Sisteme flexibile de fabricație

In anul 1957 apar robotii cu utilizari generale, in anul 1961 apar primii roboti industriali la firmele americane General Motors si Ford, iar in anul 1963 primul robot actionat electric si hidraulic comandat de calculator construit de firma americana Unimate. Primul sistem flexibil de fabricatie este realizat in Statele Unite ale Americii in anul 1958 de catre compania Hughes Aircraft CO. Primele sisteme flexibile de fabricatie fara operatori umani au devenit operationale in tari precum Japonia, SUA, URSS, RFG si Franta.

Un sistem poate fi definit in general ca un ansamblu de elemente, legate intre ele prin forme de ineractiune sau interdependenta, functionand in scopul realizarii unui obiectiv comun.

Sistemele flexibile de fabricatie se pot dezvolta in trei aspect esentiale: functional, structural si ierarhic.

Aspectul functional descrie sistemul intr-o formula cauzala, in sensul dependentei iesirilor din system de intrarile in sistem. Sistemele de fabricatie trebuie sa transforme semifabricatele in produse finite materializand anumite procedee tehnologice.

Fig. 1.3. Aspectul functional al S.F.F.

Prin intrarile unui sistem felxibile de fabricatie se introduc materiale, energie si informatii. Pentru un sistem flexibil de fabricatie ce realizeaza o productie discreta, materialele introduse in sistem sunt semifabricatele, materiale auxiliare, sculele si dispozitivele necesare. Intrarile sub forma de informatii numite si informatii de lucru se refera la: datele despre forma piesei, datele despre tehnologia de prelucrare a piesei, volumul de productie si datele privind desfasurarea in timp si spatiu a procesului. Impreuna cu energia, cele 3 tipuri de intrari sufera transformari in timp, aceasta situatie putand fi definita prin notiunile de flux de materiale, flux de informatii si flux de energie.

La iesirea din sistemul felxibil de fabricatie se obtin produse cu configuratii si proprietati determinate si materiale auxiliare (mai ales aschii). Energia consumata in proces este returnata mediului inconjurator sub forma de caldura. O importanta deosebita pentru conducerea fabricatiei o reprezinta marimea de iesire informatie, aceasta exprimand starea reala a sistemului pe percursul desfasurarii procesului. In functie de aceasta stare se stabilesc deciziile de conducere operativa a fabricatiei.

Aspectul structural urmareste componenta sistemului si relatiile dintre elementele sale. In sistemele de fabricatie acest aspect asimileaza preocuparile contructive, adica proiectarea echipamentelor din care este compus sistemul si crearea posibilitatilor de interconectare a acestora.

Fig. 1.2. Aspectul structural al S.F.F

Aspectul ierarhic al sistemelor felxibile de fabricatie contureaza limitele sitemelor,posibilitatile de agregare / dezagregare ale unui sitem intr-un system mai mare sau in subsiteme. Acest aspect, este aspectul organizatoric care face ca sistemul de fabricatie sa fie mai mult decat suma componetelor sale.El ataseaza ranguri componentelor sistemului de fabricatie, le interfateaza, le asociaza unor functii, le stabileste criterii de performanta si modalitati de conducere, le integreaza si le conecteaza cu elemente de mediu inconjurator. Aspectul ierarhic al sistemelor de fabricatie pune in opera insasi flexibilitatea sistemului deoarece prin atasarea unor noi subsiteme la sistemul considerat, acesta va inlocui din ce in ce mai multe aptitudini de prelucrare, situatie, care in revers, presupune un effort economic tot mai mare pntru constructia sitemului.

Stabilirea tipului de fabricatie in modul sau in sitem si genul de system care este cel mai potrivit, porneste de la natura sarcinii de productie descrisa prin criteriile:

-capacitatea de productie necesara;

-volumul de productie annual;

-marimea lorurilor de fabricatie;

-gradul de asemanare a itinerariilor tehnologice pentru produsele care constituie sarcina de productie;

-diversitatea tipologica a produselor din sarcina de productie;