Viața și creația lui Wolfgang Amadeus Mozart

Capitolul 1

VIAŢA ŞI CREAŢIA LUI WOLFGANG AMADEUS MOZART

1.1 Date Biografice : - Copilăria şi primele opere -

Wolfgang Amadeus Mozart s-a născut la Salzburg la 27 ianuarie 1756, părinţii săi fiind Leopold Mozart şi Anna Maria Pertl. Wolfgang şi sora sa Maria Anna (Nannerl) au fost singurii copii ai familiei care a supravieţuit.

Mozart şi-a dezvoltat precoce talentul pentru muzică: la 4 ani cânta la pian, la 5 ani compunea. La 6 ani tatăl îi duce pe cei 2 copii la Monaco, unde aceştia cântă curţii electorului bavarez, iar câteva luni mai târziu la Viena, unde micii muzicieni sunt prezentaţi curţii. Tatăl lui Mozart consideră că fiul său trebuie făcut cunoscut lumii, astfel că 1763 cei trei pleacă în călătorie prin cele mai importante centre muzicale din Europa: Monaco, Mannheim, Bruxelles, Paris şi Londra, ajungând înapoi la Salzburg în noiembrie 1766.

În tot acest timp micul Mozart şi sora sa au cântat în cele mai diverse locuri având ocazia să cunoască diverşi compozitori. La Paris i-au fost publicate primele lucrări, iar la Londra, sub influenţa lui Johann Christian Bach, a compus primele simfonii.

După câteva luni petrecute la Salzburg, în septembrie 1767 cei trei pleacă la Viena timp în care Mozart compune Bastien şi bastienne, apoi la Finta semplice, reprezentată în 1769 la Salzburg. În acelaşi an este numit onorific Konyertmeister.

Mozart se familiarizase cu limbajul muzical al timpului. În primele sonate compuse la Paris şi Londra demonstrează plăcerea încă infantilă în modelarea muzicii şi a ţesăturii muzicale, iar simfoniile atestă rapiditatea şi originalitatea cu care micul compozitor se adapta la influenţele întâlnite. De asemenea , compoziţiile vieneze sunt caracterizate de o mai mare bogăţie a melodiei şi o aprofundare a lucrărilor. - Călătoriile în Italia -

Însuşirea stilului operistic italian era una dintre consecinţele indispensabile pentru o carieră prosperă de compozitor internaţional, iar dominaţia politică austriacă asupra Italiei nu a făcut decât să îi deschidă porţile micului Mozart.

Prima călătorie începută în anul 1769, a cuprins centrele principale şi aproape ori ce localitate din peninsulă unde se putea susţine un concert.

La Verona, Mozart a fost supus unor probe dificile la Academia Filarmonică, iar la Milano i-a fost încredinţată compunerea primei opere în stagiunea următoare. După un popas la Bologna, unde l-a întâlnit pe Padre Martini, a plecat spre Florenţa, Roma şi Neapole. La întoarcere au fost primiţi la Roma de Papa Clemente XIV, care îl numeşte cavaler. În drumul spre Milano termină noua sa operă Mitridate, re del Ponto, fiind nevoit apoi să rescrie diverse părţi pentru a satisface capriciile unor cântăreţi, dar în final, după o serie de reprezentaţii, aceasta are un succes notabil la Teatro Regio Ducale din Milano. Păstrând tradiţia a dirijat personal primele trei dintre cele 22 de reprezentaţii ale acestor opere. I-a urmat apoi reîntoarcerea la Salzburg în primăvara anului 1771.

Între anii 1771-1773 îşi propusese deja o nouă călătorie în Italia, lui Mozart fiindu-i comandate o serenadă teatrală pentru o cununie regală, şi o operă pentru carnaval ambele la Milano în acest timp a fost compusă şi opera Ascanio in Alba. La sfârşitul anului 1771 Mozart are parte de o perioadă ascendentă: a scris opt simfonii, 4 divertismente, câteva lucrări sacre şi o serenadă alegorică, Visul lui Scipione. Compusă probabil pentru contele Schrattenbach, această lucrare nu a putut fi reprezentată decât în 1772.

A treia şi ultima călătorie în Italia a durat din 1772-1773. Lucio Silla, noua opera a avut premieră la 26 decembrie 1772 având un succes mai mare decât Mitridate. Acestei lucrări i-a urmat motetul Exsultate jubilate, scris pentru solistul operei, castratul şi compozitorul Venanzio Rauzzini o piesă în trei mişcări ce se termină cu superbul Alleluja. Compoziţiile instrumentale din această perioadă cuprind simfonii variate scrise în stilul lejer italian sau parcurgând noi forme de la orchestraţie până la noi forme tonale. - tinereţea -

Leopold îl poartă pe fiul său la Viena, negăsind aici ceea ce aştepta - o situaţie mai bună pentru fiul său. Dar contactul lui Mozart cu muzica modernă vieneză aduce noi influenţe în gândirea muzicală a acestuia: apar astfel o serie de cvartete de coarde şi primul concert pentru pian.

În 1774 apar alte simfonii, un concert pentru fagot şi unul pentru 2 viori într-un stil asemănător cu cel a lui Bach. Fiind Konzertmeister la curtea din Salzburg, era obligat să scrie muzică religioasă. La sfârşitul anului Mozart primeşte comanda unei opere buffe La finta giardiniera, pentru carnavalul de la Monaco, unde obţine un mare succes. Cu această primă operă comică, excluzându-le pe cele din copilărie, compozitorul dă glas unor idei noi în ce priveşte expresivitatea în orchestră şi umple de personalitate figurile operei italiene,care erau fade sau stereotipe.

Începând din 1775 timp de doi ani şi jumătate Mozart lucrează la Salzburg. Comenzile care îi veneau erau puţine şi sub nivelul său profesional. În acest timp a compus doar o singură operă teatrală, serenada Regele păstor, dar a scris numeroase piese instrumentale. Cea mai importantă lucrare: Litaniae de venerabili altaris sacramento, care deţine un întreg evantai de forme: fugi, coruri pline de dramatism, arii ornamentate. Lucrările instrumentale conţin divertismente, concerte şi serenade, printre care simfonia Haffner care, cu bogăţia părţii instrumentale şi profunzimea scriiturii poartă stilul serenadei către cel simfonic, fără a trăda însă spiritul său cordial. Cele cinci concerte pentru vioară din această perioadă demonstrează rutina în practicarea muzicii, dând viaţă unor ideii surprinzătoare: folosirea unor teme în finaluri, metodă tipică muzicii germane meridionale. Mozart a mai scris un concert pentru trei piane şi trei concerte pentru pian, din care ultimul demonstrează un nou nivel de maturitate în tehnică şi expresie.