Limbajul corpului

Acest articol se refera la una din componentele comunicarii - "limbajul corpului" Autorul dovedeste necesitatea activitatilor de formare a mijloacelor neverbale de comunicare in scolile pentru copii orbi , in cadrul orelor si in afara lor. Sunt descrise dificultatile tipice ale mimicei si pantomimicii copiilor nevazatori si caile de depasire ale acestora. Se aduc exercitii concrete si recomandari in vederea aplicarii lor in lucrul cu copii orbi.

Limbajul gestual este caracteristic tuturor oamenilor si copii orbi nu sunt o exceptie. Altceva este cum copii orbi folosesc "limbajul corpului", daca este adecvata si inteleasa mimica si pantomimica lor.

In calitate de experiment au fost petrecute activitati pentru formarea mijloacelor neverbale de comunicare cu elevii scolii internat pentru orbi in anul 2001. Au fost selectati 35 de elevi orbi din clasele VI- XII, unii dintre ei aveau usoare dificultati motorii. Primele activitati au demonstrat ca nivelul indeplinirii actiunilor gestuale nu depind de varsta elevilor, ci de varsta la care acestia si-au pierdut vederea. Copii orbi din nastere nu erau capabili sa reproduca actiunile numite de pedagog. Iar elevii ce si-au pierdut vederea mai tarziu si au folosit vorbirea gestuala anterior nu indeplineau toate actiunile corect, dar totusi unele le reproduceau. La acesti elevi s-a observat o mimica si pantomimica putin dezvoltata, actiuni haotice, multiple perseveratii, sau lipsa actiunilor in general.

Pentru inceput s-a facut diagnosticarea capacitatii copiilor de a-si folosi "limbajul corpului". Dupa insarcinarea pedagogului elevii reprezentau diferite stari emotionale cu ajutorul mimicei si anume : zambetul, mirarea, durerea, parerea de rau, tristetea. Rezultatele au demonstrat ca cel mai accesibil pentru orbi este exprimarea bucuriei, in celelalte cazuri elevii intampinau mari dificultati.

La urmatoarea etapa elevii trebuiau sa reprezinte prin gesturi unele actiuni si idei, dintre care: " acesta-s eu", "da", "nu", "la revedere", "liniste", "vino incoace", "extraordinar", "nu e voie", "inchinarea". Cel mai simplu pentru elevi a fost gestul "da". In unele cazuri 2/3 din elevi refuzau indeplinirea actiunii, deoarece nu o cunosteau.

In cercetarea experimentala s-a observat nivelul jos al calitatii limbajului gestual fata de mimica elevilor orbi. Acesta se explica prin faptul ca unele structuri mimice se formeaza in baza reflexelor, pe cand actiunile gestuale sunt rezultatul invatarii sociale si necesita un permanent control vizual.

Din aceasta cauza o atentie deosebita trebuie acordata limbajului gesturilor si mimicei in cadrul orelor si in afara lor. In acest scop se aduc unele recomandari:

- Multiple probleme din viata de zi cu zi apar din cauza ca oamenii nu stiau sa-si organizeze corect comunicarea. La elevii orbi, fara ajutor special, limbajul gestual spontan nu apare, de aceea dezvoltarea acestuia decurge mai usor cand se combina cu continutul lectiei. Insuficienta repertoriului neverbal al elevilor orbi se rasfrange negativ asupra integrarii lor in mediul vazatorilor.

- Multi copii se nelinistesc, sunt neincrezuti si retraiesc in timpul comunicarii, din cauza ca nu stiu cum ii vor percepe cei din jur.

- Folosirea permanenta a mijloacelor neverbale ale comunicarii in timpul orelor si in afara lor ii face pe elevi sa se simta mai lejer, si sa-si perfectioneze vorbirea gestuala pana la cel mai inalt nivel.

- Fiecare elev trebuie abordat individual, este necesar de tinut cont de particularitatile si posibilitatile fiecaruia.

- Trebuie de atras atentia asupra corectitudinii indeplinirii anumitor gesturi, o actiune gresita se poate automatiza si apoi e mai dificil de corectat. Trebuie de invatat pe copii sa intoarca capul spre vorbitor in timpul comunicarii; sa ridice corect mana cand vrea sa raspunda s. a.

- Este necesar sa-i indemnam pe elevi sa-si exprime emotiile, dorintele, necesitatile prin gesturi adecvate si de exclus unele gesturi nepermise.

- In scopul compensarii insuficientei vorbirii gestuale, trebuie de insistat asupra folosirii unei vorbiri expresive, emotionale.

Fara o instruire speciala in cazul deficientelor vizuale grave toate actiunile sunt limitate. Multi copii constient isi limiteaza miscarile crezand ca par ridicoli pentru cei din jur. Una dintre cauze sunt complexele provocate de deficienta, elevii devenind timizi si inhibati. Numai activitatea tiflopedagogului impreuna cu cea a psihologului poate sa-s descatuseze pe elev, sa-l faca mai liber in comunicare.

O mare importanta in lucrul de invatare a mijloacelor neverbale de comunicare are pedagogul care trebuie sa posede unele calitati:

- artistizm

- capacitatea de a explica si a demonstra clar si accesibil gestul sau miscarea respectiva;

- sa atraga atentia asupra vestimentatiei;

- trebuie sa cunoasca particularitatile fiecarui elev;