Actiunea civila

Previzualizare documentatie:

Cuprins documentatie:

civila.
1.Definitia si insemnatatea actiunii civile in procesul civil.
2.Natura juridica a actiunii civile.
3.Corelatia dintre dreptul subiectiv civil ,actiune si dreptul la actiune.
4.Dreptul la actiune in sens material si dreptul la actiune in sens procesual-o posibila amfibologie?Actiunea civila si cererea de chemare in judecata.
Cap.II.Elementele actiunii civile.
1.Partile.
A.Coparticiparea procesuala.
B.Participarea tertilor la judecata.
a.Interventia voluntara.-interventia voluntara principala.-interventia voluntara accesorie.
b.Chemarea in judecata a altor persoane.
c.Chemarea in garantie.
d.Aratarea titularului dreptului.
C.Reprezentarea conventionala a partilor in procesul civil.
2.Obiectul.
3.Cauza.
Cap.III.Exercitarea actiunii civile.
1.Accesul la justitie.Cererile:definitie si principalele categorii.
2.Conditiile de exercitare ale actiunii civile.Determinarea conditiilor.
A.Afirmarea unui drept subiectiv civil.
B.Interesul.
C.Capacitatea procesuala.
D.Calitatea procesuala.
Cap.IV.Clasificarea actiunii civile.
1.Precizari prealabile.
2.Clasificarea actiunilor in functie de calea procedurala aleasa de parte pentru apararea dreptului ei.
3.Clasificarea actiunilor in functie de scopul material urmarit.
4.Clasificarea actiunilor in functie de caracterul patrimonial sau nepatrimonial al dreptului subiectiv urmarit.

Extras din documentatie:

Cap.I.Notiuni introductive cu privire la actiunea civila.

1.Definitia si insemnatatea actiunii civile.

Actiunea este mijlocul practic pus la indemana de lege titularului unui drept subiectiv pentru realizarea acelui drept.Ea reprezinta deci, sanctiunea dreptului, pentru ca in masura in care, potrivit formelor de viata dintr-o oranduire sociala si intereselor de clasa

transpuse in normele de drept, legea recunoaste si garanteaza persoanelor drepturi subiective,ea trbuie sa le puna la indemana si mijlocul legal pentru realizarea lor.

Astfel Constitutia Romaniei prevede in art.21 al.1 ca ,,orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor ,libertatilor si intereselor sale legitime" si in al.2"nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".

Dreptului reclamantului de a introduce si sustine actiunea ii corespunde dreptul paratului de a raspunde la actiune, de a se apara ,pentru ca un drept poate fi realizat, fie pe calea agresiva a actiunii,fie pe calea exceptiunii.Pe de alta parte, dreptul la actiune implica si alte activitati si posibilitati procesuale care au aceiasi finalitate-realizarea dreptului-dar care sunt de grade diferite ca: dreptul de a ataca hotararea in cauza, dreptul de a cere executarea hotararii, dreptul de a obtine masuri asiguratorii etc.

Putem deci defini deci actiunea, ca fiind mijlocul legal prin care o persoana cere instantei judecatoresti fie recunoasterea dreptului sau, fie realizarea acestui drept, prin icetarea piedicilor puse in exercitarea sa de o alta persoana sau printr-o despagubire corespunzatoare.

In rezumat actiunea consta in dreptul de a urmari in justitie ceea ce ti se datoreaza.Aspectul acesta formal si tehnic al actiunii, nu trebuie sa ne faca sa pirdem din vedere continutul ei de clasa, care se identifica cu continutul de clasa al dreptului pe care actiunea il valorifica si de care nu poate fi detasata.Daca orice drept subiectiv intra in continutul unui anumit raport juridic care reflecta relatiile de productie intr-o societate determinata, potrivit cu interesele clasei conducatoare de stat, actiunea sanctioneaza, prin intermediul organului jurisdictional tocmai asemenea raporturi juridice reglementate de legislatia statului,ca fiind conforme intereselor sus mentionate.

Actiunea fiind singurul mijloc practic pentru realizarea unui drept incalcat sau care are nevoie sa fie confirmat judecatoreste,este lesne de inteles importanta considerabila a acestui instrument procesual, in statul nostru, care urmareste respectarea stricta a legalitatii si garantarea,in mod corect, a drepturilor recunoscute cetatenilor romani.

