Abordări moderne de gestiune a serviciilor publice

O lunga perioada de timp s-a considerat ca gestionarea serviciilor publice poate fi facuta numai de catre persoanele juridice de drept public. Aceast lucru s-a perimat odata cu mutatiile produse de revolutia industriala, care a adus cu sine necesitatea acoperirii unei game crescande si tot mai diversificata de servicii pe care statul si colectivitatile locale nu le mai pot asigura.

In prezent exista mai multe moduri de a gestiona un serviciu public, fie de catre o persoana publica (stat, comunitati locale, institutii), fie de catre o persoana privata (fizica sau juridica).

Persoana publica poate gestiona un serviciu fie in regie proprie, fie printr-o institutie specializata.

Persoanele private pot gestiona un serviciu public in mai multe moduri:

- in baza unui contract administrativ;

- in temeiul unui contract de locatie;

- prin imputernicirea data de autoritatea administratiei publice locale sau mai bine spus prin delegare;

- prin concesionare (trebuie facuta distinctia fata de arendarea recunoscuta in legislatia altor state, dar interzisa in Romania).

In afara unor dipozitii contrare, autoritatile administratiei publice locale actioneaza atat in beneficiul statului, cat si al colectivitatilor locale si au posibilitatea de a alege una din aceste forme de gestiune.

Autoritatile administratiei publice locale au dreptul de a incredinta gestiunea unui serviciu public intuitu personae indiferent daca agentul este public sau privat. Desigur aceasta nominalizare a prestatorului de servicii trebuie facuta potrivit unei proceduri (ex: licitatia).

Incredintarea unui serviciu public catre o persoana publica sau privata trebuie sa respecte transparenta, sau altfel spus, publicitatea necesara pentru a pune candidatii interesati in concurenta si a permite celui mai bun sa obtina gestiunea. Chiar si in legislatia comunitara s-a stipulat obligatia tranparentei in toate cazurile in care urmeaza a se incheia "contracte de delegare" (G. Lebreton, DAG, p. 115).

Inainte de a trece la prezentarea modalitatilor de gestiune a serviciilor publice am considerat ca este oportun sa explic diferenta conceptuala dintre termenii de gestiune si cel de management, intrucat nu rareori, aceste concepte sunt confundate.

Este foarte important sa se faca distinctia intre cei doi termeni des intalniti in literatura de specialitate, si anume, termenul de gestiune si termenul de management. Daca citim in dictionarul explicativ al limbii romane (DEX) vom vedea ca termenul de gestiune provine din limba latina (gestio, -onis), preluat mai tarziu in limba franceza (gestion) si are in vedere administrarea bunurilor unei intreprinderi, institutii sau persoane; raspunderea pastrarii bunurilor si a manuirii fondurilor unei intreprinderi, institutii sau persoane; ansamblu de operatii privind primirea, pastrarea si eliberarea unor bunuri materiale apartinand altcuiva; (concr.) totalitate a bunurilor incredintate cuiva in vederea administrarii lor. Conform DEX termenul de management provine din limba engleza (management) si are mai multe definitii: 1.Activitatea si arta de a conduce. 2.Ansamblul activitatilor de organizare, de conducere si de gestiune a intreprinderilor. 3.Stiinta si tehnica organizarii si conducerii unei intreprinderi. Cu toate acestea, in literatura de specialitate, termenul de management este prezentat ca derivand de la latinescul "manus" (mana) si reprezinta ca expresie literara "manevrare" sau "pilotare". Managerul este cel care se ocupa cu pilotarea, cu conducerea.

De la latinescul ,,manus" s-a format in franceza ,,manege" de unde a fost imprumutat in engleza, aparand cuvintele derivate manager si management, ceea ce inseamna conducator si conducere.

Deci, din punct de vedere etimologic, management inseamna a conduce in mod eficient.

Management este un termen (expresie) englezesc (~asca) cu semantica deosebit de complexa. Complexitatea semantica a termenului este determinata de sensurile sale multiple, intre acestea amintim :

1. managementul se constituie ca o stiinta, adica un ansamblu organizat si coerent de concepte, principii, metode si tehnici prin care se explica fenomenele si procesele in conducerea organizatiilor.

2. managementul reprezinta de asemenea, o arta, care reflecta latura sa pragmatica si consta in maiestria managerului de a aplica la realitatile practice concrete, in conditii de eficienta, cunostintele stiintifice pe care le detine.

3. managementul reprezinta o stare de spirit specifica, reflectata de un anumit fel de a vedea, a dori, a cauta si accepta progresul.

Termenul de management s-a impus in ultima jumatate a secolului XX gratie lucrarii lui James Burnham The Managerial Revolution publicata in 1941. El impune in mod categoric notiunea de manager ca vector al inovatiei si progresului. Ideea noua, de mare valoare si actualitate pusa in circulatie cu aceasta ocazie, este aceea ca "orice societate, indiferent de regimul ideologic", politic sau juridic are nevoie de manageri daca vrea ca economia ei sa prospere in ritm novator si creator.

Daca facem apel la definitiile date de specialisti constatam ca managementului i se dau multiple sensuri, dupa cum urmeaza :

Wiliam Newman, defineste managementul ca directionare, conducere si control ale eforturilor unei grupe de indivizi in vederea realizarii unui scop comun. Un bun conducator este acela care face ca grupa sa atinga scopurile sale cu un minim de cheltuieli de resurse.

A. Macknesie apreciaza ca managementul este procesul in care managerul opereaza cu trei elemente principale: idei, lucruri si oameni realizand obiectivul prin altii.

Dupa Jean Gerbier, managementul inseamna organizare, arta de a conduce, de a administra.

H. Johannsen defineste managementul ca fiind arta sau stiinta de a directiona, dirija si administra munca altora pentru a atinge obiectivele stabilite, procesul de luare a deciziilor si de conducere.

Pentru economist, managementul este un factor de productie care priveste organizarea si coordonarea celorlalti factori (pamant, munca, capital), pentru obtinerea maximului de eficienta, procesul social care implica responsabilitatea pentru planificarea si reglementarea eficienta a activitatii unei organizatii.

Desigur, au fost date si se vor mai da multe definitii managementului. Din acest motiv consider ca managementul, ca actiune practica, desemneaza un sistem de principii, cerinte, reguli si metode de conducere precum si talentul de a le aplica.

Tinand cont de cele prezentate mai sus putem afirma ca managementul reprezinta un complex de actiuni desfasurate cu scopul de a asigura functionarea normala, eficienta a colectivitatilor umane organizate (intreprinderi, institutii publice, organizatii politice, unitati de invatamant) in ansamblul lor cat si a fiecarei verigi structurale componente. El are ca scop atingerea obiectivului organizatiei in conditiile utilizarii judicioase a resurselor materiale, umane, financiare etc. de care dispune