Criminalistică

Fazele identificarii criminalistice sunt doua faze principale".

a. In prima faza, cunoscuta sub mai multe denumiri, dar avand acelasi continut, are loc delimitarea grupului (genului sau categoriei) caruia ii apartine obiectul scop al identificarii

b. In faza a doua se finalizeaza procesul de identificare, prin individualizare sau determinarea obiectului concret, aflat in raport cauzal cu fapta cercetata. Metodologia identificarii criminalistica. Metoda principala la care se recurge in identificarea criminalistica a unei per soane, obiect sau fenomen, aflat in legatura cauzala cu un fapt juridic este exami narea comparativa.

Compararea elementelor caracteristice generate si particulare, exterioare sau de continut, reflectate in urma descoperita la fa|a locului, cu elementele caracteristice ale persoanelor sau obiectelor cuprinse in sfera cercetarii face necesara, in prealabil, o analiza si sinteza a acestora Fundamentul metodologic al identificarii. Fundamentul metodologic al identificarii criminalistice consta, dupa cum se subliniaza in literatura de specialitate, in "selectare si comparare"". Aceasta presupune, a?a cum s-a vazut mai sus, ca procesului identificarii criminalistice ii sunt proprii doua faze:

a.In prima faza este determinat grupul persoanelor sau obiectelor suspecte, pe baza unor elemente caracteristice asemanatoare, fiind excluse cele cu particularitati deosebite, evident conrrarii celor reflectate in urme, sau in mijloacele materiale de proba.

b.In faza a doua este adancita examinarea comparativa a caracteristicilor asemanatoare, in scopu! stabilirii coincidentei sau concordantei intre trasaturile re flectate in urma si cele reflectate de modelele de comparatie, precum si a deosebirilor sau neconcordantei intre acestea ajungandu-se astfel, fie la obiectul cautat, fie la excluderea celor care prezentau numai elemente asemanatoare.

Efectuarea examenului comparativ.

Examinarea se efectueaza, de regula, pe baza unor modele de comparatie (mo-dele tip) create experimental.Pentru obfinerea modelelor de comparatie este nccesar sa fie respectate ur-matoarele cerinte1:

a. Sa se cimoasca cu exactitate persoana sau obieclul de la care provin.

b. La obtinerea modelelor de comparatie sa se find seama, atdt cat este posibil, de conditiile in care s-a format urma la fata locului.

c. Urma si modelele tip de comparatie sa contind suficienle elcmente caracteristice de individualizare a factorului creator, in primul rand elemente de ordin

calitativ.

d. Folosireade modele similare, avand aceeasi provenientdm momentul examinarii comparative2.

CAPITOLUL III

Metode de examinare microscopica

Examinarea optica. Investigatiile criminalistice de laborator impun folosirea de metode sau mijloace tehnico-stiintifice necesare atat vizualizarii sau revelarii unor detalii caracteristice, pe baza carora se poate desfasura procesul de identificare a persoanelor si obiectelor, cat si efectuarii determinarilor calitative si cantitative.

Se stie ca sub 1mm acuitatea vizuala a ochiului se reduce considerabil, in cel mai bun caz ea nedepasind 1/10mm1. Potrivit calculelor efectuate pana in prezent, in cazul vederii monoculare puterea de separare sau de rezolutie a ochiului nostru este de cca. 0,075mm, iar in ipoteza vederii binoculare, nu mai pot fi percepute spatial obiecte sau detalii situate la un interval mai mic de 0,1mm2. Din aceasta cauza este firesc sa se apeleze la instrumente care sa faca vizibile caracteristicile existente dincolo de limitele mentionate.

Lupa. Lupa este cel mai simplu instrument optic de marit care nu trebuie sa lipseasca din nici o trusa sau laborator de criminalistica. Ea este folosita curent pentru descoperirea urmelor la fata locului, precum si in examinarea initiala a mijloacelor materiale de proba (diverse obiecte sau instrumente, inscrisuri falsificate etc.). Principalele categorii de lupe utilizate in criminalistica sunt: lupele simple, formate dintr-o singura lentila convergenta si lupele compuse, alcatuite dintr-un sistem convergent de lentile.

Microscopul optic. Microscopul este un instrument optic, de cercetare, fara de care nu poate fi conceputa examinarea urmelor si nici desfasurarea procesului de identificare. Din punct de vedere constructiv, microscoapele se compun din doua parti prin-cipale: partea optica si partea mecanica, carora li se adauga diverse accesorii, printre cele mai importante fiind dispozitivele de iluminare si de microfotografiere.

Partea optica a microscopului este formata dintr-un obiectiv si un ocular. Fiecare dintre ele se defineste prin anumite caracteristici optice de care se tine seama in stabilirea modalitatilor de examinare. De exemplu, caracteristicile obiectivului microscopului sunt urmatoarele :

a grosismentul, sau puterea de marire a obiectivului care poate ajunge la 120x, fiind indicat pe acesta (lOx, 25x etc.);

b apertura, respectiv unghiul maxim sub care razele de lumina patrund in obiectiv; c puterea de rezolutie, care exprima capacitatea de distingere a unui numar cat mai mare de detalii (rezolutie), indicata printr-un numar zecimal (0,15; 0,30 etc.); d claritatea, ea fiind direct proportionala cu luminozitatea obiectivului etc.

Partea mecanica a microscopului se compune din tubul mecanic care sustine ocularul, revolverul in care se monteaza obiectivele, un stativ si o masa cu dispozitive de deplasare grosiere, talpa de sustinere a microscopului In constructia microscoapelor moderne, asa cum sunt ele folosite si in laboratoarele criminalistice, intalnim o multitudine de accesorii pentru examinari complexe, asupra carora nu ne oprim.

Sistemele de iluminare in microscopia optica isi au, de asemenea,importanta lor specifica atat in cercetarea propriu-zisa, cat si in efectuarea de microfotografii. Astfel, pentru iluminare se folosesc trei sisteme principale: iluminarea laterala sau incidenta, iluminarea prin obiectivul microscopului si, in fine,prin lumina transmisa.

Metode curente de cercetare in microscopie. Dintre principalele modalitati de cercetare in microscopie, inclusiv in examinarile microscopice criminalis tice, amintim urmatoarele:

a. Vizualizarea in camp luminos a obiectelor opace si transparente, destinata cercetarilor traseologice, ale urmelor biologice, ale altor urme de natura organica sau anorganica s.a.;

b. Vizualizarea in camp intunecat, mai ales pentru observarea bacteriilor vii ori

celulelor care nu pot fi colorate, necesara, de pilda, identificarii naturii sau zonei din care pot proveni anumite urme biologice;

c. Ultramicroscopia, prin care pot fi depistate substante in stare coloidala (vezi cercetarea resturilor de sol sau praf de dimensiuni foarte fine. De subliniat ca prin ultramicroscopie se depisteaza numai existenta obiectului, nu si imaginea lui;

d.Contrastul de faza, metoda folosita in cercetarea micropreparatelor fara

structura, care se cerceteaza in vitro, cum sunt unele urme de natura organica;

e. Polarizarea, metoda intalnita in examinarea unor substante optice active, care

au deci proprietatea sa roteasca planul de polarizare a luminii, de tipul celor care contin nicotina, zaharuri, unele elemente de natura toxica etc.