Introducere în științele comunicării

Disciplina stiintelor comunicarii este deja consacrata in spatiul stiintific si universitar. Materialul cartii reprezinta o introducere lucida a principalelor axe de cercetare, destinat studentilor care se intalnesc pentru prima oara cu subiectul. In acelasi timp, el aduce clarificari si informatii suplimentare de real interes si pentru studenti, profesori sau cercetatori deja initiati in acest domeniu.

Cartea descrie o serie de metode de analiza a comunicarii, dar si teoriile care stau la baza metodelor respective. Inarmat cu ele, cititorul va fi capabil sa extraga intelesurile culturale latente ale unor acte de comunicare fundamentale, precum fotografiile de presa sau emisiunile populare de televiziune, pentru a le vedea cu alti ochi.

Cartea de fata este structurata in noua capitole. Pe langa acestea, sunt inserate o lista a ilustratiilor (pag. 9) care au rolul de a evidentia conceptul si/sau teoria dezbatuta (studiata) de autor in carte, multumiri (pag. 11) indreptate studentilor autorului de la cursul Studiile Comunicarii pe care-l tine la Universitatea Polytechnic din Tara Galilor, colegilor pentru comentariile specifice, pentru faptul ca i-a oferit acel mediu de lucru care incurajeaza dezvoltarea ideilor, un feedback valoros. De asemenea multumeste lui Viv Coles pentru fotografii si lui Jenny Griffiths pentru munca de tehnoredactare. Si, in cele din urma, familiei, care i-au permis ca mult prea multe weekend-uri si vacante sa fie dedicate acestei carti. Nota autorului (pag. 13) constituie un bloc aparte al cartii prin care acesta (adica autorul) ii face o succinta explicatie cititorului pentru a intelege structurarea cartii si aranjarea capitolelor, explicatii de genul ca ,,am structurat, acolo unde parea necesar, materia la sectiuni numite <<Conceptul de baza>> si <<Implicatii ulterioare>>. Cititorul care doreste o introducere scurta, generala, in subiect, poate citi doar sectiunea <<Conceptul de baza>>". Aceste notite pot fi desprinse din prima parte a notei autorului, Strategii de lectura a cartii, urmata de un alt compartiment - Exercitii si lecturi suplimentare (tot pe aceeasi pagina, 13) in care autorul mentioneaza ca la sfarsitul fiecarui capitol a sugerat cateva teme de discutie sau de eseuri si exercitii practice, destinate sa testeze, sa extinda sau sa adanceasca intelegerea cititorului asupra capitolului respectiv.

Pana a incepe capitolul 1 este INTRODUCEREA urmata de subtitrul Ce este comunicarea?. Acest lucru ne spune ca in introducere realizatorul cartii incearca, din start, sa ne informeze despre fenomenul comunicarii, acea ,,activitate umana pe care fiecare dintre noi o poate recunoaste, insa putini o pot defini satisfacator". De fapt, autorul vrea prin aceasta carte, sa inlature indoielile care stau in spatele comunicarii conform careia ea nu este un subiect, in sensul academic obisnuit al cuvantului, ci o arie de studii interdisciplinare.

Capitolul 1, Teoriile comunicarii, studiaza modelul matematic al comunicarii al lui Shannon si Weaver (1949), una din principalele surse din care s-au dezvoltat studiile comunicarii. Acest model reprezinta un exemplu clar al scolii-proces, care vede comunicarea ca pe o transmitere de mesaje. Jonh Fiske studiaza cu atentie conceptele de ,,informatie", ,,redudanta si entropie", mijloacele de comunicare din perspectiva modelului matematic, canalul si codul, reactia receptorului inapoi la emitator (feedback-ul). Capitolul se incheie cu Exercitii si lecturi suplimentare.

Capitolul 2, Alte modele, autorul prezinta alte modele ale comunicarii vazute ca proces pentru a ilustra intreaga gama pe care se intinde aceasta abordare. Aceste, ,,alte modele" sunt modelul lui Gerbner (1956), cu implicatii ulterioare, studiul conceptelor ,,acces", ,,disponibilitate", modelul lui Lasswell (1948), modelul lui Newcomb (1953), modelul lui Westley si McLean (1957), modelul lui Jakobson (1960). Capitolul se incheie ca si primul si ca si urmatoarele.

Capitolul 3, Comunicare, intelesuri si semne studiaza o alta abordare a studiului comunicarii. Aici accentul nu se pune pe comunicarea ca proces, ci pe comunicarea ca generare de inteles. Modul ne familiarizeaza cu un nou set de termeni: semn, semnificatie, icon, indice, denotatie, conotatie. Acestea nu sunt altceva decat modelele structurale. Aici sunt incluse temele Semiotica, Semne si intelesuri, Categorii de semne, Conventie, Organizarea semnelor. Autorul face trimiteri si analizeaza teoriile savantilor in domeniu, precum C.S. Peirce, Ogden si Richards, Saussure etc.

Capitolul 4 - Codurile, descrie aceste sisteme