Metode de execuție a construcțiilor subterane

1- PARTICULARITATILE LUCRARILOR SUBTERANE IN MEDIU URBAN

1.1- Probleme legate de lucrarile subterane in mediu urban

1.2- Amplasarea lucrarilor, trasarea si profilul longitudinal

1.3- Problema poluarii mediului inconjurator

Este bine cunoscut faptul ca un tunel de metrou realizat intr-o zona urbana

este generator de riscuri importante, chiar mai mari decat un tunel obisnuit de tren

realizat spre exemplu sub o colina. In primul rand este vorba de riscuri tehnice si

financiare, care de altfel sunt si particularitatile unui mediu urban, mediu cu atat mai

sensibil, cu cat se situeaza intr-o zona foarte populata. Proiectele de amenajari

urbane, deseori legate de transportul persoanelor si fluidelor, necesita din ce in ce

mai mult alegerea unor solutii tehnice care sa prevada ca lucrarile aferente sa fie

executate in cea mai mare parte in subteran. Transportul urban va constitui de fapt

unul din lucrurile cele mai importante ale deceniilor viitoare in dezvoltarea economica

a oraselor. Prin urmare, va fi necesar realizarea unui proiect de dezvoltare puternica

a retelelor de transport public intr-o zona integrala (metrouri, tramvaie).

Crearea unor astfel de infrastructuri constitue totusi operatii complexe, care

vor trebui sa faca fata la o sensibilizare crescatoare a populatiilor in ceea ce priveste

problemele de mediu inconjurator, adica altfel spus prin exigente din ce in ce mai

marcate in materie de integrare a infrastructurilor in zonele respective. Se observa

totodata o diminuare a constructiilor in transee acoperite, aceasta evolutie

prezentand un inconvenient major, si anume: costuri ale proiectelor, cu toate riscurile

de intarziere, chiar unele nerealizari care decurg din acest inconvenient. Mai mult,

este vorba de sume enorme care nu pot fi suportate in intregime din banii publici.

Principiul lucrarilor subterane este de a fi "ascuns", de a nu atinge si depasi

limitele suprafetei; astfel, se dispune de doua variante:

? lucrarea este sapata la zi in transee acoperite (exemplu reprezentativ il

constitue in acest sens metrourile din Lille si Lyon care sunt in mare parte in

transee acoperita;

? tunelul este sapat in subteran (spre exemplu metroul din Lille pe anumite

tronsoane este sapat in subteran).

De fapt, in cadrul alternativei suprafata (numit si aerian) - subteran pentru

transportul in mediul urban, pot fi emise cinci problematici sau criterii:

a) Confortul si comoditatea deplasarilor; atractivitate din punct de vedere

al utilizatorului: timp de acces si de schimb (corespondente), confort

fizic si uman, siguranta;

b) Organizarea spatiului urban: tot ce inceamna consumarea spatiului

necesar realizarii proiectului (fezabilitate, trasari, profil longitudinal,

coordonare intre mijloacele de transport, volume si suprafete puse in

discutie), criteriul "protectie civila" trebuie deasemenea luat in

considerare. Astfel, avantajul il au infrastructurile subterane (aspecte

ale circulatiei sau dezvoltare urbana care nu este afectata);

c) Impactul asupra mediului inconjurator justifica deseori realizarile

subterane (numai impactele hidrogeologice si geologice pot fi

defavorabile). Acestea se refera la: achizitii funciare si exproprieri

(aspecte juridice ale lucrarilor subterane), zgomote, vibratii, poluarea

atmosferica dupa si in timpul lucrarilor, aspectul vizual si estetic

Metode de executie a constructiilor subterane

(impactul asupra plantatiilor si spatiilor verzi), impactul asupra altor

mijloace de circulatie, impactul asupra retelelor de servicii publice,

impactul asupra proiectelor de urbanism, de transport si al retelelor

serviciilor publice, impactul in caz de abandon al infrastructurii;

d) Cheltuielile de exploatare ale sistemului de transport;

e) Costul de stabilire a infrastructurilor (in defavoare aproape sistematic al

subteranului).