Esenta procesului civil consta in apararea drepturilor, in stabilirea existentei lor reale si obiective, in vederea dezvoltarii societatii.Procesul civil nu formeaza noi drepturi subiective, ci confirma pe cele existente, iar garantarea drepturilor impune stabilirea adevarului obiectiv in fiecare proces.De aceea, nu este necesara crearea unei teorii in afara dreptului material subiectiv, spre a ajunge la existenta unui drept fata de stat, pentru obtinerea unei hotarari favorabile. -1-

.Intrucat in statul nostru drepturile individuale nu mai vin in conflict cu interesele colectivitatii, ci dimpotriva, acestea din urma garanteaza si asigura eficienta celor dintai, nu se mai poate vorbi de un drept la actiune fata de stat in favoarea titularului dreptului subiectiv, pentru ca statul insusi recunoaste cetatenilor sai drepturile subiective, pe care le apara in cazul cand sunt incalcate, si am vazut in sistemul nostru procedural deseori statul, prin organele sale-ca procurorul,autoritatea tutelara,instanta insasi din oficiu-

ia el initiativa protectiunii acestor drepturi,fara a mai astepta ca cel vatamat sau interesat sa porneasca actiunea.

Procesul civil, promovat prin actiune, fiind forma in care statul asigura aplicarea legii la cazurile concrete in care norma de drept a fost violata, putem spune ca exercitiul actiunii in justitie depaseste cadrul ingust pe care il ofera speta judecata-unde se pune chestiunea rezolvarii practice a unui conflict de interese in care se ciocnesc doua drepturi subiective- si poate fi privit ca o forma de realizare a principiului legalitatii, prin care se valorifica protectia legala pe care statul o acorda catatenilor sai.

Din definitia actiunii, ca mijloc legal pus la dispozitia titularului dreptului subiectiv pentru a obtine, prin mijlocirea organului de jurisdictie competent, recunoasterea acestui drept in cazul contestarii sale, sau realizarea lui in cazul incalcarii, rezulta urmatoarele trasaturi fundamentale:

-actiunea este un mijloc juridic, legal care permite persoanei sa solicite instantei sa hotarasca asupra carerii sale;

-actiunea presupune ca titularul dreptului recurge la un organ competent, investit cu atributii jurisdictionale;

-actiunea are ca scop apararea unui drept al unei persoane, care se pretinde a fi titular si care, fiind oprita de lege a-si face dreptate singura, recurge la instanta pentru ca, prin constrangere judiciara, sa-si realizeze dreptul.1

2.Natura juridica a actiunii civile.

Determinarea naturii juridice a actiunii civile reprezinta o problema cu implicatii profunde in teoria si practica dreptului.

Natura juridica a actiunii trebuie analizata esentialmente in stransa legatura cu dreptul la actiune.

In literatura de specialitate din tara noastra nu a existat si nici nu exista inca un punct de vedere unitar cu privire la natura juridica a actiunii civile.

Unii autori au preluat si in domeniul atat de riguros al dreptului procesual civil tezele promovate in dreptul socialist al altor state, fara a tine seama de traditiile noastre juridice si mai ales de realitatea procesuala.

Majoritatea autorilor au subliniat totusi independenta dreptului la actiune fata de dreptul subiectiv destinat al proteja.

Problema supusa analizei noastre este tocmai aceea a raportului dintre actiune ca prerogativa legala si dreptul subiectiv dedus justitiei.

Pentru a intelege mai bine institutia actiunii civile trebuie facuta o scurta incursiune in istoria conceptiilor teoretice in materie.

1Prof. dr. Ilie Stoenescu si Conf. dr. Savelly Zilberstein:Tratat de procedura civila vol.1;Editura Bucuresti 1973.pag.228-233. -2-

O prima conceptie a fost prmovata in dreptul roman, iar potrivit acesteia actiunea preexista dreptului.Intr-o atare conceptie numai titularul dreptului subiectiv poate solicita protectia judiciara.

Cu alte cuvinte in dreptul roman elementul procedural il precede pe cel substantial, actiunea avand rolul de a crea drepturi subiective.De aceea s-a spus pe drept cuvant, ca dreptul roman a fost ,,un drept al actiunilor".Aceasta teza s-a transmis si in dreptul modern, fiind sustinuta de reputati juristi ca Savigny,Anbry,Demolombre,Ploniol,

Garzonnet y Cezar Bru.

Astfel, pentru Savigny, actiunea reprezinta insasi exercitiul dreptului subiectiv.El argumenta in acest sens ca"daca nu exista un drept subiectiv nu poate fi vorba nici de o violare a acestuia, iar daca nu exista o incalcare a dreptului,dreptul nu poate imbraca forma speciala a actiunii".

In secolul xix problema naturii juridice a actiunii civile a devenit obiect de profunde si irevocabile dispute doctrinare.Ea a fost considerata in epoca una dintre cele mai controversate institutii juridice.

Remarcam insa, ca in secolul trecut dreptul procesual civil nu era considerat ca o ramura distincta a sistemelor juridice, iar ca disciplina de studiu apartinea dreptului civil.Aceasta imprejurare s-a repercutat logic si asupra determinarii naturii juridice a actiunii civile.Consecinta era promovarea unor teze ca aceea potrivit careia actiunea nu reprezinta un drept subiectiv distinct de dreptul subiectiv pe care era destinata sa-l protejeze.Dar, chiar in a doua jumatate a secolului trecut s-au formulat obiectiuni importante importiva conceptiei civiliste.Ele se intemeiau in esenta, pe imposibilitatea determinarii dreptului care ii permite reclamantului sa puna in miscare actiunea atunci cand, in finalul judecatii,se constata printr-o hotarare ca ea este neintemeiata.

