Drept comunitar

Dreptul comunitar poate fi definit ca ansamblul de reguli juridice ce guverneaza organizarea si functionarea institutiilor comunitare, precum si aplicabilitatea regulilor in domeniile de activitate economica prevazute de Tratatele comunitare.

Dreptul comunitar, conform Curtii de Justitie a CE, este distinct de sistemele de drept nationale, acesta impunandu-se statelor membre, resortisantilor lor si tribunalelor nationale.

Dreptul comunitar este considerat un drept nou, propriu fiecarui stat membru, dar si comun tuturor statelor membre.

Caracterele dreptului comunitar:

- Dreptul comunitar are aplicabilitate imediata;

- Dreptul comunitar are aplicabilitate directa;

- Dreptul comunitar are un efect direct vertical si direct orizontal;

- Dreptul comunitar are prioritate fata de alte norme juridice;

3.1. APLICABILITATEA IMEDIATA A DREPTULUI COMUNITAR

Dreptul comunitar consacra principiul monist privind relatiile ce trebuie sa existe intre el si dreptul national al statelor membre. Principiul monist este fundamentat pe pe ideea unitatii ordinii juridice.

Norma juridica internationala se aplica imediat in ordinea interna a statului, fara nici o receptare sau transformare.

Principiul dualist, aplicat de multe sisteme de drept ale tarilor europene, considera ca ordinea juridica internationala si ordinile juridice nationale sunt doua sisteme independente si separate, care coexista in paralel.

Principiul monist este consacrat fragmentar sau implicit in art. 189 si 177 CEE, dar el deriva in special din insasi natura Comunitatilor Europene, adica din ansamblul sistemului Tratatelor institutive.

Statele membre isi conserva libertatea de a aplica in sistemul lor national conceptia dualista in relatia lor cu orice parteneri straini, in timp ce, in raporturile cu Comunitatea Europeana, dreptul comunitar originar si derivat este imediat aplicabil in ordinea lor juridica interna. Curtea de justitie a subliniat ca ,,dreptul comunitar face parte integranta din ordinea juridica aplicabila pe teritoriul fiecarui stat membru".

Sistemul de relatii intre dreptul comunitar si dreptul intern al statelor membre produce urmatoarele consecinte:

1.dreptul comunitar este integrat de plin drept in ordinea juridica a statelor membre, fara a fi necesar nici o formula speciala de introducere sau receptare;

2.normele comunitare isi au locul in ordinea juridica interna ca si drept comunitar insa de la adoptarea lui;

3.judecatorul national este obligat sa aplice normele comunitare ca si propriile sale norme nationale.

Receptarea si aplicarea dispozitiilor Tratatelor institutive in ordinea juridica interna a statelor membre a pus inca de la inceput problema neutralizarii efectelor sale. Neutralizarea efectelor unei receptari formale a Tratatelor institutive sau a Tratatelor comunitare permite in tarile cu sisteme dualiste sa impuna judecatorului national aplicarea prevederilor acestor angajamente chiar daca ele nu au fost supuse unei receptari cel putin formale conform normelor constitutionale interne interne ale acelui stat.

In tari cu traditii dualiste (Belgia, Italia, Germania) a fost nevoie de o interventie parlamentara pentru a autoriza executivul sa ratifice Trattatele institutive si apoi sa le incorporeze in dreptul intern.

Curtea de Justitie a luat o pozitie ferma, considerand ca receptarea Tratatelor institutive (in tarile cu conceptie dualista) nu are ca efect transformarea lor in norme nationale si, drept urmare, judecatorul national trebuie sa le aplice ca norme de drept comunitar.

In ceea ce priveste receptarea normelor de drept derivat (adoptat prin activitatea normativa a institutiilor comunitare ) sau a celor ce rezulta din relatiile externe ale Comunitatilor, principiile teoriei dualiste isi pierd aproape in intregime putere de a departaja. Normele de drept derivat, datorita pozitiei organului de la care emana, se aplica imediat in ordinea juridica nationala, fara a avea nevoie de vreo transformare sau un act de aplicare. Ele nici nu trebuie publicate in statele membre, din moment ce intra in vigoare fie la data prevazuta sau calculabila, fie in a 20-a zi de la publicarea lor in J.O.C.E.

In ceea ce priveste regulamentele, C.J.C.E nu numai ca a interzis receptarea lor in ordinea juridica interna a statelor membre, dar si a condamnat-o cu vehementa.

Pentru directive si decizii adresate statelor membre sunt solicitate masuri nationale de aparare. Asa-numitele ,,masuri nationale de aplicare" rezerva autoritatilor nationale doar o competenta de executare ce nu are nici o legatura si nici nu pune in discutie competenta lor de receptare. In privinta directivelor si deciziilor, autoritatile nationale au doar obligatia de a adopta masurile interne care sa permite atingerea rezultatelor scontate, fara a se preocupa daca actele comunitatre mentionate au fost sau nu receptate legal in ordinea juridica interna. Aceste acte comunitare beneficiaza de aplicabilitate imediata prin simpla lor publicare in J.O.C.E. si deci sunt integrate ordinii publice interne a statelor membre.