Noțiunea de urmă a infracțiunii - trăsături caracteristice generale ale urmelor

I. NOTIUNEA DE URMA A INFRACTIUNII. TRASATURI CARACTERISTICE GENERALE ALE URMELOR

1. Notiunea de urma a infractiunii

Majoritatea faptelor apartinand oamenilor se reflecta in transformarile produse in mediul in care se desfasoara activitatile lor. Cunoscutul criminalist francez, Edmond Locard(1877-1966), formuleaza un principiu care va fi respectat, ulterior, de toti criminalistii, anume : << Orice individ care se deplaseaza intr-un mediu lasa urme >>. Simpla prezenta a omului intr-un anumit loc, fie statica, fie dinamica, in cadrul desfasurarii unor actiuni cotidiene, profesionale, sociale, artistice etc., este de natura sa determine in mod necesar si obligatoriu modificari in spatiul si timpul de manifestare.

Asa de exemplu, un infractor sare gardul, sparge un geam, intra in casa, forteaza cu un levier usile sifonierului si ale unei casete metalice, furand banii gasiti si bijuterii, dupa care paraseste locul faptei. In cursul acestei actiuni, infractorul creeaza la fata locului o multitudine de modificari, numite urme criminalistice si anume: urme de incaltaminte pe pamant, urme digitale pe obiectele atinse cu mana, striatiuni ale varfului levierului pe usile sifonierului si caseta metalica, cioburi de sticla, fire textile ramase agatate pe scandura gardului escaladat, etc. In acelasi timp, pe rama si talpa incaltamintei, adera particule de sol, pe obiectele de imbracaminte se depun particule si microparticule de sticla de la geamul spart, pe levier se ataseaza particule lemnoase, metalice si de vopsea de la sifonier si caseta metalica, de la mana infractorului cad mai multe picaturi de sange, taindu-se intr-un ciob din geamul spart, un capat de tigara fumata. Asadar, cercetarea criminalistica are drept fundament stiintific principiul potrivit caruia, in marea majoritate a cazurilor, savarsirea unei infractiuni presupune prezenta faptuitorului la fata locului si executarea de catre acesta a unor activitati ce produc modificari materiale in ambianta existenta, cunoscute sub denumirea generica de URME. In acest context, in conceptia scolii romanesti de criminalistica, prin urma se intelege:"orice modificare materiala produsa ca urmare a interactiunii dintre faptuitor, mijloacele folosite de acesta si elementele componente ale mediului unde isi desfasoara activitatea infractionala, modificari care, examinate individual sau in totalitate, pot conduce la: stabilirea faptei, identificarea faptuitorului, a mijloacelor folosite de acesta si la lamurirea imprejurarilor cauzei". Constituie urme: - tot ce a ramas material vizibil sau invizibil la locul faptei de la persoana faptuitorului, de la imbracamintea acestuia sau de la mijloacele ori instrumentele folosite de acesta (urmele papilare, imbracaminte abandonata de infractor, urme ale diferitelor instrumente de spargere, etc.); - tot ce s-a atasat material ( vizibil sau invizibil) de la locul faptei asupra faptuitorului, hainelor, obiectelor, ori mijloacelor sau instrumentelor folosite de acesta la comiterea faptei (particule de sol atasate pe imbracamintea infractorului, sange apartinand victimei descoperit pe hainele infractorului, etc); - schimbarile de pozitie ale unor obiecte existente la locul savarsirii faptei(usa de la intrarea in locuinta gasita intredeschisa, pozitia schimbatorului de viteze, cuplat intr-o anumita viteza, pozitia acului vitezometrului, etc). Pentru a fi considerata urma in sens criminalistic, modificarile materiale trebuie sa indeplineasca o conditie esentiala: sa aiba o legatura de cauzalitate cu o infractiune. Ramanerea urmelor la fata locului este determinata de urmatoarele cauze: - conditiile in care opereaza faptuitorul (timp scurt, dificultati de a patrunde etc.); - starea psihica a faptuitorului in momentul comiterii faptei (emotie, frica,etc.); - modul de operare, specific faptuitorului; - conditii nefavorabile de iluminare a locului faptei,etc.

