Lemnul și produse din lemn

Lemnul este un sistem format predominant din substante de natura organica (aproximativ 99 %) cu textura fibroasa ce prezinta anizotropie.

Produsele din lemn pentru constructii se realizeaza in majoritate din cilindrul lemnos al arborilor.

Arborii apartin la doua esente: esente de foioase numite si esente tari provenite din arbori cu frunze cazatoare, cu diferente foarte mari de vegetatie vara-iarna si esente rasinoase - esente moi - de la arbori cu vegetatie permanenta (frunze aciculare).

Structurile chimice ale lemnului iau nastere ca urmare a asimilatiei clorofiliene, fenomen ce se realizeaza in frunze sub actiunea radiatiei solare si in prezenta clorofilei, cu rol catalizator, permitand dioxidului de carbon sa reactioneze cu apa si sa formeze aldehida formica, ce polimerizeaza in hexone, care dau prin policondensare hidrati de carbon, cei mai importanti fiind amidonul si celuloza.

Celuloza prezinta o structura ordonata iar prin legaturile ce se stabilesc intre molecule iau nastere formatiuni alungite ,,fibrele" - constituentul principal al celulelor lemnului. Prin imbatranirea celulozei se formeaza lignina - cu structura amorfa si apreciabile rezistente mecanice.

Constituentii chimici se organizeaza in tesuturi; dintre acestea unele nu se modifica in timp - tesuturi moarte, altele isi pastreaza activitatea celulara - tesuturi de parenchin.

Macroscopic, structura lemnului difera pe sectiune in ,,zone" cu functii si alcatuiri diverse. Zonele lemnului propriu-zis sunt formate din inele anuale, caracteristice pentru fiecare esenta de lemn si diferentiate dupa varsta, clima, umiditate anuala etc.

Orice arbore este alcatuit din radacina, trunchi sau tulpina, crengi si frunze. Trunchiul formeaza partea cea mai improtanta reprezentand pana la 85 % din volumul total si este folosit cu precadere la obtinerea materialelor din lemn pentru constructii.

Defectele lemnului se pot grupa astfel:

Defecte de forma a cilindrului lemnos (conicitatea, curbura, canelura, concresterea) se datoresc conditiilor de crestere a arborelui.

Defecte de structura (excentricitatea, fibra rasucita, inele anuale neuniforme, pungi cu rasina) se datoresc efectului combinat al conditiilor de crestere si actiunilor larvelor, insectelor etc.

Nodurile - cele mai des intalnite defecte de structura apar in locul in care ramurile copacului se leaga de cilindrul lemnos; dupa natura lor nodurile sunt: sanatoase si concrescute (sunt tari si bine intepenite in masa lemnoasa); sanatoase si cazatoare (provin din ramurile care s-au rupt); putrede si sfaramicioase (atacate de microorganisme); marimea nodurilor determina urmatoarele tipuri: puncte, cu dimensiunile mai mici de 3 mm; ochiuri, cu dimensiunile intre 3 si 20 mm; noduri mijlocii, cu dimensiunile 20 ... 40 si noduri mari, cu dimensiunile peste 40 mm.

Crapaturi (gelivuri, de contragere, inima stelata, cadranura, rulura etc.) se datoresc actiunii unor factori fizici si mecanici in perioada de crestere sau dupa taiere.

Defecte de culoare (lunura, inima rosie, inima vanata etc.) sunt urmare a actiunii microorganismelor.