Limnologie

Raspandirea lacurilor

Numarul total al lacurilor pe Terra este de cca.1 milion, ceea ce reprezinta intre 2,1 - 2,7 milioane km2 (1,4 - 1,8% din suprafata uscatului, adica dimensiunea Marii Mediterane). Volumul total este de cca.700.000km3 (Pisota, 1995; Zavoianu, 1999).

In tara noastra numarul lacurilor este de cca.3.450 (din care 2.300 naturale si 1.150 artificiale) si totalizeaza o suprafata de 2.620km2 (Gastescu, 1971).

4.a. Lacurile din zonele cu clima umeda si temperata

Detin un volum mare de apa, sunt cele mai numeroase, au un regim de alimentare pluviala, pluvio-nivala, nivo-pluviala sau nivala.

Cele mai multe dintre ele devin dulci si prezinta scurgere de suprafata. Formeaza categoria de lacuri cu scurgere deoarece au legatura cu Oceanul Planetar (ex: Onega, Ladoga, Baikal, Biwa, Tanganyika, Victoria, Huron, Ontario, Titicaca, Balaton, Zanoaga etc.).

4.b. Lacurile din zonele aride si uscate

Nu sunt numeroase si sunt lipsite de scurgere. Au un volum mic de apa, de cele mai multe ori sunt sarate si prezinta un regim de alimentare pluviala sau pluvio-nivala. Nu au legatura cu Oceanul Planetar si formeaza categoria de lacuri fara scurgere.

Pe teritoriul Africii poarta denumirea de soturi, sebkhaouri (sebka), sahrezuri sau panuri (ex: Ciad, el Hodna, Marea Moarta, Aral, Caspica etc.).

Tipurile de lacuri

Inca de la primele lucrari cu caracter hidrologic, in general, si limnologic, in special, s-au incercat diferite categorisiri ale lacurilor in functie de diferite caracteristici.

Cele mai cunoscute clasificari sunt:

a. dupa originea cuvetei lacustre:

- rezultate din actiunea factorilor interni (tectonice, vulcanice);

- rezultate din actiunea factorilor externi (din actiunea apelor curgatoare, din actiunea de dizolvare a apei, glaciare, de depresiuni eoliene, de la tarmul marilor si oceanelor etc.).

b. dupa regimul hidric: permanente; temporare; cu scurgere; fara scurgere (inchise).

c. dupa regimul termic: polare; temperate; tropicale; reci; mezotermale; termale.

d. dupa gradul de mineralizare si compozitia chimica: dulci; salmastre; sarate; hidrocarbonatate; sulfatate; clorurate.

e. dupa potentialul trofic: oligotrofe; eutrofe.

f. dupa pozitia geografica in diferite unitati de relief: de munte; de podis; de campie; litorale etc.

g. dupa natura lor: naturale; antropice (artificiale).

Pentru lacurile artificiale (antropice) se considera drept criterii de clasificare urmatoarele caracteristici:

- scopul (hidroenergetic, alimentare cu apa potabila sau industriala, irigatii, piscicultura, agrement, balneoterapeutic, decantarea reziduurilor, flotarea minereurilor etc.);

- dimensiunea (volumul de apa acumulat).

CLASIFICAREA LACURILOR DUPA ORIGINEA CUVETEI LACUSTRE

Clasificarea de fata este specifica geografiei si geologiei.

Cele mai multe clasificari de acest gen au la baza lucrarile elaborate de Penck A. (1882), Richtofen von (1886), Davis W.M. (1887), Russell I.C. (1895), Supan A.G. (1896), Delebecque A. (1898), Geikie J. (1905), Martonne Emm. de (1909), Collet L. (1925), Mehedinti S. (1930), Hutchinson E. (1957), Bogosloski B. (1960), Gastescu P. (1963, 1971), Guilcher A. (1979), Pisota I. (1983, 1995) etc.

La inceput, geomorfologii au luat in considerare factorii constructivi, distructivi si obstructivi. Un element demn de luat in calcul il reprezinta timpul (Davis, 1887); prin urmare lacul nu poate fi permanent, el apare, se dezvolta si dispare.

