Părinți divorțați

ADNOTARE

Teza de master în psihologie Consilierea psihopedagogică a copiilor cu părinți divorțați, elaborată de Luchianov Veronica, Chișinău, 2019, include următoarele compartimente: introducere, trei capitole, concluzii generale și recomandări, bibliografie din 47 titluri, 64 pagini de text de bază.

Cuvinte-cheie: consiliere, consiliere psihopedagogică, divorț.

Domeniul de cercetare: consilierea și educația familiei.

Scopul cercetării constă în identificarea unei relații specifice dintre metodele consilierii psihopedagogice aplicate copiilor cu părinți divorțați.

Obiectul cercetării: Relația dintre consilierea psihopedagogică și divorțul părinților.

Metodele cercetării:

1. Testul proiectiv- Familia mea

2. Testul realizat de Louisa Duss

Noutatea și originalitatea științifică a tezei rezidă în argumentarea importanței conceptual-metodologice a identificării unei relații specific dintre metodele consilierii psihopedagogice applicate în lucru cu copiii cu părinți divorțați.

Semnificația teoretică a lucrării constă în indentificarea și depășirea cunoașterii lacunare din domeniul psihopedagogiei.

Valoarea aplicativă a lucrării constă în contribuirea la formarea imaginii unui domeniu relative nou, cel al psihopedagogiei.

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța problemei abordate - Familia este mediul în care copilul se naște, se dezvoltă și se formează pentru viață, este primul său univers afectiv, social și cultural. Părinții sunt cei care se preocupă de dezvoltarea fizică și intelectuală, contribuie la educația morală și estetică a copilului, familia reprezintă un prim instrument de reglare a interacțiunilor dintre copil și mediul social, ea modelează personalități. Deține rolul central în asigurarea condițiilor necesare trecerii prin stadiile de dezvoltare ale copilăriei, condiții ce stau la baza structurii personalității oricărui individ. Mediul familial este unul afectiv și protector, în măsura în care răspunde trebuințelor copilului atât de natură fiziologică, cât și de natură spirituală. În cazul în care intervine divorțul, atunci, dezorganizarea structurii și funcționalității familiei, apare ca un factor intens vulnerabilizator. Dacă un părinte absentează, copilul este supus la motivații, tendințe ți norme ce-i vor afecta dezvoltarea corespunzătoare. În tot acest timp copilul se simte eliminat din aria centrului de interes al familiei, reacționează, își pierde încrederea în părinți, se simte lipsit de protecția implicită pe care i-o ofereau aceștia și se vede pe sine ca abandonat. Termenul de consiliere descrie relația interumană de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul, și persoana sau grupul care solicită asistență de specialitate, clientul. Relația dintre consilier și persoana consiliată este una de alianță, de participare și colaborare reciprocă, ceea ce face posibilă exprimarea ideilor și sentimentelor în legătură cu o problemă, oferind, totodată, sprijin în clarificarea sensurilor fundamentale, în identificarea unor patternuri valorice pe baza cărora se pot formula soluții (S. Eliade, 2000). „Consilierea psihologică este un tip de intervenție prin care se urmărește sugerarea unui mod de a proceda, a unui mod de comportare ce trebuie adoptat într-o situație dată sau, în general, în viața și activitatea cotidiene. Ea se adresează persoanelor relativ normale, sănătoase psihic, aflate uneori în dificultate, pe care le ajută să-și conștientizeze disponibilitățile și să le valorifice pentru rezolvarea problemelor.” (Dumitru, 2008) Consilierea psihopedagogică este un tip de consiliere care are, în același timp, obiective de natură psihologică și pedagogică. Ea urmărește abilitarea persoanei (copil, tânăr sau matur) pentru a-și asigura funționarea optimă prin realizarea unor schimbări evolutiveori de câte ori situația o cere, având la bază un model psihoeducaționalal formării și dezvoltării personașității umane.(Dumitru, 2008) „Divorțul a devenit un fenomen din ce în ce mai răspândit în ultimele decenii. Unele statistici arată că, de pildă, în SUA, aproximativ, unul dinn trei copii născuți în anii 1980 trăiește cu un singur părinte, cel puțin o perioadă de timp, până la împlinirea vârstei de 18 ani.”(apud Muro și Kottman, 1995, Dumitru, 2008). Teorii ce stau la baza consilierii psihopedagogice Dollard și Miller (1950, apud. Dumitru, 2008) încadrează câteva concepte aparținând abordărilor psihanalitice și comportamentale scopulor lor fiind să combine vitalitatea