2. Trasaturi caracteristice generale ale urmelor Urmele, privite in acceptiune criminalistica, prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice generale: - urmele apar obligatoriu in procesul savarsirii unei fapte penale(infractiunea perfecta nu exista!); - urmele sunt rezultatul interactiunii(contactului) dintre factorii creatori si cei primitori de urme, in timpul comiterii faptei(spre exemplu, urma papilara se creeaza prin contactul dintre mana infractorului si suprafata unui obiect lucios, existent la locul faptei); - in timp, urmele criminalistice sufera unele schimbari care pot duce la diminuarea valorii lor in procesul de identificare. Concomitent, asemenea modificari pot suferi si factorii creatori ai urmelor - om, obiecte, etc.

II. CLASIFICAREA GENERALA A URMELOR INFRACTIUNII

Intr-o opinie mai veche, promovata de criminalistul francez Edmond Locard, clasificarea urmelor era facuta in: amprente(digitale, corporale, de imbracaminte, de animale, etc.); urme(obiecte lasate de infractor, instrumente de spargere, fire de par, etc.). In criminalistica romaneasca, clasificarea urmelor a fost facuta dupa anumite criterii, astfel:

2.1. Clasificarea dupa factorul creator de urma: Raportat la acest criteriu, urmele pot fi: a) urme ale omului, care cuprind toate modificarile rezultate din contactul mainilor, picioarelor, fetei si altor parti ale corpului, cu elementele locului in care s-a comis infractiunea; produsele biologice de natura umana(sange, saliva, sperma, par); vorbirea; scrisul; modul specific de executare a nodurilor si legaturilor etc. b) urme ale animalelor: urme create de copite, gheare, coarne, colti, aripi, par, pene, produse biologice, precum si cele sonore si de miros; c) urme ale vegetalelor, din care fac parte: urmele frunzelor, ramurilor, tulpinilor, semintelor, porilor, produselor biologice de origine vegetala, precum si cele ale vegetalelor prelucrate ( cafeaua, tutunul, iasca, etc.); d) urme ale obiectelor si instrumentelor: urme create de incaltaminte, de pneurile mijloacelor de transport, pelicule de vopsea, cioburi de sticla, striatiile create de ghinturile tevii armei, pe glont, sau cele create de instrumentele de spargere, parti din obiecte si chiar obiecte ramase la fata locului; e) urme create de unele fenomene, sunt cele care apar ca urmare a incendiilor, exploziilor, catastrofelor, folosirii radiatiilor, etc.

2.2. Clasificarea dupa factorul primitor de urme Potrivit acestui criteriu, urmele se clasifica in: a) urme primite de om: rani (echimoze, tumefieri, fracturi, etc.) particule de praf, pete si manjituri de vopsea, vaselina, sange, etc., existente la locul faptei sau pe corpul ori imbracamintea victimei. b) urme primite de animale, care sunt modificari produse asupra corpului acestora, prin intermediul unor instrumente, arme, sau substante. Modificarile pot consta in raniri, imprimari pe blana sau pielea animalului, intoxicatii, impuscari etc. c) urme primite de vegetale, care constau in taieturi, ruperi, smulgeri, sau imprimari efectuate cu diverse instrumente, unelte, ori alte obiecte. De asemenea, din aceasta categorie mai fac parte urmele imprimate pe suprafata plantelor, de forma corpului unor persoane, animale, mijloace de transport, sau obiecte ( urmele lasate de rotile unui autovehicul pe iarba, culcusurile animalelor in lanuri, faneturi etc.). d) urme primite de obiecte; acestea constau in modificarile pe diferite obiecte, teren, etc., in urma contactului lor cu unul dintre factorii creatori(ex: urmele de incaltaminte create in terenul moale, urmele instrumentelor de spargere create in tocul usii sau al ferestrei, etc). In cadrul acestei grupe sunt incluse si urmele ramase pe banda de magnetofon, sau pe pelicula foto si cinematografica.