Cea mai completa clasificare, dupa originea cuvetei lacustre, este efectuata de Hutchinson (1957). Autorul ajunge sa stabileasca 75 de tipuri genetice de cuvete, cuprinse in 11 grupe de procese naturale.

1.a. Lacuri rezultate din actiunea factorilor interni

1.a.1. Lacuri tectonice

- Lacuri relicte, adica lacurile izolate de mare in urma unor miscari epirogenetice.

Procesul de nastere este foarte vechi si in acelasi timp foarte complicat. Evolutia bazinelor marine si a continetelor, sub impactul fortelor interne ale Pamantului si cele cosmice, a creat conditii de scoatere a unor portiuni din domeniul marin si transformarea lor in uscaturi sau bazine lacustre.

Un exemplu elocvent, in aceasta privinta, il reprezinta fosta Mare Sarmatica care, incepand din Pliocen, a fost izolata de celelalte mari fragmentandu-se si determinand aparitia lacurilor Vienei, Panonic, Pontic, Aral si Caspic; din acest sirag de lacuri unele s-au scurs prin captare (ex: Viena, Panonic), altele au intrat in legatura cu Oceanul Planetar (ex: Pontic), iar altele au ramas izolate, fiind astazi vaste intinderi lacustre (Caspica, Aral). Cauza fragmentarii Marii Sarmatice o constituie formarea lantului muntos alpino-carpato-caucaziano-himalaian.

Tot in aceasta categorie se incadrau si Marea Baltica, lacul cuaternar din Campia Romana, siragul de lacuri intramontane Bilbor, Borsec, Gheorgheni, Ciuc, Barsei etc. In S.U.A. se dau ca exemple lacurile din Peninsula Florida, dintre care cel mai important este Okeechobee (1.840km2) care are o adancime de numai 4m (Hobbs, 1912). Aceste lacuri au reprezentat candva un fund de mare ce s-a ridicat continuu.

Cel mai recent paleolac existent pe teritoriul tarii noastre a fost cel care ocupa actualul areal al Campiei Romane si a carui apa s-a scurs spre mijlocul Cuaternarului, prin nordul Dobrogei, in actualul bazin al Marii Negre.

- Lacuri rezultate in urma miscarilor seismice

Se formeaza in urma miscarilor seismice care produc tasari sau scufundari in scoarta terestra. Depresiunile in cauza sunt umplute ulterior cu apa. Astfel de lacuri au aparut in Japonia (1690), multe din ele secate ulterior, sau in Columbia secolului al XVIII-lea, unde s-au format 215 lacuri. In S.U.A. a aparut lacul Reelfoot pe teritoriul statelor Tennessee, Missouri si Arkansas (ca urmare a cutremurului din 1811 care a barat cursul fluviului Mississippi prin intermediul unor roci dure).

- Lacuri situate in bazine sinclinale

Bazinele sinclinale reprezinta depresiunile ideale de aparitie a lacurilor. Multe suprafete lacustre s-au format in structura jurasiana (Muntii Jura) unde se remarca Lac de Joux, sau in masivul Santis (Elvetia) cu lacul Fahlen.

- Lacuri situate in bazine intramontane

Podisul Altiplano din Cordiliera Andina a Americii de Sud a creat conditii aparitiei in Pleistocen a imensului lac de altitudine Ballivian, din care astazi a mai ramas lacul Titicaca (cel mai intins lac de altitudine, cu 8.110km2 si o adancime maxima de 230m). In conditii asemanatoare s-a format si lacul Sulawesi.

- Lacuri situate in regiuni faliate

a. Lacuri situate pe falii simple

Nu sunt numeroase si sunt raspandite in Sierra Nevada si Marele Bazin din vestul Americii de Nord (Albert, Winnemucca, Walker), Finlanda.

b. Lacuri de graben

Principala caracteristica a lacurilor de graben este adancimea mare si forma alungita. Versantii bazinelor lacustre sunt abrupti, uneori pana la verticala (Tanganyika, Malawi, Baikal etc.).

Regiunea Marelui Bazin (S.U.A.), puternic tectonizata