Spre exemplu, metroul din Bordeaux a fost abandonat in favoarea unei linii de

tramvai, datorita faptului ca s-au constatat costuri suplimentare legate de o geologie

dificila a zonei, din motive de urbanism datorate unei geografii urbane destul de

extinsa si mai ales datorita problemelor de miscari ale unor edificii constatate deja la

construirea parcarilor subterane. In anumite situatii insa, poate fi aplicata varianta

construirii unei linii mixte (spre exemplu in anumite regiuni pariziene sau pentru

metroul din Lille), o parte dezvoltata la suprafata si o alta subterana sa chiar pe

anumite portiuni in transee acoperite. Acest caz se aplica, in general, pentru

traversarea fluviilor a caror calitate slaba a terenurilor (de regula datorita prezentei

aluviunilor) conduc la numeroase riscuri si dificultati. O alta solutie costisitoare si

foarte tehnica ar fi aceea de a realiza tuneluri sub apa.

Dintre avantajele transeelor acoperite amintim: costul redus al unui metru

liniar; aceste transee pot fi realizate pe tronsoane; pentru organizarea procesului de

sapare se pot efectua lucrari de lungime mai mica si astfel se diminueaza cheltuielile

constructiei.

Pentru a sapa in apa este si mai simplu: se coboara niste pereti prefabricati

rezistenti la apa, in partea inferioara se plaseaza un radier, se toarna beton etans

sub acesta, se monteaza apoi un element etans in interior care trebuie sa reziste la

presiunea hidraulica dezvoltata pe conturul lui. Adancimea transeelor acoperite se

stabileste prin determinarea prealabila a gabaritului in inaltime a tunelului, dupa care

se estimeaza grosimea necesara restabilirii unei dale sau a unui drum situat

deasupra tunelului; se ramane tot timpul cat mai aproape posibil de suprafata.

Aceasta tehnica este mult mai usor de aplicat in practica si mai putin costisitoare

decat tunelul. Totusi, va trebui sa se tina seama de costul lucrarilor de modificare sau

deplasare a retelelor (canalizari de ape, gaz, electrice, telefonice), ceea ce poate fi

un factor de reinnoire a retelelor invechite. S-a constatat ca in anumite situatii este

mai putin costisitor sa sapi un tunel sub nivelul retelelor (care in general sunt intalnite

pe primii 4 sau 5 m de sol, adica intr-o transee superficiala din care se vor realiza

transeele acoperite). Ori, pentru tuneluri trebuie avuta in vedere o grosime a terenului

pana la suprafata de cel putin de ordinul unui diametru si de preferinta de 1,5 sau de

doua ori diametrul; in aceasta situatie se coboara sub acest nivel de retele, acesta

fiind si criteriul de utilizare a microtunelurilor pentru noile retele de canalizare

ingropate in pamant.

In plus fata de cele mentionate, trebuie precizate si problemele referitoare la

mediul inconjurator care conduc, intr-o maniera tot mai pregnanta, la metode de

executare prin saparea subsolului (fara transee): dificultati de circulatie pe diferite cai

de transport, dificultati de protejare a spatiilor verzi si arborilor, poluari sonore si

prezenta elementelor inestetice in timpul lucrarilor.

In ceea ce priveste statiile de asteptare, daca profilul liniei si gabaritul, dar si

adancimea o pemite, atunci acestea sunt executate si amenajat la suprafata (sau la o

adancime foarte mica) pentru a reduce traseul de parcurs pe care pasagerii sunt

nevoiti sa-l strabata in vederea accesului la peroane si de a limita echipamentele

Metode de executie a constructiilor subterane

necesare (lifturi, scari). Dificultatea rezulta din dificultatea obtinerii unui spatiu de

dimensiuni importante (o lucrarea in linie este privita ca avand un caracter punctual

al lucrarilor).