psihanalizei cu rigoarea științifică a științelor experimentale. Din aceste două concepte fundamentale a rezultat o viziune psihodinamică ciclică asupra schimbării terapeutice a clientului. „Freud susținea că personalitatea se dezvoltă în componentele sale majore de tensiune : procesul de dezvoltare psihologică, frustrările, conflictele și amenințările. Procesul de reducere a acestor tensiuni este considerat cheia dezvoltării personalității. Este adevărat că Freud a lucrat puțin cu copii dar orice consilier trebuie să accepte ideea că motivația inconțtientă a comportamentului este un concept foarte important în consiliere. În procesul de consiliere, mecanismele de apărare a ego-ului (represia, proiecția, sublimarea, raționalizarea etc.) și înțelegerea funcționării lor oferă posibilitate de intervenție diferențiată în cazurile problemă. De aceea, nu trebuie neglijată contribuția lui Freud.” (Plosca, Mois, 2001). În centrul psihologiei umaniste, din ale cărei rezultate se inspiră modelul umanist de consiliere, se situează omul și problematica sa umană, viața sa personală și relațională presărată cu nimicurile cotidiene sau cu marile ei drame, ipostazele devenirii și autoconstrucției omului și experienței sale, atitudinea activă a omului față de propria sa existență, și aceasta nu doar cu scopul de a cunoaște și înțelege mai bine omul, ci pentru a-l dota cu mijloace specifice de acțiune în vederea depășirii dificultăților cu care se confruntă (M. Zlate, 2000).

1. Băban, Adriana, (coord.), 2001, Consilierea educațională, Cluj- Napoca;

2. Butnaru, D., (coord.), 1999, Consiliere și orientare școlară, Ed. Spiru Haret, Iași;

3. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminița, 1998, Psihologie școlară, Ed. Polirom, Iași;

4. Cosnier J. (2002), Introducere în psihologia emoțiilor și a sentimentelor, Polirom, Iași;

5. Crețu, Carmen, 1997, Curriculum diferențiat și personalizat, Ed. Polirom, Iași;

6. Cuznețov Larisa (2013), Filosofia practică a familiei, CEP USM, Chișinău;

7. Dafinoiu, I. (2000), Elemente de psihoterapie integrativă, Editura Polirom, Iași;

8. Dumitru, I. Al. (2008), Consiliere psihopedagogică, Polirom, Iași;

9. Maslow, A. (2007), Motivație și personalitate, Ed. Trei, București;

10. Negovan, V. (2005), Introducere în psihologia educației, Editura Universitară, București;

11. Linksman, R., 2000, Învățare rapidă, Editura Teora, București;

12. Jigău, Mihai, 2001, Consilierea carierei, Editura Sigma, București;

13. Miroiu, A., ș.a.,1998, Învățământul românesc azi. Studiu de diagnoză, Ed. Polirom, Iași;

14. Sillamy, N., 1996, Dicționar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, București;

15. Stan, Emil, 1999, Profesorul între autoritate și putere, Editura Teora, București;

16. Turcu, F.,Turcu, A., 1999, Fundamentele psihologiei școlare, Editura All, București;

17. Tomșa, Gh., (coord.), 1996, Dicționar de orienatare școlară și profesională, Ed. Afeliu București;

18. Tyler, L.E., 1961, The work of the counselor, New York: Appleton-Century-Crofts;

19. Patterson, C.H., 1974, Distinctions and Commonalities between Counseling and Psihoterapy, în G.W.Faarwell et all (eds.), The Counselor's handbook, Indext, Educational Publishers, New York;

20. Bόcsa, É., (2007), Fundamentele psihologiei, Editura Focus, Petroșani;

21. Bόcsa, É., (2011), Psihopatologie și elemente de psihoterapie, Editura Focus, Petroșani;

22. Corhan, A., (2000), Dreptul familiei, Editura Junimea, Iași;

23. Filipescu, I.P., Filipescu, A.I., (2006), Tratat de dreptul familiei, Ediția a VIII-a revăzută și completată, Editura Universul juridic, București;

24. Harbădă, M., (2003), Dreptul familiei și starea civilă, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași;

25. Indrei, S., Viața după divorț, în jurnalul.ro 04.11.2008, jurnalul.ro/viața-sănătoasă/trup-minte-suflet/viața-după-divorț-317317.html;

...