatea, structura si

calitatea factorului uman activ disponibil si necesitatile de resurse de munca ale utilizatorilor (mai ales ale unitatilor

economice).

in unitatea lor, aceste forme concrete de manifestare a echilibrului economic asigura desfasurarea procesului cresterii economice, concretizat in sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice.

Starea de echilibru economic este o expresie a compatibilitatii, a concordantei relative a deciziilor luate de agentii economici producatori si, respectiv, consumatori, aceasta mentinandu-se intr-o anumita perioada de timp, pana in momentul in care intervin factori perturbatori, cu actiune contrarie.

Pentru ca economia unei tari sa se afle in stare de echilibru este necesara respectarea anumitor conditii, in cazul diferitelor piete:

a)in cazul pietei bunurilor economice oferta agregata de marfuri si servicii trebuie sa fie egala cu cererea agregata de marfuri si servicii;

b)in cazul pietei monetare oferta monetara agregata trebuie sa fie egala cu cererea monetara agregata;

c)in cazul pietei muncii oferta de locuri de munca trebuie sa fie egala cu cererea de locuri de munca la nivel macroeconomic.

Echilibrul economic general sau echilibrul macroeconomic caracterizeaza, asadar, acea situatie generala a economiei unei tari in care proportiile si corelatiile dintre marimile sau variabilele macroeconomice permit desfasurarea normala a fluxurilor reale si monetare in economie, o functionare performanta a sistemului care da satisfactie subiectilor economici. In raport de aceasta stare a economiei, a pietei nationale in ansamblu, sunt formulate si obiectivele politicii macroeconomice spre care tind toate tarile: o crestere economica pozitiva si durabila, ocuparea deplina a fortei de munca, stabilitatea nivelului general al preturilor, balante comerciale si de plati externe echilibrate pe termen mediu si lung.

Economia in orice tara este dominata de dezechilibrare. Dezechilibrele economice sunt expresia modificarilor limitelor resurselor si tehnologiilor, a restrictiilor consumatorilor privind cumpararea de bunuri si servicii, inclusiv a unor greseli de politica economica generala pe termen lung, reflectand neconcordanta dintre cererea si oferta agregata. Dinamica fortelor care se interactioneaza c