In anul 1856 Windscheid a publicat lucrarea"Actiunea dreptului civil roman din punctul de vedere al dreptului contemporan", care a generat faimoasa disputa cu Muther asupra conceptului de actiune.Pentru teoria moderna a dreptului este considerata insa fundamentala lucrarea publicata de A.Wach in 1885 cu privire la actiunea in constatare.Meritul autorului este acela de a demonstra, pentru prima data autonomia actiunii fata de dreptul subiectiv.

Dupa aparitia monografiei autorului german A.Wach majoritatea juristilor au facut distinctie intre"drept de fond" si ,,drept de procedura".

In dreptul contemporan, din majoritatea statelor occidentale teza potrivit careia actiunea constituie un drept autonom este majoritara, teza civilista fiind abandonata chiar si de reputati specialisti din acest din urma domeniu.

Astfel, dupa A.Weil si F.Terre"actiunea nu se confunda nici cu libertatea de a accede la justitie si nici cu cererea de chemare in judecata".Autori francezi sustin de asemenea teza autonomiei actiunii fata de dreptul substantial.

Se recunoaste insa legatura intima care exista intre ,,actiune si dreptul substantial,legatura care realizeaza jonctiunea dintre dreptul substantial si procedura care-i asigura sanctiunea".

Distinctia dintre dreptul la actiune in sens procesual si material a fost criticata in literatura noastra de specialitate de catre unii autori.Multi ani asemenea opinii au fost respinse de marea majoritate a literaturii de specialitate.

Bibliografie:

1.Prof.univ.dr.Gabriel Boroi:Drept procesual civil-Note de curs vol.1-Editura Bucuresti 1993.

2.Prof.univ.dr. Viorel Mihai Ciobanu:Tratat teoretic si practic de procedura civila-Teorie generala vol.1-Editura National Bucuresti 1996.

3.V.M.Ciobanu si Gabriel Boroi:Drept procesual civil-curs selectiv-Teste grila.Editia a-ii-a;Editura All Beck 2003.

4.Prof.univ.dr.I.Deleanu:Tratat de procedura civila vol.1;Editura Europa Nova Bucuresti 1995.

5.Prof.univ.dr.I.Deleanu:Tratat de procedura civila;Editura Servo-Sat 2000.

6.Prof.dr.Ioan Les:Principii si institutii de drept procesual civil vol.1;Editura Luminalex 1998.

7.Florea Magureanu:Drept procesual civil-Editia a-vii-a ;Editura All Beck 2004.

8.Conf.dr.Savelly Zilberstein:Drept procesual civil-Teorie generala;Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1997.

9.Prof.dr.Ilie Stoenescu si conf.dr. Savelly Zilberstein:Tratat de procedura civila vol.1;Editura Bucuresti 1973.

10.Traian Briciu,Evelin Oprina: Drept procesual civil-culegere pentru

Cora Dolinski,Mirela Stancu seminarii si examene- Grupul Editorial

Ion Dragne,Mihaela Tabarca National.Editura pentru stiinte nationale.

Ana Maria Garofil,Flavia Tanta pag.26,27,28,59,121.

Coordonatori:Prof.univ.dr.V.M.Ciobanu Prof.univ.dr. Gabriel Boroi Lector.univ.dr. Mihaela Tabarca

Download documentatie

Primești documentatia în câteva minute,
cu sau fără cont

Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Diacritice:
Nu
Nota:
9/10 (1 voturi)
Anul redactarii:
2005
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
85 pagini
Imagini extrase:
85 imagini
Nr cuvinte:
41 287 cuvinte
Nr caractere:
237 571 caractere
Marime:
123.27 KB (arhivat)
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Documentatie
Domeniu:
Drept
Data publicare:
09.08.2017
Structură de fișiere:
  • Actiunea civila.doc
Predat:
Facultatea de Drept si Administratie Publica , Universitatea Spiru Haret din Bucuresti
Profesorului:
Lector Drd. Minodora Condoiu

Ai gasit ceva în neregulă cu acest document?

Te-ar putea interesa și:
Definitia si insemnatatea actiunii in procesul civil - Actiunea este mijlocul practic pus la...
Ea este mijlocul legal prin care persoana, care a suferit o paguba ca urmare a infractiunii...
I. Actiunea civila 1. Notiunea de actiune civila si trasaturile acesteia Actiunea civila este...
C.A.- Curtea de Apel C.p.- Cod penal C.p.p.- Cod de procedura penala C.S.J.- Curtea Suprema de...
Sus!